la decembrie 20, 2016

Recenzie "Urgia și zorile" de Renee Ahdieh

decembrie 20, 2016 11 Comments Edit

Urgia și zorile este un bilet de călătorie spre lumea exotică, fermecătoare și plină de magie a Orientului, acolo unde aromele răvășitoare ale mâncărurilor cu mirodenii, bogăția nestematelor și palatele de marmură strălucesc sub zorii unei noi zile aidoma celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească.

O reinterpretare fascinantă a celor O mie și una de nopți, o poveste de inspirație persană. The Wrath and the Dawn întrunește toate ingredientele necesare unei cărți cu adevărat memorabile: o poveste de dragoste fără clișee și deloc puerilă, crime și secrete sângeroase, fapte impardonabile, consecințe uimitoare, lupte fizice dar mai ales lăuntrice, decoruri magnifice ce îți taie respirația și te fac să visezi cu ochii deschiși la fascinanta lume a ținuturilor cu nisipuri aurii și calde, palate impozante și balcoane ce dau spre grădini pline de trandafiri sângerii, paturi cu baldachin în care te poți scufunda în marea de perne multicolore țesute cu fire aurii, uitând urgia zilei de mâine, veșminte strălucitoare și mătăsuri scumpe și rare, bucate alese, aromate și picante, toate aceste bogății vizuale îți vor încânta simțurile și îți vor invada irevocabil mintea cu fiecare pagină parcursă, fiind completate de prezența exotică și impunătoare a personajelor inspirate din lumile arabe de demult – suverani (regi) și regine, sultani și emiri (nobili guvernatori supuși califului), spadasini și generali din armată, șeici și călugări musulmani ce practică magia.

În bogatul și strălucitorul regat Khorassan, zorii fiecărei noi zile aduc suferință și deznădejde, pierdere și neputință. Lumina soarelui ce răsare promițând o nouă zi plină de viață și culoare este anulată de întunericul ce se abate asupra poporului din Rey, căci suveranul suveranilor, califul regatului, cel care este mai presus de toate și de toți, curmă la fiecare răsărit de soare viața unei fete ce doar i-a devenit mireasă cu o noapte înainte.

„Revărsarea zorilor nu avea deloc să le surâdă. Cerul, învăluit într-o aureolă argintie, tristă și apăsătoare, nu lăsa loc de îndoială.”

Fără explicații, fără temei și fără a privi în urmă, Khalid Ibn al- Rashid aduce sfărșitul proaspetelor mirese, frângându-le gâtul cu o singură frânghie de mătase, spulberându-le visele și tinerețea, frumusețea și candoarea.

Impunător, nemilos, violent, suveranul de drept al Khorassanului insuflă teroare și respect, un respect izvorât din teamă și repulsie, în urma acțiunilor sale violente și firii sale clocotitoare, la numai 18 ani fiind cel mai puternic și bogat om din regat, dar și cel mai iscusit spadasin din Rey. Puternic, ascunzând un secret sângeros, neînfricat și greu de învins, titlul său de noblețe îi conferă putere absolută asupra deciziilor luate în privința poporului său, inclusiv a celor mai puțin umane.

„În lumina palidă a lumânărilor, ochii săi ca de tigru păreau și mai distanți, dar și mai vicleni. Umbrele întunericului, ce i se plimbau pe chip, îi scoteau și mai mult în evidență trăsăturile-i tăioase. Expresia impenetrabilă. Rece și amenințătoare.”

„Fiecare pas al lui Khalid răsuna pe coridoarele întunecate, din piatră, ale palatului. Zidurile din granit cenușiu și agat albastru erau sălașul nălucilor ce bântuiau și acum seraiul. Paradisul coșmarurilor...până la venirea Șeherezadei.”

Acest ciclu morbid al fiecărui răsărit capătă o nouă valență atunci când Șeherezada, o tânără neînfricată și aprigă se oferă de bunăvoie să-i devină mireasă, hotărâtă să rămână în viață nu doar o singură seară, ci cât de multe va putea, pentru a-l face să plătească pentru moartea celei mai bune prietene, Shiva. Însă ajunsă la curtea seraiului, Șeherezada descoperă cu stupoare că nimic nu este ceea ce pare, taine și blesteme nebănuite înconjoară palatul de marmură, adevărul este cu totul altul decât și l-ar fi închipuit, iar tânărul calif este însuși întruchiparea misterelor păstrate cu prețul sângelui.

Țesută cu fire prețioase, asemeni veșmintelor scumpe și unice purtate de către personajele acestei cărți, Urgia și zorile este o reinterpretare aparte ce îți va pune sângele în mișcare și-ți va răscoli sufletul și mintea. Înglobând luptele interioare ce se dau în sufletul celor doi protagoniști cu luptele exterioare purtate întru obținerea supremației, cartea poartă cititorul pe făgașul celor mai intime gânduri și secrete ale suveranului și miresei sale, descoperind odată cu aceștia complexitatea firii umane și adevărurile ascunse sub masca minuțios construită a celorlalte persoane din fața lor.

Câtă durere poate provoca pierderea unei ființe dragi, cât rău poate face nepăsarea și ce consecințe de neimaginat putem îndura din cauza unei clipe de neatenție, de nepăsare. Povara alegerilor făcute și certitudinea că nu putem face nimic pentru a schimba trecutul ne bântuie toată viață și de aceea este bine să luăm seama la toate faptele și cuvintele noastre, pentru că ele odată înfăptuite și rostite nu mai pot fi luate înapoi.

