Recenzie: „Trauma” de Erik Axl Sund



Întotdeauna am fost de părere că trecutul definește persoana care suntem în prezent. Mare parte din experiențele prin care am trecut la un moment dat în viață ne sculptează personalitatea, modul de a gândi și de a acționa. Iar uneori trecutul este atât de prezent în viața noastră, încât devine capabil să ne dicteze alegerile din prezent, noi fiind eternii prizionieri ai interminabilei pânze de păianjen ce s-a țesut în jurul nostru, o pânză alcătuită din amintiri, trăiri, traume, secrete, dureri și lupte. Acaparându-ne psihic, un joc fără de sfârșit în care nu suntem altceva decât pioni, simple păpuși mânuite cu rapiditate de un maestru păpușar perfid.

Trecutul își întinde tentaculele, dictează prezentul și distruge viitorul și în acest secund volum al trilogiei celor doi scriitori suedezi cunoscuți sub pseudonimul Erik Axl Sund. Trauma continuă șocanta poveste începută cu Persona, o poveste mai fragilă decât un castel de nisip în bătaia valurilor, mai întunecată decât o noapte friguroasă de iarnă și atât de bolanvă cum numai o minte parșivă mânată de instincte animalice poate fi. Aici trecutul este el însuși un personaj, o voce venită din cele mai tenebroase minți umane, o mână transfigurată care împinge psihicul fragil și forțează limitele acestuia până la momentul fatidic în care metamorfozarea este completă iar fărâma de umanitate dispare complet. Binele și răul capăta noi valențe, iar răzbunarea își primește propria ofrandă.

Trecutul ne ajunge dintodeauna din urmă. Ni se plătește cu aceeși monedă.”

Destinul celor trei femei – Jeanette Kihlberg, Sofia Zetterlund și Victoria Bergman este din nou definit de jocurile psihologice, iar violența din trecut capătă o amploare greu de descris în cuvinte. Mintea umană, traumele la care aceasta a fost supusă de-a lungul timpului, fragilitatea unei persoane abuzate psihic și fizic, durerea suportată ani de-a rândul, rănile încă necicatrizate, lacrimile care stau să curgă, furia și răzbunarea – toate aceste ingrediente adunate laolaltă sunt capabile să ardă și chiar ard totul din temelii, escaladează ziduri doar pentru a le distruge ulterior, sapă adânc înuntrul celui sau celei orbit/e de prea multă suferință și cruzime.



Slăbiciunea Victoriei Bergman, alcătuită din Persona, Trauma și Catharsis nu este o serie pentru cei slabi de înger, dar nici pentru cei incapabili de a empatiza sau de a intra în pielea personajelor. Sunt cărți întunecate,  violente,  iar dacă te numeri printre acei cititori care trăiesc povestea, nu doar o citesc, care își petrec orele încercând să elucideze misterul, dorind să întâlnească personajele și să le vorbească, dacă ești un cititor însetat de cunoaștere și ești de părere că astfel de cărți îți oferă mult mai mult decât ți-ar putea oferi viața – așa cum eu sunt toate cele de mai sus -,  ei bine, nu vei rămâne impasibil după lecturarea cărților, ele te vor rupe pe din două dacă vei sta să analizezi fiecare poveste în parte, fiecare personaj, fiecare acțiune și traumă prin care un om poate trece și un alt om poate fi capabil să facă un altuia. Și crede-mă, ai ce analiza ! De la gânduri, regrete, visuri neîndeplinite, până la crime, pierderi de memorie, tulburare de personalitate disociativă, personalități alternative, răzbunare și obsesii.

Afinitatea mea pentru comportamentul uman, noțiunile de psihologie și curiozitățile din domeniul detectivistic și criminalistic a fost pe deplin satisfăcută,  numeroasele explicații oferite diferitelor acțiuni și comportamente însușite de anumite persoane în urma pierderilor și a actelor de abuz la care au fost supuse oferindu-mi o imagine de ansamblu asupra întregului tablou ce înfățișează povești șocante, deloc de domeniul fantasticului, mărturisiri abominabile ce se pot transforma în realități de coșmar.

„Freud a scris despre masochismul moral, adăugă Sofia. Masochismul unei personalități disociative poate însemna că persoana retăiește abuzurile la care a fost supusă, permințând unei personalități alternative să le exercite asupra altora. Am bănuit o asemenea trăsătură la Victoria și, dacă nu a fost ajutată cu problema asta, riscul ca această personalitate să trăiască încă în ea este mare. Ea acționaeză așa cum a făcut tatăl ei, pentru a se chinui singură, pentru a se pedepsi singură.”

Trecutul spinos și violent al Victoriei Bergman lovește din nou. Nu a fost nicicând uitat, iar Victoria, odată micuța și fragilă, revine din ce în ce mai des la suprafață, acum mult mai puternică și distructivă. Atracția dintre Jeanette și Sofia  se aseamănă cu o scânteie de foc gata să ardă totul în jur, dar este de cele mai multe ori înăbușită de către demonii celei din urmă, iar eforturile polițistei de a întreține legătura și de a o înțelege pe femeia cu schimbări bruște de personalitate devin inutile și forțate. În același timp, o tânără blondă cu ochi albaștrii și suflet sfărâmat își caută mântuirea în răzbunare, arzând totul în jurul ei și lăsând în urmă mici părți dintr-un trecut bolnav, bucățele impreganate pe veci în sufletele celor atinși de rău.

„Se simțea vânată și urmărită, dar nu de o persoană fizică, ci de amintiri. Trecutul se înghesuia printre grijilie de fiecare zi, cum ar fi fost cumpăratul mâncării și alte ocupații practice.”

În tot ceea ce vom citi, primează existența dominată de abuzuri și condusă de forțele instinctului. Singura șansă a personajelor de a se elibera de aceste forțe, de tot răul acumulat de-a lungul timpului, este să se lase în voia acestuia, să îmbrățișeze întunericul pentru ca mai apoi să poată scăpa definitiv din el. Însă drumul către eliberare nu este facil, fiind pavat cu și mai multă violență și traumă.

Este fascinant cum, prin intermediul acestei povești extrem de bine documentate, cititorul poate descifra o mică parte din mentalitatea umană, cu accent atât pe mentalitatea infracțională, cât și pe a celor abuzați psihic și fizic. Cartea ne arată o altă fațetă a umanității, mai bine spus a acelei părți infinitezimal umane, a ultimului stadiu de degradare umană, subliniind în același timp importanța pe care o are mediul în care un copil sau adolescent se formează ca viitor adult, factorii care îl modelează pe acesta fiind decisivi în formarea personalității și conștiinței viitorului adult. Iar răul naște întotdeauna un alt rău, poate chiar mai mare decât primul.



Trauma este un caleidoscop de imagini ale unor vieți frânte pentru totdeauna, o carte complexă ce te va ține cu răsuflarea tăiată pe tot parcursul lecturii, o dezvăluire șocantă și o descoperire a celor mai tenebroase firi umane.

„Ar fi putut fi altfel. Ar fi putut fi bine. Numai dacă el ar fi fost altfel. Numai dacă era bun.”

Mulțumesc, Libris, pentru această minunată carte ! Nu uitați că librăria online Libris are o variată gamă de cărți, atât în limba română cât și în limba engleză, la prețuri avantajoase.














Share this:

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu