1.   Bună, Natașa! Bine ați venit în universul Twistinmysobriety. Pentru cei care nu vă cunosc atât de bine și vor să afle mai multe despre viața dvs., spuneți-mi, vă rog, trei lucruri care vă caracterizează și trei lucruri pe care le urâți cel mai mult.

             Te salut din Sofia! Pe tine și pe minunații cititori ai blogului tău J

2.   Cum decurge o zi normală din viața Natașei?

       Nimic foarte ieșit din comun sau diferit de al altor oameni. Mă trezesc dimineața (un prilej constant de îmbufnare), mă duc la serviciu (momentan sunt coordonator de proiect pentru o firmă de IT din Sofia — da, știu, nicio legătură cu creativitatea mea), îmi sacrific (deși nu este sacrificiu pentru mine, dar de dragul dramei) pauzele de prânz pentru a scrie sau a merge la cursuri de limbi străine, iar seara încerc să termin ceea ce am început în cursul zilei, mai puțin treburile de serviciu. Ca un post-scriptum aici: muncesc foarte mult. Pentru a scrie Nopți la Monaco în maxim o lună și jumătate, nu cred că este nevoie să adaug câte nopți nedormite am avut, weekenduri în care doar am scris și alte mici pauze pe care le-am avut au fost folosite doar pentru a termina romanul. Cred că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, îți sufleci mânecile și faci asta, nu stai să te plângi că nu ai timp sau te uiți pe pereți. Pentru cei cărora le este greu să se automotiveze, le recomand să citească toate cărțile lui Napoleon Hill.

3.  Care a fost momentul definitoriu în care v-ați hotărât să împărtășiți cu noi, cititorii, scrierile și gândurile dvs.? Ce a declanșat această dorință de a scrie?

      Întotdeauna am fost o persoană care a împărtășit cu ușurință lucruri, idei sau emoții. După cum am mai spus, nu scriu doar pentru a spune o poveste frumoasă. Scriu pentru a le transmite cititorilor ceea ce viața m-a învățat până acum și ceea ce consider eu că poate ajuta pe altcineva. Sigur, sunt povești frumoase, dar toate au un substrat psihologic și emoțional foarte puternic. Unul intenționat, desigur. Eu nu îmi judec personajele, asta ar însemna să judec oamenii, deoarece personajele mele reprezintă tipare în care s-ar încadra majoritatea. Eu doar observ și întind o mână de ajutor acolo unde se dorește asta. Dacă scriu lejer, este pentru a-i da cititorului o pauză sau de a-l destinde/amuza, dacă scriu lucruri dureroase, este pentru a-l sensibiliza față de durerea altora sau de a-i atrage atenția asupra anumitor aspecte neconștientizate poate, și tot așa. Nimic nu este scris doar de dragul de umple paginile unei cărți, nici pentru vanitatea mea de autor. Sper că cititorii mei vor înțelege asta și vor înțelege și efortul pe care îl depun pentru a le oferi ceea ce am eu mai bun. Îmi imaginez că sunt lucruri care trebuie să ajungă la oameni, altfel nu-mi explic acest download rapid pe care îl am atunci când scriu. Este un ajutor divin care trebuie să fie răspândit, eu doar ajut la scrierea lui.

4.   Care sunt scriitorii dvs. preferați? Care sunt cărțile care au avut un impact major asupra dvs. și care v-au schimbat viziunea asupra vieții?

       Îmi este puțin mai dificil să sintetizez tot ceea ce am citit până acum. Cel mai mult mă simt atrasă de autori ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Cehov, Turgheniev), dar mă relaxez frumos cu romancieri francezi (Maupassant, Balzac, Al. Dumas – ambii) sau descopăr autori americani despre care poate că am avut ceva prejudecăți chiar eu (Louis Bromfield, Mark Twain), englezi (Charles Dickens), români (G. Călinescu, C. Petrescu, I. Teodoreanu) etc. Citesc și poezie, și teatru, și cărți autoeducaționale, și cărți din zona spiritualității sau misticismului, nu doar romane. După cum puteți observa, gusturile mele sunt clasice, dar mi-am propus să descopăr mai mulți autori contemporani străini și români.

5.   Știu că ați călătorit foarte mult. Puteți să ne povestiți o întâmplare amuzantă și/sau o întâmplare care v-a impresionat profund din călătoriile întreprinse? 

     Dacă citiți cartea Marat, aveți acolo expusă o parte din China, precum și o întâlnire care m-a marcat puternic. În cartea Natașa, bărbații și psihanalistul am încheiat povestea cu o călătorie pe care am făcut-o în Tunisia, unde am fost chiar singură. Nu sunt înnebunită să vizitez o țară ca un turist obișnuit, îmi plac acele călătorii inițiatice, călătoriile în care mă duc singură fără niciun plan și, chiar mai mult, fără a ști destinația decât în ziua respectivă. Poate că și aceasta este o formă de rebeliune, am scris mai sus că nu-mi plac structurile și spiritul de turmă. Ceva amuzant… când am fost singură în Tunisia, am nimerit într-o zonă în care singurele restaurante erau cele la care veneau doar bărbați, uneori și femei (doar seara), dar mereu însoțite. Fiind singură (așa cum mi-am dorit), nu am intrat în acele restaurante pline doar cu bărbați, așa că am mâncat doar curmale vreo trei zile J N-a fost prea rău, doar indicele glicemic ceva mai ridicat.

                        Sursă foto: https://www.facebook.com/alinasaceanuphotography/

6.   În ce colț al lumii nu ați ajuns până acum, dar v-ar tenta să mergeți? 

       Următoarele mele destinații sunt: Sankt Petersburg, Geneva, Milano, Munchen și Thimpu.

7.   De ce ați ales Bulgaria ca țară de reședință? Este ceva permanent sau vă doriți să locuiți în alt loc?  

      Nu m-am simțit niciodată ca acasă în Sofia, deși pare ciudat să spun asta după șase ani în care am locuit aici. Mereu am simțit că este un loc anume care mă cheamă, un acasă pe care încă nu am reușit să-l definesc, dar care știu că nu este nici în România. Am venit aici deoarece prietenul meu este bulgar. Sofia este un cămin temporar din care voi învăța ceva și voi pleca mai departe. Mereu mi-am spus că oamenii nu sunt copaci, că nu avem de ce să ne legăm prea mult de un loc, faptul că mă pot deplasa este o libertate splendidă pentru mine și am de gând să abuzez de asta.

8.   Ați scris trei cărți, iar cea de-a patra urmează să fie publicată în scurt timp. Ce ne puteți spune despre noul dvs. roman? 

       Nopți la Monaco este special pentru mine. L-am scris foarte lejer, m-am amuzat scriindu-l și mi-am zis că acest roman va fi ca mine, că oamenii fie n-o să-l accepte deloc, fie o să-l adore. De ce? Pentru că provoacă mai mult decât celelalte trei romane. Cu el am aruncat mănușa în fața moraliștilor, a pudibonzilor și a celor care iubesc vechea structură. A trebuit să fie amuzant, altfel, așa cum bine a spus Oscar Wilde, dacă nu faci oamenii să râdă în timp ce le biciuiești năravurile, te vor omorî J Am riscat cu acest roman, dar mie îmi plac riscurile. Din observațiile mele îndelungate, am remarcat că predomină încă oamenii care refuză să își schimbe mentalitatea, că aceștia îi adoră pe acei autori care nu le pun în pericol sistemul de credințe pe care le au. Mi-am asumat un rol și nu am de gând să fac nimic doar pentru gloria de moment. Nu sunt aici ca să aprob, sunt aici ca să provoc și să redefinesc, altfel nu aș putea trăi împăcată cu mine.

9.   De care personaje din cărțile dvs. vă simțiți cel mai atașată?

      De toate, dar unele sunt mai simbolice decât altele. De exemplu, Carlos din Nopți la Monaco este o plăsmuire a unui bărbat ideal, unul pe care eu l-aș adora. Nika este partea din mine care nu a îndrăznit atât de mult în viață pe cât ar fi vrut, Sofia (Lupii trecutului. Sofia) este un vis cu un contur nedeslușit, dar acesta este exact farmecul ei, Gustav (Nopți la Monaco) este colțul meu boem, iar Alina (Marat) reprezintă lecția iubirii. 

10.   Cât din personalitatea dvs. ați împrumutat personajelor Natașa, Alina, Sofia și Nika?

      Deoarece ele sunt parte din mine, asta înseamnă că niciuna nu mă cuprinde 100%. Sunt curajoasă ca Natașa, romantică precum Alina, schimbătoare precum Sofia, rebelă ca Nika, dar mai mult de atât.

11.    Dacă am înțeles bine, ați declarat că personajul Marat din cartea omonimă ar fi mai mult decât un simplu personaj, el există și în realitate? Cine este acest Marat și cum de a ajuns el să fie personaj într-o carte?

       Da,  Marat este un bărbat cât se poate de real, nu doar un personaj. L-am întâlnit în Beijing în anul 2001, cu câteva zile înaintea Crăciunului. El a devenit pivotul unei cărți deoarece s-a elevat către prototipul unui bărbat cu calități de personaj de roman mai mult decât oricine altcineva. Am primit multe mesaje de la cititoare care mi-au scris că s-au îndrăgostit iremediabil de personajul Marat. 

12.      Ce calități ar trebui să întrunească  bărbatul perfect (cu ghilimelele de rigoare, nu cred să existe așa ceva, bărbat ori femeie) în opinia dvs.?  Ce îl face pe un bărbat total nepotrivit? Care este acel tip de bărbat de care femeile ar trebui să se ferească?

     Nu pot vorbi la modul general, dar vă pot spune ceea ce mi-aș dori eu de la un bărbat și ceea ce disprețuiesc la bărbați în general.

     Să începem cu bilele negre: nu-mi place zgârcenia, egoismul și minciuna. Am și observații la marginea textului: poate că aș accepta ca un bărbat să mă mintă, atâta vreme cât o face pentru a mă proteja de ceva sau măcar ar fi suficient de inteligent cât să nu fie prins apoi cu ocaua mică. Am scris  câteva articole pe blog referitoare la aceste întrebări, un exemplu aici.

     Cum ar fi bărbatul meu ideal? Presupunând că acesta există: aș vrea să aibă un suflet cald, să iubească fără centura de siguranță, să aibă adâncimi, să mă uimească și să mă deruteze. Vă invit să citiți Nopți la Monaco (personajul Carlos Oliveira) și Marat (Marat).

    Iar dacă tot suntem aici, haideți să vorbim și despre ceea ce eu admir la femei și ceea ce nu-mi place deloc să descopăr la ele.

    Bile negre: duplicitatea, cochetăria excesivă care mă duce cu gândul la probleme legate de stima de sine, lipsa de feminitate, asuprirea bărbatului de lângă ea. Exemplu aici.

   Ce mi-ar plăcea să văd la o femeie pe care mi-aș dori-o prietenă: finețe, profunzime, autenticitate, sensibilitate, inteligență…

13.   Credeți că destinul se poate repeta? Putem noi retrăi anumite lucruri cu aceeași intensitate, dar alături de altă/e persoană/e?