Recenzie "Copiii întunericului" de Lavinia Călina
Întotdeauna mi-au plăcut cărțile fantasy, în care avem
parte de un război între bine și rău, acele cărți în care lumile magice create
de autori sunt populate de ființe supranaturale înzestrate cu abilități pentru
care cei mai mulți și-ar vinde și neamul ca să le posede, abilități de invidiat
care fac diferența dintre viață și moarte, dar care, de cele mai multe ori, vin
la pachet cu un blestem pe măsură.
Vampirii, demonii, vârcolacii și sucubii s-au numărat
întotdeauna printre personajele mele preferate și cele după care mă ghidez în
alegerea unei cărți fantasy, însă de anul trecut, de când am citit cartea Laviniei,
„Copiiii
întunericului”, am adăugat pe această listă și vrăjitorii. E drept,
niște vrăjitori atipici, creați cu multă imaginație de către tânăra scriitoare.
Cartea mi-a plăcut atât de mult încât, imediat după terminarea ei, mi-am spus
că într-o bună zi o voi reciti și iată că, la un an diferență, după apariția
celui de-al doilea volum și după ce am primit sponsorizare de la Editura
Herg Benet (mulțumesc încă o dată), am decis să mă reîntorc în magica
lume creată de Lavinia.
Se știe că în trecut, în diferite colțuri ale lumii, se
practica arderea pe rug a vrăjitoarelor. Atunci când aveau loc anumite
întâmplări aparent inexplicabile (sau care poate puteau fi explicate, dar mulți
refuzau să admită și alte răspunsuri posibile) sau unele persoane dispuneau de
anumite puteri considerate anormale, oamenii în frunte cu Biserica și/sau alte
instituții ințiau așa numita vânătoare de vrăjitoare, în urma căreia persoanele
suspectate că l-ar sluji pe necuratul, aducând astfel blestemul pe capul
tuturor, erau omorâte cu pietre sau arse de vii.
De la această poveste străveche pleacă și romanul
Laviniei, acțiunea având loc în zilele noastre, la mulți ani distanță de
mentalitatea din trecut (dar nu suficienți, aș spune) și de tot ce a însemnat acea perioadă.
Cartea debutează în forță încă de la primele pagini,
acțiunea te lovește în plin nelăsând loc de repaus, foame, sete ori alte
gânduri. Povestea acaparează în așa fel încât poți ajunge să crezi că, dacă te
duci până la barul din colț, riști să te întâlnești cu cei din Neamul Lupilor
ori că brusc lângă scaunul tău se va așeza un membru al Corbilor iar viața ta
va fi iremediabil dată peste cap.
Da, ăsta este efectul drogului numit Neamul corbilor, te face
să îți dorești ca această lume imaginară să existe în realitate și să faci
parte din ea, oricât de periculos și prostesc ar suna asta.
Întregul volum este povestit din perspectiva a două
tinere prietene, Nicol și Roxana, capitolele alternând cu povestirile fiecăreia,
cititorul având astfel posibilitatea să cunoasca îndeaproape povestea
fiecăreia, trăirile, sentimentele și gândurile lor, de la momentul când acestea
s-au cunoscut prima oară și împrejurările care le-au adus în același loc, până
la epicul deznodământ al primului volum când acestea vor afla că nimic nu este
întâmplător în această lume, trecutul nu poate fi lăsat în urmă, iar legătura
dintre ele este mult mai alambicată decât pare la început.
Dacă la începutul cărții ne sunt dezvăluite evenimentele
ce au avut loc cu șapte ani în urmă, treptat suntem introduși în prezent și pe
măsură ce acțiunea se derulează cu viteză, aflăm ce secret împart cele două
tinere și care este motivul pentru care Nicol și Roxana se află mereu într-o
nesfărșită fugă.
Viziuni stranii, puteri ce vor să iasă la suprafță și cer
să fie folosite, întunericul ce se apropie oricât de departe ar fugi
protagonistele. Oare cred că se pot ascunde de magie?
„Vocea lui îmi făcu sângele să înghețe. Am simțit cum
mâna lui îmi dă deoparte părul, la spate. Avea degetele înfiorător de reci.
Corpul meu tremură ușor atunci când îmi trase brusc de gulerul cămășii și îmi
dezveli umărul. Știam ce căuta. Și mai știam că dacă aveam să ripostez ar fi
ieșit mult mai urât, așa că m-am prefăcut că nu știu despre ce vorbea.”
Cu fiecare capitol suntem aduși mai aproape de cele cinci
Neamuri de vrăjitori: cel al Corbilor, Șoimilor,
Cerbilor, Lupilor și Roibilor și descoperim pe parcurs ce pericole trebuie să
înfrunte toți cei care sunt implicați de secole în acest aprig și sângeros
război de suraviețuire.
„Imaginile cu lupta dintre Lupi și Corbi îmi rămăseseră
întipărite pe retină. Până și în vis aveam senzația că mă urmărește cineva, că
mă luptam. Visam că mă zbăteam să sccap din strânsoarea cuiva, dar fără prea
mult succes. Ceva mă ținea nemișcată. O femeie, al cărei chip nu îl puteam
desluși, stătea aplecată deasupra mea”
De departe cel mai malefic și fără scrupule Neam se
dovedește a fi cel al Corbilor, membrii acestuia fiind bine cunoscuți pentru
răutatea lor, tertipurile de care se folosesc pentru a-și spori puterile și
lipsa de scrupulozitate de care dau dovadă atunci când trebuie să își ducă la
îndeplinire planurile prin care vor dobândi puterea absolută.
„Crezi că neamul meu a ajuns unde e făcând compromisuri?
Continuă sarcastic. Am ajuns cei mai puternici și cei mai temuți din cauza
liderilor care au păstrat sângele nostru nepătat încă de la origini, de la
primul Corb. Conducătorii acestui neam nu se aleg dintre corcituri, sângele
unui conducător trebuie să fie pur.”
Prinse în mrejele interminabilului război dintre Neamuri, Roxana
și Nicol se văd nevoite să se alăture întunericului, să renunțe la anumite
principii cu care au fost crescute și să lupte pentru a supraviețui, indiferent
de sacrificiile făcute, repercursiunile cu care se vor înfrunta pe parcurs sau
prețul plătit la un moment dat. Nimeni nu se poate ascunde de magie !
„Întunericul era prezent și în mine. Exista de fapt în
noi toți. Singura diferență era că unii dintre noi știam să îl deosebim și să-l
evităm. Unii dintre noi nu renunță la luptă, și nici eu nu aveam de gând să o
fac prea curând.”
În final pot să spun doar că Lavinia a dat lovitura cu acest
prim volum al Corbilor ! De la prima până la cea de-a două sute optzeci și treia
pagină a cărții cititorul va avea parte de suspans, adrenalină, răsturnări de
situație, dragoste, ură și va trece prin o multitudine de stări contradictorii:
de la surprindere, amuzament, compătimire, negare, furie până la uimire și
nerăbdarea de a pune mâna cât mai curând pe volumul doi, spre a continua
această călătorie.
Eu sunt pregătită să înfrunt Blestemul zorilor. Voi
sunteți gata să dați piept cu magia?
Nu ești pregătită pentru vol.2 :))
RăspundețiȘtergereDe abia am invceput sa "gust" acest gen de carti. Cartea aceasta mai are de asteptat. Dar, in timp, sigur o voi citi :)
RăspundețiȘtergereVreeeau atat de tare sa citesc toate cartile Laviniei! Copertele arata atat de bine si subiectul fiecareia este interesant. :) De abia astept sa pun mana pe ea si s-o citesc.
RăspundețiȘtergere