Citate #1: Seria Alina Marinescu de Monica Ramirez
Bun venit in lumea umbrelor ! Realitatea lor incepe la limita lumii reale.
Asa cum v-am promis saptamana trecuta, am ales special pentru voi cateva citate din seria Alina Marinescu scrisa de Monica Ramirez. Mi-a fost foarte greu sa aleg, mai ca-mi venea sa umplu pagini intregi, dar n-am vrut sa risc sa iasa o postare mult prea lunga, asa ca am incercat sa ma rezum doar la cele mai sugestive fragmente. Sunt sigura ca cei care ati citit seria va veti bucura de mica reintalnire cu personajele voastre preferate, iar cei care nu ati citit-o inca, ei bine, s-ar putea sa faceti rost de inca o serie minunata pe lista voastra de must-read :D Enjoy !
“Ecoul talpilor lor alergand pe asfaltul ud îi invaluia ca
un scut protector, muschii le tremurau de efort, adrenalina le pompa prin vene
ca un drog. Miscarile trupurilor li se sincronizasera perfect intre prima
impuscatura si a cincea , bratele propulsandu-i inainte la unison. Avantajul de
treizeci de secunde in fata atacatorilor nu era suficient sa-i protejeze de
gloantele ce suierau in jurul lor ca un roi de albine demente. Continuau sa
alerge intr-un ritm innebunitor, viata depinzand numai de agilitatea pe care
era esential sa o posede. Ceva normal in lumea lor fantomatica.”
“Trupul ei inca retraia promisiunea cenusie a mortii pe care
aproape o impartise cu el. Nimic altceva nu apropie doi oameni mai mult decat
prezenta iminenta a mortii, atingerea ei abisala perforand adanc sufletul uman,
lasand in urma cicatrici eterne. Experienta pe care o traisera impreuna avea
s-o bantuie pe veci. “
“Zilele ei erau pline cu impuscaturi, tocuri cui pacanind pe
podelele scumpe de marmura, explozii, basii cluburilor de noapte pulsandu-i prin corp, huruitul elicopterului de transport, urletul rotilor de masina pe
asfalt. Apoi veneau vocile, explicand, evaluand, repetand, descriind, impunand,
ordonand, intreband. Intotdeauna intreband. Era vlaguita de atatea intrebari.
Nu mai avea niciun sens sa pretinda ca era altcineva. Niciun sens sa-si mai
aminteasca cine si ce fusese odata. Sunt
o fantoma.”
“Privirea mi se
fixeaza pe degetul lui Alex, care incepe sa apese pe tragaci. Ridic arma si
apas pe tragaci odata cu el. Alex zboara inapoi la impact, izbind-se de
peretele din spatele lui si cazand la podea. Se chinuie sa se ridice in sezut,
gemand de durere. Privesc totul ca printr-un filtru care elimina orice zgomot
si culoare. Cunosc prea bine expresia impenetrabila care mi s-a intiparit pe
fata. Alex isi ridica privirea la mine si in ochii lui vad soc, durere,
invinuiri. De fapt, ma vad oglindita chiar pe mine. Cea care am fost odata si
am uitat sa mai fiu. Oare cand am devenit el? Si el cand s-a transformat in
mine?”
“M-am atasat destul de mult de fata asta. La inceput mi se
parea un caz piedut..nu-si respecta niciodata ordinele si era prima care-mi
punea toate deciziile sub semnul indoielii. Incapatanata si sfidatoare, dar
vie, vibranta, foarte inteligenta si cu
abilitatea rar intalnita de-a ramane cu capul pe umeri in orice situatie. Sfida
sansele chiar si in cele mai drastice circumstante. Am trimis-o in absolut
orice gen de misiune. Nu conta gradul de dificultate, cat de departe trebuia sa
calatoreasca, sau cat de solicitant era profilul misunii. A fost expusa
greselilor si lipsei de experienta a noilor recruti, a profilelor prost
intocmite si a liderilor de echipa incompetenti. Inclina in cap in semn de
respect. Pana la urma, n-am putut sa nu fiu impresionat de Alina. Ar fi pacat
ca inima acestui copil sa fie sfaramata din cauza unor politici interne. “
“In viata mea nu exista decat doua optiuni: supravietuiesti,
sau esti ucis. Acum nu mai dau inapoi. De cele mai multe ori, nu ma mandresc cu
ceea ce trebuie sa fac, dar mi-am asumat rolul de agent operativ intr-un mod
extrem de eficient. Am fost antrenata sa lupt si sa ucid, si o fac foarte
bine. “
“Alex ramase complet nemiscat, ochii lui schimbandu-si
culoarea intr-o nunata ciudata ca de otel printre genele partial lasate.
Trasaturile se inasprira, emanand acum o senzualitate aproape periculoasa.
Alina suspina in surdina cand expresia ochilor lui fu cotropita de dorinta.
- Te doresc, spuse el simplu. Si tu ma doresti pe mine.
Spune-o.
- Nu, nega ea cu voce ca de gheata, inspaimantator de opusa
infernului care o ardea pe dinauntru. Il doresc pe barbatul care pretinzi ca
esti.”
“Nu ma pot elibera…catusele ruginite ma tin captiva, peretii
se strang in jurul meu intr-o imbratisare sufocanta. Un fior ma strabate atunci
cand o briza calduta isi face simtita prezenta prin labirintul de coridoare
intunecate. Ma incalzeste putin, dar dispare. Ii multumesc cerului in gand si
cer alta. Fara sa-mi dau seama,incep sa cer ajutor. O briza puternica si calda
ma invaluie cu brate protectoare de catifea. O inhalez cu nesat recapatandu-mi
puterile. Constientizez seminificatia ascunsa a visului..nu-mi pot invinge
proprii demoni de una singura. Am nevoie de ajutor.”
"Acum putea vedea cu ochiul liber lunetistii. Era inconjurata din toate partile si depasita numeric cu mult. Se rostogoli din raza barbatului pe care il trantise la pamant, luand cu ea arma lui. Macar acum avea o arma si nu mai pierdu timpul cu al treilea mascat. Dar el continua sa se aproprie, ignorandu-i arma. Trase un foc de amenintare deasupra capului lui. Un tranchilizant se infipse in lemnul de deasupra."
“Cineva bate la usa. Privesc cu atentie prin vizor. Marius
Stephano asteapta rabdator de cealalta parte a usii. Parul i s-a ondulat
intr-un mod cu totul adorabil de la nisoare, cativa fulgi de nea inca vizibili
pe la tample. Inima imi bate mai tare. Ingerul meu propriu si personal.”
“Lacrimile imi aluneca pe ambii obraji.
-Dar n-am facut nimic special.
- Nici nu trebuia. Oftez si-mi musc buza de jos. Nu vreau sa
merg maine la sediu. Mi-as dori sa pot fugi…sa te iau de mana si sa nu ma mai
opresc.
Ma priveste atent, dar ramane tacut. Si atunci imi dau
seama.
- Ne supravegheaza, nu-i asa? Tot ce facem, fiecare cuvant pe care-l
rostim.
Privirea i se intuneca.
- Nu vreau sa vorbim despre asta.
Aprob din cap.
- Stiu, stiu…nu vrei sa vorbesti despre o gramada de
lucruri. Ne ascundem intr-un castel de nisip.”
“-De ce sa cerem luna de pe cer cand ne putem multumi doar
cu stelele? îi sopti, privind-o in timp ce ochii ei isi schimbau nuanta, furia
din adancuri transformandu-se in tandrete.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu