Recenzie: În miez de noapte să ne îngropați de V.E.Schwab
„Este oare viață, dacă nu este și moartea cu care s-o
cumpănești? Sau scurtimea ei o face mai frumoasă?”
„Sunt liberă. Liberă de durere. Liberă de reguli. Liberă de
moarte. Liberă să trăiesc după cum îmi doresc. Liberă să iau ceea ce vreau. Liberă
să fiu cine vreau. Cu cine vreau.”
Care este prețul nemuririi? Care este prețul unei vieți
lungi, trăite fără opreliști, fără reguli, fără moralitate? Care este prețul pe
care tu ai fi dispus/ă să-l pătești dacă ți s-ar promite o viață bogată, fără
dureri fizice ori emoționale, fără boli, fără constrângeri? Ce preț ai fi gata
să plătești pentru o viață trăită într-o așa zisă libertate? Care este prețul
de a fi liber/ă fizic, emoțional, într-o lume în care, de fapt, nimeni nu
cunoaște ce semnifică, în realitate, libertatea totală? Poate ea exista pe
deplin și dacă da, vine cu un preț ce îi anulează profunzimea și sensul
cuvântului?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care îți vor
popula mintea pe măsură ce avansezi cu lectura acestui roman, “În miez de noapte să ne îngropați”. Poate că la suprafață, pentru cei care nu citesc
fantasy sau pentru cei care vor spune că este o altă carte cu vampiri, romanul
de față nu constituie vreun interes, însă în profunzime, V.E.Schwab scrie, prin
povestea de față, despre libertate, feminism, iubire și obsesie, dificultatea
de a putea alege sau mai corect spus, interzicerea propriilor alegeri atunci
când ești o femeie din anii 1500, viață și artă, puterea îmbătătoare a
libertății, efemeritatea vieții, greutatea oferită de către nemurire, puterea
oferită de nemurire, ce pervertește umanitatea și moralitatea, greutatea
singurătății, care este diferită de însingurare, dar mai ales moarte. Este o
carte ce tratează subiecte delicate, subiecte umane, subiecte frumoase și
profunde. Este o carte pe care o citești noaptea, la lumina unei lumânări, cu
fereastra deschisă, cu priviri piezișe spre luna ce veghează deasupra
umanității. Este o carte care te îmbată prin atmosfera gothică, misterioasă și
seducătoare, te ține liptit/ă de paginile ei, pentru a nu rata momentele-cheie,
momentele pline de acțiune și necunoscut, însă în final, este o carte ce te
face să îți pui întrebări despre viață, principii și integritate. Te face să
reflectezi la faptul că viața poate fi o binecuvântare în ciuda efemerității
noastre, a tuturor, sau poate chiar datorită acestei efemerități, căci o face
mai valoroasă. Te face să te întrebi care este rolul oamenilor care vin și
pleacă din viața noastră, dacă ei lasă cicatrici ce ne vor modela în feluri
nebănuite și dacă îi vedem cu adevărat, dincolo de suprafața înșelătoare. Te face
să te gândești la iubiri eterne, iubiri efemere și care este diferența dintre
ele. Te îmbată prin idei seducătoare precum nemurirea, puterea infinită,
libertatea alegerilor, dar în final îți demonstrează că aceste conccepte nu
există cu adevărat, că nu îți poți modela destinul pe baza unui control, că
viața are un ciclu propriu, iar singurul element ce ne definește parcursul este
sufletul nostru, iar dacă ni-l oferim unei năluci, asta vom deveni și noi în
final.
„În miez de noapte să mă-ngropați
În pământ puțin, udat din belșug
Sălbatică roză crescând ca s-aflați
Cu roșii petale, spini-colți ce străpung.”
„Noi suntem rozele crescute-n miez de noapte. Suntem
udați de viață, și din belșugul ei, rădăcinile ni se adâncesc, iar mugurii nu
ne sunt atinși de vârstă. Pe noi, timpul ne întărește, ne face mai de soi. Noi
nu suntem monștri, suntem cele mai frumoase flori din natură.”
Scrisă pe trei planuri temporale – Spania anilor 1500, Londra
anilor 1800 și prezentul din Boston, din trei perspective diferite – a Mariei,
a lui Charlotte și a lui Alice, cartea oferă o călătorie provocatoare pe
tărâmul feminismului, oferind perspective diferite despre ce înseamnă să fii
femeie în epoci diferite.
