Recenzie “Plânsul lui Nietzsche” de Irvin D. Yalom
„Istoria este o ficțiune care s-a întâmplat în trecut, în timp ce ficțiunea
este o istorie care ar fi putut să se întâmple. “
Întotdeauna am fost atrasă de acele cărți care, prin
prisma poveștii relatate, explorau substraturile minții umane, invitându-ne
(dacă avem curaj) să pătrundem adânc în interiorul propriului nostru
subconștient, trezindu-ne pofta de autocunoaștere și de regăsire a acelor mici
părți din noi pe care le-am pierdut în învălmășeala gândurilor sau de a căror
existență nu eram conștienți.
Plânsul lui Nietzsche este o astfel de carte, revoltătoare și inteligent
scrisă, care necesită o mare atenție și concentrare pe parcursul lecturii
pentru a fi capabil să înțelegi în profunzime noțiunile de psihologie, medicină
și psihanaliză, cât și contextul în care acestea au fost dezbătute – simple
întrebări existențiale și angoase cu care (aproape) orice om se confruntă la un
moment dat pe parcursul vieții – și plecând de la premisa că o analiză
psihologică personală este necesară și chiar obligatorie pentru a-ți descoperi
propriul adevăr, lăsând deoparte adevărul general valabil oricărui muritor de
rând. Cu alte cuvinte, orice om trebuie să atingă starea sublimă de autocunoaștere
pentru a putea „funcționa” într-o societate care, atunci (sfărșit de secol
XIX), dar mai ales acum, pune o presiune considerabilă asupra sănătății mentale
și psihicului omenesc.
„(...) aceia care își doresc liniște sufletească și
fericire trebuie să creadă și să îmbrățișeze credința, în timp ce aceia care-și
doresc să caute adevărul trebuie să renunțe la liniștea minții și să-și
consacre viața cercetării.”
Faimosul scriitor și psihoterapeut Yalom ne propune o
incursiune în timp în atmosfera Vienei fin de siècle, aducând în discuție
termeni precum cunoaștere, autocunoaștere, conștient, inconștient,
subconștient, schimbare, isterie, migrene, mesmerism, viață și moarte, curajul
de a-ți schimba convingerile. Autorul, fin cunoscător al psihologiei umane, își
imaginează cum ar fi fost dacă filozoful Nietzsche ar fi acceptat în
realitate să fie consultat și tratat de către celebrul diagnostician vienez Josef
Breuer, care a imaginat un tratament bazat pe conversație, o metodă
folosită în cazul pacientei sale isterice, Anna O. (pacientă reală, la fel ca mai
toate personajele acestei cărți).
Având ca punct de plecare viața marilor personalități din
domeniul științei, medicinei și filosofiei și concentrându-și atenția asupra
problemelor interioare și disperărilor omenești, Yalom recrează atmosfera
Vienei fin du siècle, purtându-și cititorul pe aripile unei epoci apuse,
dar care încă mai păstrează, secole mai tărziu, acea disperare și eternă
dorință de cunoaștere a sinelui caracteristică omului care vrea să își
depășească condiția morală și să găsească libertatea și răspunsurile de care
are nevoie pentru a fi întreg. Iar în acest debut scriitoricesc al
psihanalistului Yalom tocmai despre asta este vorba: cum să identificăm neliniștile și angoasele interioare
care ne împiedică să fim noi înșine, cum să înfruntăm presiunea socială care ne
îndepărtează de la adevăratul nostru scop în viață, goana nebună de a
supraviețui fără a a simți, uitând de dorințele și idealurile noastre, urmând
tipare, trăind pentru alții, renunțând la plăcerile noastre, ajungând să ne
rătăcim în noi înșine.
„Spiritul unui om este construit din opțiunile sale.”
În 1882 Breuer era singurul diagonstician
din Viena și chiar din întreaga Europă capabil să trateze insteria și alte boli
mentale sau fizice grave. Într-o zi, pe când se afla în frumoasa Veneție,
bucurându-se de timpul său liber, este asaltat de o tânără necunoscută,
fermecătoarea Lou Salome care, prin impulsivitatea, spontaneitatea, erotismul
și nonconformismul de care dă dovadă, aproape îi impune mai bătrânului medic să
accepte să trateze un foarte complicat caz de boală a unui fost prieten – cazul
viitorului filozof Nietzsche, pe atunci practic necunoscut și ținut în umbră de
către demonii ce îl măcinau fiece zi și noapte. Intrigat de situația aflată,
Breuer acceptă cazul, nedându-și seama că acesta va constitui o adevărată
provocare, cu atât mai mult cu cât pacientul său nu vrea să fie tratat, având
convingerea că „adevărul este o greșeala față de care nu putem trăi! Că dușmanii adevărului
nu sunt minciunile, ci convingerile! Că răsplata ultimă a celui mort este că nu
va mai muri! Că medicii nu au nici un drept să deposedeze un om de moartea sa!”
Cu ajutorul discipolului său, binecunoscutul Freud,
și invocând ca și pretext propriile sale disperări – obsesia pentru frumoasa
pacientă labilă psihic Anna O., teama de antisemitism, insomniile și depărtarea
inexplicabilă față de soție și copiii, Breuer pune la cale un tertip prin care
îi cere lui Nietzsche să îi fie mentor, sperând astfel ca destăinuirea propriilor
nefericiri îl vor face pe încăpățânatul filozof să dea glas problemelor cu care
se confruntă, reușind în acest fel să îi trateze boliile sufletești și trupești
(care sunt de fapt extensii ale primelor menționate). Însă cu cât ajung să se
cunoască mai bine prin intermediul experimentului conversațional, cu atât își
dau seama că ambii se confruntă cu aceleași probleme și sunt mai asemănători
decât credeau, învățând în același timp unul de la celălalt.
„- De fapt, îi urăsc pe ceilalți, care mă jefuiesc de
solitudinea mea fără să-mi ofere însă cu adevărat companie.
- Ce vrei să spui, Friedrich? Cum adică nu-ți oferă
companie?
- Neprețuind lucrurile pe care eu le prețuiesc ! Uneori
privesc atât de departe în viață, că deodată mă uit în jur și văd că nu m-a
însoțit nimeni, că singurul meu tovarăș e timpul.”
Obsesiile celor doi protagoniști, teama lor de disociere
și neputința de a se elibera de anumiți factori nocivi se întrepătrund și dau
naștere unor discuții filozofice ce sunt purtate în cadrul unor ședințe
neconvenționale pe parcursul cărora doctorul (Breuer) ia locul
pacientului (Nietzsche) și invers. Până unde pot merge limitele psihicului uman
și care este limita de demarcație între real și mesmerism, dorință și obsesie,
nebunie și normalitate? Un răspuns ar fi
că nu există o astfel de limită și în același timp ea există și este suficient
de pregnantă astfel încăt te poate bloca de o parte sau de cealaltă a
întregului. Cei doi pătrund adânc în existența umană, săpând în interiorul
propriului sine și aducând la suprafață presupuneri și teorii care cu greu pot
fi acceptate. Ori demontate. Întrebările generează alte întrebări, ca într-un
ciclu fără sfărșit, iar toate conceptele de viață ne sunt răsturnate și date
peste cap cu măiestrie și ușurință pe măsură ce parcurgem dialogurile spumoase
și revelatoare dintre Nietzsche și Breuer.
„Întrebați-vă: „Cine sunt cei în siguranță, în confort,
cei veșnic veseli?” Vă voi da eu răspunsul: numai aceia cu o slabă putere de
pătrundere – oamenii simpli și copiii !”
„Josef, am crezut întotdeauna că suntem îndrăgostiți mai
mult de dorință decât de ființa dorită.”
