Recenzie "Malad" de Alexandru Voicescu
Este curios și în același timp fascinant modul în care
mintea umană funcționează mai presus de oricare alt simțământ și cum poate
percepe cu totul și cu totul diferit trăirile, faptele și adevărurile, în
funcție de anumite perioade și stări, sentimente și gânduri, odată cu trecerea
timpului, față de cum au fost ele percepute prima și prima oară.
Toate experiențele pe care le trăim, toate locurile pe
care le vizităm, concertele la care asistăm și cărțile pe care le citim, sunt
inconfundabile, dar dacă mai avem încă o
dată posibilitatea de a le retrăi/revedea/reciti, ni se vor părea aceleași, dar
nu chiar la fel, asemănătoare și nu prea, posibil cu mult diferite comparativ
cu momentul când le-am experimentat pentru întâia oară.
Toată această nouă perspectivă ține, bineînțeles, de
schimbările prin care am trecut, cunoștințele pe care între timp le-am acumulat
și gradul de maturitate pe care l-am dobândit, căpătând astfel o percepție
diferită asupra lucrurilor și persoanelor care ne înconjoară.
Exact acest lucru mi s-a întâmplat și mie cu romanul de
față și pot afirma că, într-un anumit fel, am o istorie mai veche cu acesta. Cu
un an în urmă (mai mult sau mai puțin, ca să fiu mai precisă cred că era spre finele
lui august), fermecată de coperta cărții (care, apropo,este o capodoperă
extraordinară, un desen frumos prin simplitatea lui, de o expresivitate
magnifică, pe care ai vrea să îl înrămezi și să îl agăți pe un perete, pentru
a-l putea privi ori de câte ori simți nevoia – sau cel puțin asta aș face eu),
știind că este romanul de debut al editorului și directorului de la Herg Benet
(deși este net superior unui roman de debut) și intrigată de descrierea și
titlul cărții (asta fiind nimic, extrem de intrigată am devenit pe măsură ce
parcurgeam conținutul), am plasat o comandă și la scurt timp după ce mi-a ajuns
am și dat-o gata în câteva ore. La timpul respectiv, deși îmi plăcuse cartea la
fel de mult ca și acum (rectific, acum
mi-a plăcut și mai mult decât atunci
și m-au încercat feeling-uri diferite pe parcursul recitirii decât cu un an în
urmă), nu am fost în stare să scriu câteva sincere păreri despre acțiune și cu
ce sentimente am rămas în urma lecturării ei. Pentru că sunt niște sentimente
greu de descris și exprimat, și oricât mă chinui acum să le găsesc pentru a vă convinge și pe
voi cât de minunată și atipică și incredibilă este această carte, mă tem că nu
voi reda nici 40% din frumusețea și unicitatea cărții, iar voi veți rămâne
nehotărâți în decizia achiziționării acestei cărți. Dar vă asigur că merită
descoperită, indiferent de gusturile voastre literare și indiferent de vârsta
pe care o aveți sau de mmentul în care alegeți să o citiți , pentru că este o
lectură unică, complexă, profundă, care merită să stea în biblioteca voastră și
mai ales este obligatoriu să o recitiți la vărste și momente diferite, pentru
că de fiecare dată când veți face asta veți mai descoperi ceva ce prima lectură
nu v-a oferit, ceva ce, din neatenție sau poate din cauza stării ce vă încerca
la momentul respectiv, a rămas între paginile cărții, așteptând să vă
reîntoarceți la ea. De fiecare dată cu aceeași profunzime și frumusețe, plus
încă ceva, și încă ceva.
Pe scurt, autorul ne poartă în primele pagini ale cărții
tocmai în Elveția, unde Andrei, participantul unei lansări inițiate de către
compania la care lucrează, are parte de o viziune ciudată, indusă de un desen
aparent fără noimă creat de o altă participantă, Ioana Dună. Fermecat și
deopotrivă intrigat de misterioasa femeie, neputând să-și explice viziunea
experimentată doar de el, se hotărăște să plece în căutarea tinerei, timp în
care face cunoștiință cu mai multe personaje aparent nesemnificative, dar care
se vor dovedi pe parcurs de o importanță covârșitoare, contribuind la
dezlegarea misterului (sau, mai corect spus – adâncind și mai mult acest mister
– dar asta doar la începutul cărții). Atras într-o lume ciudată și fără noimă,
în care nimeni nu este ceea ce pretinde
a fi, Andrei este nevoit să renunțe la tot ce credea adevărat și valabil
și să caute răspunsurile corecte referitoare la existența lui, asta în timp ce
devine fugar urmărit de poliție, având-o alături doar pe misterioasa și
extravaganta Eliza, o tânără asupra căreia planează misterul ( același lucru
fiind valabil și în cazul Ioanei Dună), o fată greu încercată, aflată de
nenumărate ori în căutarea propriei identități (la fel ca și Andrei în momentul
de față), dar care a primit la timp ajutorul nesperat al unui bărbat enigmatic
și influent, dar care nu este „cel mai nepătat om din lume”.
„- Atunci când crezi că sufletul nu are unde să îți
coboare mai mult, a continuat ea, paarcă numărând neoanele care clipeau la
aceleași distanțe egale, într-o melodie repetată la infinit, atunci când ești
la limita de jos și inima nu mai are pentru ce să mai bată, atunci, mi amor,
viața poate să îți dea o palmă și să te trezească brutal într-o altă lume, de
care habar nu aveai.”