Asta am învățat din povestea suveranului Khalid , că absolut tot ce întreprindem are o consecință atât asupra noastră, cât și asupra celor din jur și ar trebui să fim mai cugetați în luarea deciziilor, fie ele aparent nesemnificative.

„O sută de vieți în schimbul celei pe care ai curmat-o. O viață luată la fiecare ivire a zorilor. De vei da greș, fie și o singură dată, îți voi răpi tot ce-ți dorești. Îți voi răpi și orașul. Și voi curma alte mii și mii de vieți.”

Lupta interioară ce se dă în sufletul califului este covârșitoare și m-a făcut să îl apreciez pentru puterea și stăpânirea de care dă dovadă, deși, în mod ironic, acesta este considerat fără suflet ori conștiință, un monstru cu chip de lut, implacabil și inuman, capabil de a omorî cu sânge rece fără ca măcar să clipească. Paradoxal, personajele asemănătoare aprigului suveran mi-au fos întotdeauna pe plac, aura de mister cu care se înconjoară, teama și respectul emanate prin fiecare por, cutezanța, inteligența și masculinitatea fiind decisive pentru o cititoare ca mine, care ar îmbrățișa zorii unei noi zile alături de calif, asta după ce ar înfrunta întunericul din inima lui. Și exact asta este dispusă să facă și Șeherezada, să alunge demonii din sufletul regelui și să afle motivele din spatele crimelor înfăptuite.

„Era un băiat învăluit într-o pânză de secrete. Secrete pe care Șeherezada trebuia să le afle. Nu era suficient doar să-i stea alături și să încerce să insufle viață unei stane de piatră. Să-l privească cum se pierde în depărtare, ferecându-se într-o cochilie unde nimeni nu avea voie să intre. Avea să rupă lacătele ușii. Și avea să-i afle tainele.”

La început neclintită în decizia de a-i lua viața califului, necunoscând limite și bariere, dorindu-și cu înverșunare o răzbunare pentru moartea prietenei sale Shiva, pe măsură ce câștigă tot mai multe răsărituri de soare, tânăra descoperă că aparențele înșală iar Khalid nu este monstrul pe care și l-a imaginat.

Dialogurile personajelor sunt spumoase și revelatoare, pline de sarcasm inteligent, un deliciu pentru cititor, cireașa de pe tortul deja incredibil de delicios ce poartă numele acestei cărți.

„- Oamenii se îndrăgostesc de răsăritul soarelui la fel de repede ca și de apusul lui, îi explică Khalid, oftând adânc. La fel ca un copil, care iubește într-o zi culoarea verde, ca să descopere a doua zi că preferă albastrul.

Cuvintele lui îi răsuciră cuțitul în rană, făcând-o să izbucnească într-un râs amar.

- Și astfel vrei să treci prin viață fără să iubești vreodată pe cineva? Doar..simple lucruri materiale?

- Nu. Caut ceva mai mult de-atât.

- Mai mult decât iubirea?

- Da.

- Nu ți se pare o aroganță să crezi că meriți mai mult, Khalid Ibn al- Rashid?

- Ți se pare o aroganță să-ți dorești ceva ce nu se schimbă după cum bate vțntul? Ceva ce nu se năruie la prima năpastă ce se abate asupra ta?

- Îți dorești ceva ce nu există. O plăsmuire a imaginației tale.

- Nicidecum. Îmi doresc să găsesc pe cineva care vede dincolo de aparențe – cineva care echilibrează balanță. Un suflet pereche.

- Și cum îți vei da seama că ai găsit acest suflet pereche? Îl întrebă Șeherezada. O noțiune atât de evazivă..

- Va fi ca aerul. Îmi voi da seama la fel de ușor cum pot să și respir, îi răspunse el, privind-o neclintit ca un șoim gata de atac.”

Atribui puncte bonus acestei cărți și pentru glosarul de la sfărșitul volumului, unde ne sunt explicați termenii necunoscuți din carte, precum effendi ( sufix atașat, în semn de respect, unui nume propriu), jan (dragul meu/draga mea), mankalah (manșetă din piele, care acoperă brațul de la încheietura mâinii până la cot, asociată cu vânătoarea de șiomi), termeni ce întregesc atmosfera orientală și contribuie la înțelegerea pe deplin a lumii create cu atâta migală și imaginație.

Uniți din ură și răzbunare, dar înlvăluiți de o iubire și o pasiune interzisă, Khalid și Șeherezada sfărșesc prinși într-un sângeros joc al trădărilor ce poartă însemnele morții, în care dragostea, iertarea și fericirea nu-și pot face sălaș.

„Șeherezada este o fată dificilă, iar eu sunt un monstru. Cred că ne potrivim într-adevăr de minune.”

Povestea imaginată de autoare este de o frumusețe fără seamăn ce acaparează cititorul de la prima până la ultima pagină, iar capitolele finale au darul de a te lăsa aproape fără suflare, dorindu-ți cu înverșunare să pui mâna pe continuare și să te pierzi din nou în minunata lume orientală, plină de exotism și primejdii, dragoste și ură, intrigi și speranță. O lectură magică și frumoasă, o urgie blestemată și zori pline de pasiune.

Mii de mulțumiri editurii pentru acastă carte răvășitoare!

Recenzie "Urgia și zorile" de Renee Ahdieh

Share this:

CONVERSATION

11 comentarii: