Recenzie "Ceasul fantasmelor" de Oliviu Crâznic
Despre autor
Câștigător al Premiului Galileo 2011 pentru Cel mai bun
volum al anului 2010, al Premiului Societății Europene de Science Fiction,
Encouragment Award Eurocon 2012 și comparat deseori (și pe bună dreptate !) cu
Edgar Allan Poe, Oliviu Crâznic este scriitor de literatură fantastică,
publicist și consilier juridic, născut în Transilvania.
Despre carte
Ultima
sa carte, “Ceasul fantasmelor”, lansată la sfârșitul lui
martie 2015, la editura Cux Publishing,
în cadrul târgului de carte Final Frontier ce a avut loc în Nexus Club
și la care am avut plăcerea să particip, este o colecție de povestiri scrise cu
măiestrie ce poate mulțumi cu ușurință nu doar o singură categorie de cititori,
deoarece îmbină mai multe genuri literare, dintre care amintim fantasy, SF și
gothic. Așadar, o carte complexă, pentru toate vârstele și gusturile, în care
suspansul, misterul și neprevăzutul te înconjoară la fiecare pas, pagină cu
pagină, în timp ce pătrunzi tot mai adânc într-o lume uimitoare, cum numai în
operele lui Baudalaire, Sir Arthur Conan Doyle și Edgar Allan Poe mai găsești.
Pe parcursul celor patru capitole,
prin povestirile create de autor, veți trece prin situații neprevăzute, veți
avea ocazia să cunoașteți personaje noi -“ un răzbunător rănit și o fată cu trandafiri în păr, care își
doarme somnul de veci sub gheață”, “o seducătoare stranie vizitând un fort izolat, din care
soldații dispar unul câte unul”, “trei adolescenți care întâlnesc un Rău ocult în drumul lor spre
maturitate “, etc -, și să vă reîntâlniți cu un personaj mai
vechi, unic și foarte promițător, despre care vom mai
auzi cu siguranță în viitorul apropiat: preafrumoasa Ermengaarde din Dinastia
Eyes.
Chiar dacă ințial am vrut să
povestesc pe scurt întâmplările imaginate de autor și să vă familiarizez puțin
cu personajele create, am decis să nu dezvălui prea multe informații, pentru a
vă putea bucura de o lectură cât mai surprinzătoare și din dorința de a păstra
misterul la cote maxime.
Astfel, pentru cei care vor să petreacă câteva
ore în compania unor personaje fascinante realizate cu mult talent, dar și
pentru cei care vor să se bucure de o carte de calitate, atât din punct de
vedere scriitoricesc, dar și în ceea ce privește tiparul și grafica (pagini de
o foarte bună calitate, coperta de o frumusețe deosebită – nu m-am putut abține
să nu îi fac o poză, o puteți observa mai jos - , scriitura impecabilă.
Felicitări editurii Crux Publishing pentru respectul arătat cititorilor !),
recomand cu căldură “Ceasul fantasmelor”.
În plus, atât pentru cei care au citit deja cartea și vor
ceva mai mult, cât și pentru cei care încă mai au dubii (nu știți ce pierdeți !)
mai recomand și romanul “…Și la sfârșit a mai rămas coșmarul”,
scris tot de către maestrul gothicului românesc, cum îmi place să-l numesc pe
Oliviu Crâznic.
În
încheiere, am selectat câteva citate foarte dragi mie, care mi-au rămas
întipărite în minte multă vreme după ce am terminat de citit cartea și care
sunt sigură că le voi reciti cu plăcere de fiecare dată când voi vrea să
lecturez ceva unic, diferit și memorabil.
“Ermengaarde Eyes mă
aștepta în picioare, sprijinită cu un aer visător de peretele rece. Privirea îi
era pierdută undeva în gol, în direcția în care putea să privească în spațiu,
dar expresia ei infirma ideea că se uita la ceva anume. Cârlionții blonzi îi
scăldau ca o apă umerii albi, iar profilul aristocratic era cu atât mai
evident, cu cât astfel de femei nu existaseră niciodată pe Marte.”
“Pentru cine nu a văzut până
acum o terrană, e foarte greu să mă înțeleagă. Dar eu am să încerc să explic.
Ochii, ochii erau fără îndoială o problemă;
i-a întors către mine când intram și parcă sufletul mi s-a
mișcat în trup, gata să îl părăsească. Erau adânci și amețitori, ca un iaz ce
adăpostește înecații, caramel lichid umbrit de gene negre ce tremurau cu o
siguranță dezarmantă – era ca și cum te lăsau dintr-o dată complet dezbrăcat în
fața ei, paralizat și vulnerabil.”
“ Cât de greu vă imaginați că este
să ucizi un bărbat care te iubește, un bărbat a cărui unică, oarbă dorință este
aceea de a te salva? ...”
“Dumnezeu a pus Binele și Răul în
sufletul nostru când ne-a creat, odată cu capacitatea de a le recunoaște; dar
în veacurile care s-au vălurit nătâng, demoralizator peste noi, ne-am ucis
singuri învățămintele și conștiința.
“Când vremea e rea și locul e rău,clipele trec
toate deodată și seaman teribil una cu alta. Astfel, nici măcar veșnicia nu
durează mult.”
“Ermengaarde
ne aștepta, cu același surâs melancolic pe buze. Nu ne întreba nimic, dar
fețele noastre spuneau destule. Și fața ei spunea destule (….). Fără un cuvânt,
i-am făcut semn să iasă pe coridor, și trupul fetei se undui ca o panteră aurie
printre noi, lăsând o dâră de parfum amețitor în timp ce picioarele ei goale
atingeau metalul de gheață al podelei culoarului.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu