Recenize "Saga reginelor" de Jean des Cars

Pasiunea și curiozitatea mea pentru istorie au luat naștere cu puțin timp în urmă, când m-am îndrăgostit iremediabil de Rusia și de tot ceea ce reprezintă cultura, frumusețea, prezentul dar mai ales trecutul acestei fascinante și intens disputate țări. Nu am să dezbat subiectul cum- am- căpătat -eu -această -dragoste –vizavi- de- tot -ce –înseamnă- rusesc, doar am să menționez că își are originile într-o serie fantasy publicată la editura Leda– cunoscătorii cred ca s-au prins despre ce vorbesc - deși, știu, pare ciudat, mai ales că seria nu are legătură cu istoria, dragoste care a mai fost alimentată și de plăcerea cu care în copilărie urmăream desenul animat/filmul Anastasia.  Asta ca să nu se mai zică că nu ai ce învăța din cărțile fantasy J))) Dar nu am să insist prea mult asupra acestor detalii pentru a nu devia de la subiect. Această dragoste pentru istoria rusească s-a transformat treptat în curiozitate si mai nou obsesie pentru istorie în general. 

Prima carte de acest gen pe care am citit-o a fost „Saga dinastiei Romanov”, scrisă de celebrul juranlist francez Jean des Cars. Asta s-a întâmplat acum doi ani, din câte îmi amintesc, iar lectura a fost una foarte plăcută și interesantă. După această carte a urmat o perioadă destul de lungă în care nu am mai fost atrasă de nicio carte istorică, așadar pot spune că am bătut pasul pe loc în această privință. Însă la începutul acestui an, am pus mâna pe volumul lui Henri Troyat, „Ecaterina cea Mare”, cu ajutorul căruia mi-am redescoperit pasiunea pentru Rusia și plăcerea de a citi și de a asimila cât mai multe informații referitoare la diferitele epoci și importanța deciziilor luate în acele vremuri de demul, decizii care, unele dintre ele, mai pot influența chiar și acum istoria din zilele noastre. 

Ultima carte „regală” ca să spun așa pe care am avut plăcerea să o lecturez a fost „Saga reginelor”, magistral scrisă tot de talentatul scriitor francez Jean des Cars. A doua carte a acestuia pe care am bifat-o și care se regăsește în biblioteca mea, dar cu siguranță nu ultima ! Volumul a apărut în colecția Corint istorie și este o apariție cu totul specială, având un format diferit comparativ cu celelalte cărți din colecție, ușor alungit, care dispune de o copertă deosebit de frumoasă prin simplitatea ei. 


În cele aproximativ 300 de pagini, la care se adaugă un mic album cu cele mai reusite portrete ale reginelor , realizate de mari pictori ai vremii, precum Rubens sau Winterhalter, autorul prezintă tumultoasele vieți a paisprezece prințese de altă dată, viitoare regine, femei simple ce dobândesc coroana datorită căsătoriilor politice sau pentru că erau moștenitoare de drept ale tronului, Regine care mai presus de toate erau femei, cu nevoi, dorințe și aspirații, mame și soții devotate. Constant, încă de la cele mai fragede vârste, acestea s-au confruntat cu intemperiile politice ale vremii, multe dintre ele au fost nevoite să își schimbe religia, să își părăsească țara natală și familia pentru a-și urma soții (de cele mai multe ori aleși din considerente politice), au fost târâte în cele mai crunte bătălii și războaie, au înfruntat cu capul sus destinul și intrigile atat de inevitabile de la Curte, bucurându-se de reușitele lor sau recunoscându-și greșelile atunci când a fost cazul, acceptându-și soarta, primind deopotriva iubirea, recunoștința sau neîncrederea poporului.


Viața acestor suverane poate fi considerată cu ușurință un adevărat model chiar și în ziua de astăzi, poveștile lor regale reprezentând lecții de viață de neprețuit.

Catherina de Medici, Elisabeta I a Angliei, Maria Tereza a Austriei, Maria Antoaneta a Franței, Ecaterina a II a Rusiei, Cristina a Suediei,Eugenia a Franței, Victoria a Anglei, Sissi a Austro-Ungariei, Maria a României, Zita a Austro-Ungariei, Astrid a Belgiei și Elisabeta a II a Angliei sunt cele paisprezece capete încoronate care au domnit în cele mai grele timpuri și pe care jurnalistul francez ni le aduce mai aproape în speranța că nu vom uita niciodată cine au fost în realitate cele care au scris prin eforturi, inteligență și fler, sacrificii și sânge pagini întregi de istorie și frumusețe imperială.


        "Închizând cartea lui Jean des Cars, atât de cuceritor și afectuos scrisă, cititorul parcă ar vrea ca povestea să continue. În afara relevării trecutului, constată un adevăr incontestabil suverane sau doar soții, femeile s-au dovedit puternice, raționale, decise. Iar din roadele operei lor, ca expresie a civilizației universale, continuăm să ne împărtășim și azi."


Share this:

CONVERSATION

2 comentarii:

  1. Și eu o am de ceva timp în bibliotecă, mi-am achiziționat-o de la Gaudeamus, dar nu știu când aș vrea să mă apuc de ea. Mi-aș dori să existe timpul potrivit ca să mă pot bucura pe deplin de conținutul ei. Și eu sunt o mare fană a Rusiei și a tot ce ține de această țară! :) Pe lângă ”Saga reginelor”, de Jean des Cars mai am în bibliotecă și ”Sisi: Împărăteasa Austriei”. Mi se pare că este unul dintre cei mai buni autori de scriere istorică citiți până acum, așa că sunt ferm convinsă că nu mă va dezamăgi nici cu această carte.

    Lectură plăcută în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imi place foarte mult cum scrie Jean des Cars, am de gand sa achizitionez toate cartile lui care au aparut si la noi. editura face o treaba super cu aceasta colectie istorica
      iti recomand si Ecaterina cea Mare, poate mai gasesti cartea impreuna cu revista Historia (sau cea despre Romanovi, daca nu ai citit-o pana acum).

      Lectura placuta si tie !

      Ștergere