Mereu mi s-a părut că este ceva seducător în poveștile cu
vampiri. Poate datorită asocierii acestora cu libertatea eliberatoare, cu
iluzia trăirii unei vieți fără durere, fără boală, fără moarte, doar cu luxul
propriilor alegeri, fără limite, fără sentimentul că nu poți, nu ai voie, nu ai
timp, nu ai posibilități. Asta gândește și Maria, tânăra prea libertină în
mentalitate pentru anii 1500. O mică fată sălbatică ce se transformă într-o
tânără pătimașă, ce visează la o iubire idilică, care să meragă mână în mână cu
respectul și libertatea. Însă descoperă de tânără că bărbații o vor supusă, o
vor drept un trofeu, o vor tăcută și fără inițiative proprii. Puternică din
fire, din momentul în care descoperă secretul incredibil al unei văduve
atrăgătoare, hotărăște să își transforme viața și decide că prețul plătit este
unul avantajos. Și chiar așa este, pentru multe secole...până când lipsa unei
moralități, lipsa unor limite autoimpuse și o mare sete de putere o transformă
pe Maria într-o ființă dură, fără remușcări, fără suflet și fără viitor...chiar
dacă este nemuritoare.
„Este o flacără în noapte, iar noaptea este plină de
molii.”
„Nu există artă fără viața care să o inspire.”
Am empatizat de multe ori cu Maria, cu dorința ei de a-și
trăi viața în propria-i orânduială, cu nevoia imperioasă de a nu se lăsa
frântă, cu speranțele ei și iubirea ei imensă pentru viață, cu iubirea ei
pentru o singură parteneră, pe care o
protejează și îi oferă fericire. Însă Maria greșește când uită că iubirea ar
trebui să fie liberă, nu impusă, când ajunge să facă exact ce ura odinioară la
bărbați...Mi-a fost dragă Maria, am apreciat-o pentru puterea de a lua de la
viață tot ce-i mai bun, de a a trai, nu doar a supravietui, însă mi-a și părut
rău pentru prețul pe care a fost nevoită să îl plătească la final.
Charlottte, deși asemănătoare Mariei prin năzuința ei de
a fi liberă, neînfrântă de rigorile societății, este diferită de aceasta prin
puterea de a-și păstra sufletul pur chiar și după transformare. Viața de creatură
a nopții nu îi fură umanitatea ori gingășia. Ține de moralitate chiar și când
setea aproape o distruge și deși tânjește după iubire sinceră, după companie, alege
o viață solitară, în neconcordanță cu dorințele ei, pentru a nu exista
posibilitatea ca oamenii din jurul ei să plătească prețul suprem în locul ei.
Este o fire fragilă, dar puternică, care iubește și simte prea mult, capabilă
de sacrificii.
„Unii oameni își țin inima atât de ascunsă încât abia
dacă mai știu că o au. Dar tu ai purtat-o mereu ca pe-o a doua piele. Descchisă
în fața lumii. Tu simți totul. Dragostea și durerea. Bucuria, speranța și
tristețea. Asta o să îți facă viața mai grea. Dar și mai frumoasă.”
„Ideea este că găsim căi de a ne agăța de oamenii care am
fost. Sperând că astfel ne vom împiedica să devenim altceva.”
„Ești bătaia inimii mele. Trandafirul meu sălbatic. Te-am
îngropat în miez de noapte. Te-am udat până când ai înmugurit.”
Alice este tânăra nesigură, ce încă nu a învățat ce
înseamnă viața. În căutarea unei frânghii de care să se agațe, în căutarea unui
sens și a unei vieți mulțumitoare, întâlnește femeia care îi va rescrie
destinul, ajungând astfel să lupte nu doar pentru ce avea odată, ci și pentru
readucerea unui echilibru vital în viața mai multor personaje..
Trei tinere femei al căror destin uneori tragic, alteori
fermecător, se înlănțuie pentru a ne oferi o poveste palpitantă și atent
meșteșugită despre diversele fațete ale libertății. Fiecare dintre ele își
dorește ceva, fiecare luptă în stilul ei propriu pentru credințele sale,
fiecare ajunge să descopere care este sensul unei vieți trăite la intensitate,
fără vreo altă frână, decât păstrarea sau regăsirea umanității.
„Fiecare răspuns are două părți. Partea rostită și partea
nerostită.”
„Dacă ei putrezesc pe dinafară, noi putrezim pe
dinăuntru. Suntem secătuiți, bucată cu bucată, pe măsură ce tot ceea ce ne-a
făcut oameni piere. Bunătatea. Empatia. Puterea de a ne teme și de-a iubi.”
Este un roman gothic cu o atmosferă electrizantă, cu
personaje seducătoare, realist de uman construite în ciuda naturii lor vampirice, cu o
scriitură poetică și îmbătătoare și cu multe lecții profunde ce se vor a fi
descoperite. Mi-a plăcut la nebunie, nu este doar o carte, este o experiență !
Mulțumesc din suflet prietenilor de la Libris.ro
pentru că au făcut posibilă această lectură. Pe Libris.ro găsiți cărțile
autoarei V.E.Schwab atât în română, cât și în engleză, precum și alte
titluri preferate.
„Este oare viață, dacă nu este și moartea cu care s-o cumpănești? Sau scurtimea ei o face mai frumoasă?” „Sunt liberă. Liberă de durere....

.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