„Nu, locul în care trăiam eu la acel capăt al
adolescenței mele era mai mult decât un simplu coșmar, era firescul de zi cu zi
transformat în groaza de a nu fi eu însămi, de a mă pierde în fiecare clipă în
care mă căutam.”
Un ajutor nesperat pare a fi și Eliza pentru Andrei, însă
oare poate avea el încredere în ea? Cum am spus, nimeni nu este ceea ce
pretinde a fi, iar adevărul din spetele cuvintelor și faptelor am să vă las pe voi să-l descoperiți singuri,
citind această carte.
Cartea poate fi caracterizată ca fiind o simfonie bizară
și înunecată care ne conduce adânc în interiorul subconștientului nostru și
care te provoacă să deschizi cutia în care sălășluiesc demonii trecutului,
prezentului și ai viitorului, eliberând toate acele întrebări referitoare la
drumurile pe care le-ai parcurs și cele pe care urmează să le parcurgi, în
căutarea adevărului. Și precum Pandora, a cărei curiozitate a primat, eliberând
din cutie toate relele lumii, așa vei elibera și tu, cititorule, misterele
lumii ce stau ascunse între aceste pagini, subjugat fiind de acest periplu
incitant și intrigant, care te poartă pe tot parcursul cărții într-o lume
secretă în care realitaea capătă o nouă dimensiune. Este deopotrivă lumea lui
Andrei și lumea ta, care te va ajuta să te redescoperi așa cum nu credeai că
vei fi vreodată în stare să o faci și tot ce vei găsi în ea te va șoca și nu
vei mai fi dispus să o privești ca până acum, și nici să o înțelegi, și nici
măcar să te privești pe tine cu aceași ochi nu vei mai fi în stare și nici
măcar nu îți vei mai dori una ca asta. Pentru că te schimbă, o astfel de
lectură lasă urme adânci și permanente asupra percepției tale.
O călătorie inițiatică și de regăsire a sinelui, o
explozie de sentimente contradictorii care, deși par a nu avea sens, ele se
relevă către final, dezvăluind frumusețea necunoscutului;
dacă o bună parte din carte, povestea îți va părea o
înșiruire de fapte fără prea mare legătură între ele, iar acțiunile
personajelor lipsite de sens, ultimele capitole atestă un adevăr greu de
înțeles la început, debusolând și mai mult cititorul, dar în final punând cap
la cap aceste piese ce alcătuiesc un puzzle minuțios construit, în care „realitatea
se întrepătrunde cu oniricul, știința cu alchimia, religia cu fanatismul (...).”
Cum am spus, Andrei, Ioana și Eliza nu sunt
singurele personaje ale acestei cărți,
iar prezentul și viitorul acestora depind în mare măsură de trecutul și
relațiile celorlalte personaje. În plus, existența unui obiect păstrat de
secole – Cartea Neagră ce redă sacra scriere a unei secte din Banat cunoscută
pe vremuri sub denumirea de bogomili - și prezența dualității dintre bine și rău, redată
prin intermediul poveștii ce vizează viața și relația gemenilor și a
Bibliotecarului, fac din Malad o capodoperă impresionantă în
care sacrificiul, legăturile speciale și neașteptate dintre personaje,
misterele care le înconjoară la tot pasul, dar care doar câteva dintre ele le
pot vedea exact așa cum sunt, regăsirea sinelui și acceptarea adevărului se
întrepătrund, dând naștere unei lecturi atipice și revelatoare.
„Fără o realitate pe care să o ai ca bază, nu poți să
treci dincolo, la perspectiva nebună, maladivă, în care chinui lucrul să nu fie
el lucrul care este, ci dincolo de substratul lui material, spre o privire din
afară. Asta pățisem eu, asistasem la o reprezentare pe care în mod normal nu
trebuie să o vadă nimeni dacă vrea să își păstreze mințile. Nu era pentru
muritorii de rând ca tine, și ca tine, și ca mine, ci era un miracol care
aștepta să fie cuprins de cineva.”
„De multe ori ne întrebăm dacă toate lucrurile pe care le
trăim sunt oare conectate între ele, parte ale unei deveniri care să ducă spre
un rezultat în care am crede și pe care îl înțelegem și cu care s fim de acord
privind în perspectivă, sau sunt doar bucăți puse anapoda, experiențe e care le
simțim reale, dar indscifrabile, străine de noi.”
Ca o mică încheiere, vă spun sincer că mi-aș dori să văd
un film realizat după cartea scriitorului Alex Voicescu. Cred că ar fi ceva
incredibil, unic. Ah, și abia aștept următoarea lui carte, Fata de la nord de ziuă. Și, cum am cartea în dublu exemplar, pe pagina de facebook a blogului aveți șansa de a câștiga Malad-ul.
Mulțumesc editurii Herg Benet pentru cartea oferită spre recenzare.
Sincer nu am auzit de cartea aceasta. Recenzia ma face curioasa :) .
RăspundețiȘtergereMultumesc :)
este o carte foarte frumoasa :) nu uita ca pe pagina de facebook se desfasoara un concurs si poti avea sansa sa castigi un exemplar din Malad :)
ȘtergereMultumesc. M-am inscris dar numele este altul :)
RăspundețiȘtergereAm citit și eu această carte, mi-a plăcut, dar cred că sfârșitul a fost puțin cam la viteză, tras de păr!
RăspundețiȘtergere