Recenzie: „Trauma” de Erik Axl Sund
Întotdeauna am fost de părere că trecutul definește persoana
care suntem în prezent. Mare parte din experiențele prin care am trecut la un
moment dat în viață ne sculptează personalitatea, modul de a gândi și de a
acționa. Iar uneori trecutul este atât de prezent în viața noastră, încât
devine capabil să ne dicteze alegerile din prezent, noi fiind eternii
prizionieri ai interminabilei pânze de păianjen ce s-a țesut în jurul nostru, o
pânză alcătuită din amintiri, trăiri, traume, secrete, dureri și lupte.
Acaparându-ne psihic, un joc fără de sfârșit în care nu suntem altceva decât
pioni, simple păpuși mânuite cu rapiditate de un maestru păpușar perfid.
Trecutul își întinde tentaculele, dictează prezentul și
distruge viitorul și în acest secund volum al trilogiei celor doi scriitori
suedezi cunoscuți sub pseudonimul Erik Axl Sund. Trauma continuă șocanta
poveste începută cu Persona, o poveste mai fragilă decât un castel de nisip în
bătaia valurilor, mai întunecată decât o noapte friguroasă de iarnă și atât de
bolanvă cum numai o minte parșivă mânată de instincte animalice poate fi. Aici
trecutul este el însuși un personaj, o voce venită din cele mai tenebroase
minți umane, o mână transfigurată care împinge psihicul fragil și forțează
limitele acestuia până la momentul fatidic în care metamorfozarea este completă
iar fărâma de umanitate dispare complet. Binele și răul capăta noi valențe, iar
răzbunarea își primește propria ofrandă.
„Trecutul ne ajunge dintodeauna din urmă. Ni
se plătește cu aceeși monedă.”
Destinul celor trei femei – Jeanette Kihlberg, Sofia
Zetterlund și Victoria Bergman este din nou definit de jocurile psihologice,
iar violența din trecut capătă o amploare greu de descris în cuvinte. Mintea
umană, traumele la care aceasta a fost supusă de-a lungul timpului,
fragilitatea unei persoane abuzate psihic și fizic, durerea suportată ani de-a
rândul, rănile încă necicatrizate, lacrimile care stau să curgă, furia și
răzbunarea – toate aceste ingrediente adunate laolaltă sunt capabile să ardă și
chiar ard totul din temelii, escaladează ziduri doar pentru a le distruge
ulterior, sapă adânc înuntrul celui sau celei orbit/e de prea multă suferință
și cruzime.
Slăbiciunea Victoriei Bergman, alcătuită din Persona, Trauma și Catharsis
nu este o serie pentru cei slabi de înger, dar nici pentru cei incapabili de a
empatiza sau de a intra în pielea personajelor. Sunt cărți întunecate, violente,
iar dacă te numeri printre acei cititori care trăiesc povestea, nu doar
o citesc, care își petrec orele încercând să elucideze misterul, dorind să
întâlnească personajele și să le vorbească, dacă ești un cititor însetat de
cunoaștere și ești de părere că astfel de cărți îți oferă mult mai mult decât
ți-ar putea oferi viața – așa cum eu sunt toate cele de mai sus -, ei bine, nu vei rămâne impasibil după
lecturarea cărților, ele te vor rupe pe din două dacă vei sta să analizezi
fiecare poveste în parte, fiecare personaj, fiecare acțiune și traumă prin care
un om poate trece și un alt om poate fi capabil să facă un altuia. Și crede-mă,
ai ce analiza ! De la gânduri, regrete, visuri neîndeplinite, până la crime,
pierderi de memorie, tulburare de personalitate disociativă, personalități
alternative, răzbunare și obsesii.
Afinitatea mea pentru comportamentul uman, noțiunile de
psihologie și curiozitățile din domeniul detectivistic și criminalistic a fost
pe deplin satisfăcută, numeroasele
explicații oferite diferitelor acțiuni și comportamente însușite de anumite
persoane în urma pierderilor și a actelor de abuz la care au fost supuse
oferindu-mi o imagine de ansamblu asupra întregului tablou ce înfățișează
povești șocante, deloc de domeniul fantasticului, mărturisiri abominabile ce se
pot transforma în realități de coșmar.
„Freud a scris despre masochismul moral, adăugă Sofia. Masochismul
unei personalități disociative poate însemna că persoana retăiește abuzurile la
care a fost supusă, permințând unei personalități alternative să le exercite
asupra altora. Am bănuit o asemenea trăsătură la Victoria și, dacă nu a fost
ajutată cu problema asta, riscul ca această personalitate să trăiască încă în
ea este mare. Ea acționaeză așa cum a făcut tatăl ei, pentru a se chinui
singură, pentru a se pedepsi singură.”
Trecutul spinos și violent al Victoriei Bergman lovește
din nou. Nu a fost nicicând uitat, iar Victoria, odată micuța și fragilă, revine
din ce în ce mai des la suprafață, acum mult mai puternică și distructivă.
Atracția dintre Jeanette și Sofia se aseamănă cu o
scânteie de foc gata să ardă totul în jur, dar este de cele mai multe ori
înăbușită de către demonii celei din urmă, iar eforturile polițistei de a
întreține legătura și de a o înțelege pe femeia cu schimbări bruște de
personalitate devin inutile și forțate. În același timp, o tânără blondă cu
ochi albaștrii și suflet sfărâmat își caută mântuirea în răzbunare, arzând
totul în jurul ei și lăsând în urmă mici părți dintr-un trecut bolnav, bucățele
impreganate pe veci în sufletele celor atinși de rău.
„Se simțea vânată și urmărită, dar nu de o persoană
fizică, ci de amintiri. Trecutul se înghesuia printre grijilie de fiecare zi,
cum ar fi fost cumpăratul mâncării și alte ocupații practice.”
În tot ceea ce vom citi, primează existența dominată de
abuzuri și condusă de forțele instinctului. Singura șansă a personajelor de a
se elibera de aceste forțe, de tot răul acumulat de-a lungul timpului, este să
se lase în voia acestuia, să îmbrățișeze întunericul pentru ca mai apoi să
poată scăpa definitiv din el. Însă drumul către eliberare nu este facil, fiind
pavat cu și mai multă violență și traumă.
Este fascinant cum, prin intermediul acestei povești
extrem de bine documentate, cititorul poate descifra o mică parte din
mentalitatea umană, cu accent atât pe mentalitatea infracțională, cât și pe a
celor abuzați psihic și fizic. Cartea ne arată o altă fațetă a umanității, mai
bine spus a acelei părți infinitezimal umane, a ultimului stadiu de degradare
umană, subliniind în același timp importanța pe care o are mediul în care un
copil sau adolescent se formează ca viitor adult, factorii care îl modelează pe
acesta fiind decisivi în formarea personalității și conștiinței viitorului
adult. Iar răul naște întotdeauna un alt rău, poate chiar mai mare decât primul.
Trauma este
un caleidoscop de imagini ale unor vieți frânte pentru totdeauna, o carte complexă
ce te va ține cu răsuflarea tăiată pe tot parcursul lecturii, o dezvăluire
șocantă și o descoperire a celor mai tenebroase firi umane.
„Ar fi putut fi altfel. Ar fi putut fi bine. Numai dacă
el ar fi fost altfel. Numai dacă era bun.”
Mulțumesc, Libris, pentru această minunată carte
! Nu uitați că librăria online Libris are o variată gamă de cărți,
atât în limba română cât și în limba engleză, la prețuri avantajoase.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu