la septembrie 24, 2016

Recenzie "Malad" de Alexandru Voicescu

septembrie 24, 2016 4 Comments Edit

Este curios și în același timp fascinant modul în care mintea umană funcționează mai presus de oricare alt simțământ și cum poate percepe cu totul și cu totul diferit trăirile, faptele și adevărurile, în funcție de anumite perioade și stări, sentimente și gânduri, odată cu trecerea timpului, față de cum au fost ele percepute prima și prima oară.

Toate experiențele pe care le trăim, toate locurile pe care le vizităm, concertele la care asistăm și cărțile pe care le citim, sunt inconfundabile, dar dacă mai avem încă o dată posibilitatea de a le retrăi/revedea/reciti, ni se vor părea aceleași, dar nu chiar la fel, asemănătoare și nu prea, posibil cu mult diferite comparativ cu momentul când le-am experimentat pentru întâia oară.

Toată această nouă perspectivă ține, bineînțeles, de schimbările prin care am trecut, cunoștințele pe care între timp le-am acumulat și gradul de maturitate pe care l-am dobândit, căpătând astfel o percepție diferită asupra lucrurilor și persoanelor care ne înconjoară.

Exact acest lucru mi s-a întâmplat și mie cu romanul de față și pot afirma că, într-un anumit fel, am o istorie mai veche cu acesta. Cu un an în urmă (mai mult sau mai puțin, ca să fiu mai precisă cred că era spre finele lui august), fermecată de coperta cărții (care, apropo,este o capodoperă extraordinară, un desen frumos prin simplitatea lui, de o expresivitate magnifică, pe care ai vrea să îl înrămezi și să îl agăți pe un perete, pentru a-l putea privi ori de câte ori simți nevoia – sau cel puțin asta aș face eu), știind că este romanul de debut al editorului și directorului de la Herg Benet (deși este net superior unui roman de debut) și intrigată de descrierea și titlul cărții (asta fiind nimic, extrem de intrigată am devenit pe măsură ce parcurgeam conținutul), am plasat o comandă și la scurt timp după ce mi-a ajuns am și dat-o gata în câteva ore. La timpul respectiv, deși îmi plăcuse cartea la fel de mult ca și acum (rectific, acum mi-a plăcut și mai mult decât atunci și m-au încercat feeling-uri diferite pe parcursul recitirii decât cu un an în urmă), nu am fost în stare să scriu câteva sincere păreri despre acțiune și cu ce sentimente am rămas în urma lecturării ei. Pentru că sunt niște sentimente greu de descris și exprimat, și oricât mă chinui acum să le găsesc pentru a vă convinge și pe voi cât de minunată și atipică și incredibilă este această carte, mă tem că nu voi reda nici 40% din frumusețea și unicitatea cărții, iar voi veți rămâne nehotărâți în decizia achiziționării acestei cărți. Dar vă asigur că merită descoperită, indiferent de gusturile voastre literare și indiferent de vârsta pe care o aveți sau de mmentul în care alegeți să o citiți , pentru că este o lectură unică, complexă, profundă, care merită să stea în biblioteca voastră și mai ales este obligatoriu să o recitiți la vărste și momente diferite, pentru că de fiecare dată când veți face asta veți mai descoperi ceva ce prima lectură nu v-a oferit, ceva ce, din neatenție sau poate din cauza stării ce vă încerca la momentul respectiv, a rămas între paginile cărții, așteptând să vă reîntoarceți la ea. De fiecare dată cu aceeași profunzime și frumusețe, plus încă ceva, și încă ceva.

Pe scurt, autorul ne poartă în primele pagini ale cărții tocmai în Elveția, unde Andrei, participantul unei lansări inițiate de către compania la care lucrează, are parte de o viziune ciudată, indusă de un desen aparent fără noimă creat de o altă participantă, Ioana Dună. Fermecat și deopotrivă intrigat de misterioasa femeie, neputând să-și explice viziunea experimentată doar de el, se hotărăște să plece în căutarea tinerei, timp în care face cunoștiință cu mai multe personaje aparent nesemnificative, dar care se vor dovedi pe parcurs de o importanță covârșitoare, contribuind la dezlegarea misterului (sau, mai corect spus – adâncind și mai mult acest mister – dar asta doar la începutul cărții). Atras într-o lume ciudată și fără noimă, în care nimeni nu este ceea ce pretinde a fi, Andrei este nevoit să renunțe la tot ce credea adevărat și valabil și să caute răspunsurile corecte referitoare la existența lui, asta în timp ce devine fugar urmărit de poliție, având-o alături doar pe misterioasa și extravaganta Eliza, o tânără asupra căreia planează misterul ( același lucru fiind valabil și în cazul Ioanei Dună), o fată greu încercată, aflată de nenumărate ori în căutarea propriei identități (la fel ca și Andrei în momentul de față), dar care a primit la timp ajutorul nesperat al unui bărbat enigmatic și influent, dar care nu este „cel mai nepătat om din lume”.