Plânsul lui Nietzsche este o lectură edificatoarea și revelatoare despre
psihicul uman, dedesubturile omenirii, importanța analizei psihologice
interioare și a înțelegerii că viață este trecătoare și ar trebui să ne bucurăm
mai des de libertatea alegerilor noastre. Este atât de simplu dar atât de
complicat în esență. Să devii cel ce ești, însemnând a te
perfecționa și a-ți alege singur propriul drum, fără a te lăsa subjugat și
înlănțuit de ceilalți. Trăiește-ți viața, nu te lăsa trăit de ea ! Yalom
a reușit să dea naștere unei cărți profunde și de o complexitate năucitoare. Nu
o recomand celor superficiali, care nu pot avea o viziune amplă asupra vieții,
nici celor plini de prejudecăți ori celor incapabili să își reconsidere
valorile și propria viață. Sau poate să spun că o recomand tocmai acestor pesoane pentru incapacitățile și lipsurile lor și
pentru a le servi drept lecție de viață? În orice caz, este o lectură
inteligent scrisă și destul de greoaie, care m-a schimbat și m-a făcut să îmi
reconsider viața. O carte care merită citită și recitită ori de câte ori simți
că nu ești în locul ori epoca potrivit/ă, ori de câte ori ai impresia că te-ai
pierdut în tumultul vieții și în nefirescul uman. O carte care invită la
introspecție și îți prezintă o nouă perspectivă asupra efemerității vieții,
punând accent asupra analizei psihice interioare.
„Vreți să zburați, dar nu puteți începe să zburați zburând.
Trebuie să vă învăț mai întâi să mergeți, iar primul pas în a învăța să mergi
este să înțelegi că acela care nu se supune lui însuși este condus de alții.
Este mai ușor, mult mai uțor să te supui altuia decât să-ți comanzi ție însuți.”
„- Trăiește când
trăiești ! Moartea nu mai este o teroare dacă mori când ți-ai consumat
viața! Dacă nu trăiești la momentul
potrivit, nu poți nici să mori la momentul potrivit.”
„- Ți-ai trăit viața? Sau te-ai lăsat trăit de ea? Ai
ales-o? Sau ea te-a ales pe tine? Ți-a plăcut? Sau ai regretat-o? Asta vreau să
spun când te întreb dacă ți-ai consumat viața. Ai folosit-o până la capăt?
(...)
- Și asta este, Josef, sunt convins, sursa principală a
fricii tale. Acea apăsare în dreptul inimii – e pentru că pieptul îți
explodează de viață netrăită. Și bătăile tale marchează timpul. Iar lăcomia
timpului este veșnică. Timpul devorează neîncetat – și nu dă nimic înapoi.”
Mulțumesc
enorm librăriei online Libris
pentru încrederea acordată și șansa de a citi și recenza această carte. Plânsul lui Nietzsche
poate fi comandată de aici, la categoria Literatură contemporană, colecția
Raftul Densiei.
P.S. Libris au dat startul Târgului cadourilor de Crăciun, așadar puteți achiziționa timp de două zile multe cărți la prețuri
mici. Spor la cumpărături !
Pare o carte interesantă! De mult îmi face cu ochiul. Poate o să ajungă cândva și la mine.:)
RăspundețiȘtergereAdriana Ivan
Profesorul meu de psihologie mi.a recomandat romanul asta, printre multe altele ,dar niciodată n.am căutat să văd despre ce e(n.am fost atrasă niciodată de cărți de filozofie ) Recenzia ta m.a făcut să.i dau o șansă și sper sa merite !😊
RăspundețiȘtergereMerita, te asigur. Pe alocuri este mai dificil de inteles, dar cu siguranta merita sa o citesti pana la capat, deoarece afli multe lucruri interesante din domeniul psihologiei si filosofiei
ȘtergereO recenzie destul de interesanta. O sa trec cartea in wishlist.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place :)
Ștergere