Recenzie "Iubita mea, Sputnik" de Haruki Murakami
“Iubita
mea, Sputnik” prezintă povestea de
dragoste a unei tinere de 22 de ani, Sumire, văzută prin ochii singurului ei
prieten adevărat, K.
Puțin naivă, pasionată de cărți și cu un vis pe care
speră să-l vadă îndeplinit într-o bună zi – acela de a deveni scriitoare,
Sumire se îndrăgostește pentru prima oară de o persoană cu 17 ani mai în vârstă
– Miu, o femeie de afaceri care îi oferă șansa de a lucra pentru ea ca
secretară.
Fire ușor introvertită, Sumire simte o atracție din ce în
ce mai puternică pentru Miu, persoana care a văzut în ea mai mult decât
ceilalți, care a avut încredere în ea și a acceptat să o ajute pentru simplul
fapt că „fața ei îi inspiră încredrere”.
Cu
noul loc de muncă obținut datorită
lui Miu și bucurându-se de timpul petrecut împreună, Sumire începe să se
schimbe puțin câte puțin: devine mai atentă cu felul în care arată, își alege haine mult mai feminine
decât purta în mod obișnuit, nu mai pierde nopțile dar, în același timp, își
pierde și capacitatea de a mai scrie.
“ - Dimineața când mă
trezesc și mă uit în oglindă, am senzația că mă uit la altcineva și mă tem că,
dacă nu sunt atentă, o să rămân foarte mult în urmă.
- N-ai putea să te lași
pur și simplu depășită?
- Si ce-am să mă fac
după ce mă pierd pe mine însămi?
- Dacă e vorba doar de
câteva zile, ai putea sta la mine. Ești întotdeauna bine venită, tu, cea care
te-ai pierdut pe tine.”
După o călătorie în interes de serviciu în Franța, cele două
pleacă pe o mică insulă acolo unde toată povestea este pe cale să se schimbe.
În această călătorie, ambele femei își dau seama de anumite lucruri, adevăruri
pe care nu le pot ascunde și de care nu se pot ascunde.
„Până la urmă am stat de vorbă toată noaptea. Am încercat să o conving că,
la un moment dat, fiecare lucru trebuie povestit. Dacă nu faci așa, rămâi
veșnic prizoniera secretului pe care-l porți în suflet.”
Un
vis ciudat o aduce pe Sumire
față în față cu o persoană foarte apropiată, dar de mult timp dispărută din
viața ei. Miu retrăiește anumite momente dureroase și îi mărturisește lui
Sumire secretul pe care l-a ținut ascuns ani la rând, iar aceasta la rândul ei
recunoaște că o iubește și că se simte atrasă sexual de ea.
În acest timp, K așteaptă cu nerăbdare un mesaj de la
Sumire, prietena pentru care nutrește sentimente mult mai profunde în secret.
„Sumire e departe de mine și spune că îi lipse
sc, dar o are pe Miu lângă ea. Eu n-am pe nimeni lângă mine. Eu...nu mă am decât pe mine. Ca întotdeauna.”
sc, dar o are pe Miu lângă ea. Eu n-am pe nimeni lângă mine. Eu...nu mă am decât pe mine. Ca întotdeauna.”
Viețile celor trei sunt date peste cap atunci când dragostea
neîmpărtășită se transformă în ceva mai complex, iar Sumire dispare.
„Dragostea asta e pe cale să mă poarte undeva. Curentul mă trage prea
puternic și nu mă pot împotrivi (...). Acolo,ceva ascuns în adâncuri s-ar putea
să mă rănească de moarte. S-ar putea să pierd totul. Dar nu pot da înapoi.
Trebuie să mă las în voia curentului. Chiar dacă o să mă prefac în cenușă și o
să dispar pentru totdeauna.”
Mai mult decât o poveste de dragoste, „Iubita mea,
Sputnik”este o lecție de viață, o poveste despre cum se simte adevărată iubire
și cât de dureroasă poate fi ea atunci când nu este împărtășită;
o reflecție asupra propriilor noastre vieți, a
singurătății cu care suntem înconjurați în ciuda secretelor pe care alegem să
le împărtășim cu anumite persoane care, credem noi, ne vor rămâne pentru
totdeauna alături.
„Atunci am înțeles: noi două eram niște minunați tovarăși de călătorie, dar, în ultima
instanță, nu eram decât două bucăți de metal mergând fiecare, în singurătate,
pe orbita ei. De departe, eam frumoase ca niște
stele căzătoare; în realitate însă, eram fiecare ferecate în propriile nostre închisori.
Când s-a întâmplat ca cei doi sateliți să-și intersecteze orbitele, ne-am
întâlnit și poate chiar ne-am deschis inimile una alteia, dar asta n-a durat
decât o clipă. În clipa următoare ne-am trezit iar într-o singurătate totală și
așa vom rămâne până ne vom stinge cu desăvârșire.”
Multumesc ! :) Eu iti recomand cartea, este foarte profunda.
RăspundețiȘtergere