„- Atunci când crezi că sufletul nu are unde să îți coboare mai mult, a continuat ea, paarcă numărând neoanele care clipeau la aceleași distanțe egale, într-o melodie repetată la infinit, atunci când ești la limita de jos și inima nu mai are pentru ce să mai bată, atunci, mi amor, viața poate să îți dea o palmă și să te trezească brutal într-o altă lume, de care habar nu aveai.”

„Nu, locul în care trăiam eu la acel capăt al adolescenței mele era mai mult decât un simplu coșmar, era firescul de zi cu zi transformat în groaza de a nu fi eu însămi, de a mă pierde în fiecare clipă în care mă căutam.”

Un ajutor nesperat pare a fi și Eliza pentru Andrei, însă oare poate avea el încredere în ea? Cum am spus, nimeni nu este ceea ce pretinde a fi, iar adevărul din spetele cuvintelor și faptelor am să vă las pe voi să-l descoperiți singuri, citind această carte.

Cartea poate fi caracterizată ca fiind o simfonie bizară și înunecată care ne conduce adânc în interiorul subconștientului nostru și care te provoacă să deschizi cutia în care sălășluiesc demonii trecutului, prezentului și ai viitorului, eliberând toate acele întrebări referitoare la drumurile pe care le-ai parcurs și cele pe care urmează să le parcurgi, în căutarea adevărului. Și precum Pandora, a cărei curiozitate a primat, eliberând din cutie toate relele lumii, așa vei elibera și tu, cititorule, misterele lumii ce stau ascunse între aceste pagini, subjugat fiind de acest periplu incitant și intrigant, care te poartă pe tot parcursul cărții într-o lume secretă în care realitaea capătă o nouă dimensiune. Este deopotrivă lumea lui Andrei și lumea ta, care te va ajuta să te redescoperi așa cum nu credeai că vei fi vreodată în stare să o faci și tot ce vei găsi în ea te va șoca și nu vei mai fi dispus să o privești ca până acum, și nici să o înțelegi, și nici măcar să te privești pe tine cu aceași ochi nu vei mai fi în stare și nici măcar nu îți vei mai dori una ca asta. Pentru că te schimbă, o astfel de lectură lasă urme adânci și permanente asupra percepției tale.

O călătorie inițiatică și de regăsire a sinelui, o explozie de sentimente contradictorii care, deși par a nu avea sens, ele se relevă către final, dezvăluind frumusețea necunoscutului; dacă o bună parte din carte, povestea îți va părea o înșiruire de fapte fără prea mare legătură între ele, iar acțiunile personajelor lipsite de sens, ultimele capitole atestă un adevăr greu de înțeles la început, debusolând și mai mult cititorul, dar în final punând cap la cap aceste piese ce alcătuiesc un puzzle minuțios construit, în care „realitatea se întrepătrunde cu oniricul, știința cu alchimia, religia cu fanatismul (...).”

Cum am spus, Andrei, Ioana și Eliza nu sunt singurele personaje ale acestei cărți, iar prezentul și viitorul acestora depind în mare măsură de trecutul și relațiile celorlalte personaje. În plus, existența unui obiect păstrat de secole – Cartea Neagră ce redă sacra scriere a unei secte din Banat cunoscută pe vremuri sub denumirea de bogomili - și prezența dualității dintre bine și rău, redată prin intermediul poveștii ce vizează viața și relația gemenilor și a Bibliotecarului, fac din Malad o capodoperă impresionantă în care sacrificiul, legăturile speciale și neașteptate dintre personaje, misterele care le înconjoară la tot pasul, dar care doar câteva dintre ele le pot vedea exact așa cum sunt, regăsirea sinelui și acceptarea adevărului se întrepătrund, dând naștere unei lecturi atipice și revelatoare.

„Fără o realitate pe care să o ai ca bază, nu poți să treci dincolo, la perspectiva nebună, maladivă, în care chinui lucrul să nu fie el lucrul care este, ci dincolo de substratul lui material, spre o privire din afară. Asta pățisem eu, asistasem la o reprezentare pe care în mod normal nu trebuie să o vadă nimeni dacă vrea să își păstreze mințile. Nu era pentru muritorii de rând ca tine, și ca tine, și ca mine, ci era un miracol care aștepta să fie cuprins de cineva.”

„De multe ori ne întrebăm dacă toate lucrurile pe care le trăim sunt oare conectate între ele, parte ale unei deveniri care să ducă spre un rezultat în care am crede și pe care îl înțelegem și cu care s fim de acord privind în perspectivă, sau sunt doar bucăți puse anapoda, experiențe e care le simțim reale, dar indscifrabile, străine de noi.”

Ca o mică încheiere, vă spun sincer că mi-aș dori să văd un film realizat după cartea scriitorului Alex Voicescu. Cred că ar fi ceva incredibil, unic. Ah, și abia aștept următoarea lui carte, Fata de la nord de ziuă. Și, cum am cartea în dublu exemplar, pe pagina de facebook a blogului aveți șansa de a câștiga Malad-ul.

Mulțumesc editurii Herg Benet pentru cartea oferită spre recenzare.

Recenzie "Malad" de Alexandru Voicescu

Share this:

CONVERSATION

4 comentarii: