Vreau sa-mi cer scuze pentru faptul ca de aproximativ doua luni nu am mai postat absolut nimic pe acest blog. Desi nu am incetat sa citesc, desi am descoperit noi trupe si am participat la cateva concerte rock, nu am reusit sa-mi adun gandurile potrivite pentru a va oferi voua, urmaritorilor mei, recenzii de carte cat mai elocvente si impresii de la concertele la care am avut placerea sa merg. Insa, promit ca ma voi revansa, iar cat de curand ma voi intoarce cu cateva noutati.

     Asa cum puteti vedea si in titlu, as vrea sa ating si un subiect deloc fericit si din plin disputat de mai toate persoanle implicate, neimplicate, publicatiile mass-media si multi altii. Ma refer la tragedia care a avut loc vineri noaptea in clubul Colectiv. Nu am sa judec pe nimeni, nu am sa caut vinovati, nu sunt in foarte mare masura sa vorbesc si sa-mi dau cu parerea, desi sunt si eu rockerita (dar mai presus de toate, om), vreau doar sa imi exprim regretul si dezamagirea asa cum stiu eu mai bine, adica prin scris. Tot ceea ce s-a intamplat ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa ne serveasca ca si lectie de viata. Ar trebui sa luam atitudine si sa nu acceptam sa fim calcati in picioare, sa nu acceptam ca altii sa spuna lucruri neadevarate despre noi cand nici macar nu ne cunosc vietile. Categoric nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, dar ce s-a intamplat in club si mai ales reactiile ce au urmat sunt revoltatoare. Lasand la o parte toate discutiile legate de neregulile tipic romanesti (sau sa zic omenesti??) existente in club, sa afirme cineva ca acei oameni meritau sa moara mi se pare cea mai crunta lipsa de umanitate. Dar, ma repet, nu scriu toate acestea ca sa judec pe cineva, sau pentru publicitate sau orice altceva ati crede. O fac pur si simplu pentru a ma descarca si a imi exprima tristete fata de tot ceea ce s-a intamplat. Pentru ca am nevoie de asta pentru a merge mai departe. Pentru ca am nevoie sa cred ca mai exista cateva persoane cu suflet care empatizaeza si simt ceea ce simt si eu, desi din fericire nu am avut parte de o pierdere personala. Imi cer scuze daca nu sunt foarte coerenta, toate acestea m-au afectat si imi este greu sa gasesc cuvintele potrivite. Si stiu ca in asemenea momente, cuvintele sunt de prisos....

     In incheiere am sa va las cu o melodie care, cred eu , se potriveste foarte bine cu tragicul eveniment. Pentru ca nu mai am cuvinte. Pentru ca nu cred ca exista niste cuvinte potrivite...:(