Tara, Ulf și Pervertirea Cristinei Nemerovschi
De data aceasta am să fiu rapidă. Acum două zile, având o
anumită stare de spirit și confruntându-mă cu anumite întrebări, am început să
citesc Pervertirea, știind că îmi va oferi, măcar prin intermediul
lecturii, acea senzație și acele răspunsuri pe care le căutam fără succes în
altă parte.
Astăzi, lucru ușor de înțeles, dar pe care nu l-am mai
făcut până acum, deși am mai simțit nevoia și cu alte ocazii (cum ar fi, de
exemplu, când am citit Păpușile), copleșită de multitudinea
de trăiri pe care mi le-a transmis cartea, m-am oprit din citit și am ales să
împărtășesc cu voi câteva fragmente din carte, în care mă regăsesc într-o
proporție destul de mare și în care, culmea, se discută despre niște trăiri și
probleme la care eu mă gândeam fix înainte să încep carte. Ceva de genul – să citești cartea potrivită la momentul
potrivit și exact când ai mai mare nevoie de asta. Bineînțeles, ca să citești (dar mai ales, să
înțelegi) cărțile Cristinei ai nevoie de o anumită stare. Cel puțin
asta cred eu.
În fine, mai spun că personajele care îmi plac cel mai
mult sunt Tara și Ulf, ele fiind și motivul pentru care am ales să copiez mai
jos câteva citate referitoare la gândurile lor. Cum am spus, mă regăsesc foarte
mult în fragmentele ce urmează și, poate, cine știe, o să vă regăsiți și voi,
cei care îmi citiți blogul. Dacă nu sunteți plini de prejudecăți și știți să
citiți cu adevărat, să înțelegeți.
„Nu
înțeleg de ce pentru mine nu e nimic dincolo de rutina zilnică, de serviciul
meu, de întâlnirile cu prietenii, de Amalia și Ștefana, de vizitele pe care i
le fac maic-mii. De ce pentru unii oameni există și atceva. (...) visam să fiu
în altă parte la vărsta asta, da, corec, dar parcă poți realiza mereu ceea ce
îți dorești? De foarte puține ori posibilitatea de a ne schimba viața și de a o
face mai bună chiar ține numai și numai de noi. Ține de multe ori de bani, de
voință, de noroc, de alți oameni. Nici voința nu e în întregime a noastră,
pentru că nu o putem controla. Există sau nu există. Așa ne-am născut.” (Tara)
„Mă
scârbeau interdicțiile astea impuse de societate, de religie, de școală. Animale
de turmă, cum bine zicea Ulf. În momentele alea îi dădeam toată dreptatea din
lume. Așa era, exact cum zicea el. Asta nu însemna însă că extindeam concluzia
atât de mult pe cât o întindea Ulf, ca pe un elastic. În primul rând, eu nu
credeam că ar trebui să-i disprețuim și, în cazul extrem, chiar să-i ucidem,
din cauză că sunt plini de prejudecăți. Eu îmi doream, din contră, să-i
eliberez, să-i învăț, să le deschid mințile, să le prezint și altă realitate. De
fiecare dată când îi spuneam asta lui Ulf, îmi reproșa că sunt naivă, prea
altruistă. „Omul e un animal viciat prin
esența lui, e animalul care se îndobitocește cu bună știință. Nu ai ce să mai
repari la el”, spunea Ulf.” (Tara
și Ulf)
„Dacă
singurătatea e ceva ce te atrage doar fragmentar, dacă nu îți imaginezi
întreaga ta viață trăită undeva cu totul și cu totul izolat de oameni, atunci
ai o problemă care să te îngrijoreze – niciodată, cu niciun preț, sub nicio
formă, nu trebuie să devii prea deștept. Deși prevăzusem că ar putea apărea la
un momnt dat asta, am ignorat-o, m-am aruncat cu capul înainte și până la urma
s-a întâmplat. Am devenit prea deștept ca să mai pot suporta oameni în jurul
meu. (...). odată ce s-a întâmplat, relația ta cu restul ființelor umane este
iremediabil compromisă. Nu-i vei mai putea privi cu aceeași îngăduință ca până
atunci. Îți vor părea ridicoli, scârboși, ignoranți. Iată tragedia, de acolo nu
va mai fi cale de întoarcere, pentru că nu mai poți redeveni prost. (...). Ai
grijă, deci. Gândește cât mai puțin posibil. Dacă îți vin prea multe întrebări
în cap deodată, e semn rău de tot. Alungă-le. De acolo, de sub întrebările
alea, începe prăpastia. Ține-te tare pe poziție. Simți că ești în pericol? Deschide
televizorul. Desfă o pungă de semințe de floarea soarelui. Ieși în fața
blocului și socializează. (..). ia totul așa cum ți-l livrează ceilalți. Nu ai
de ce să afli propriile răspunsuri. E periculos și nu merită.” (Ulf)
„Mă
ia dintr-o dată o tristețe groaznică, așa ca și cum ai sta pe un bloc și vezi
cum se apropie o furtună care te va azvârli și savurezi așa ca proasta ultimele
momente din viața ta, fără să te poți gândi la nimic și fără să-ți poți face o
retrospectivă decentă a ceea ce ai trăit, așa cum spun toți că ar trebui să se
întâmple. După asta, din nou, simt toată falsitatea din jurul meu. Un balon de
clăbuc, nimenu nu-i vede culoarea adevărată. Toți vrem să fim văzuți de
ceilalți altfel de cum suntem în realitate. Opusul a ceea ce suntem de fapt.
(...). și totuși, în ciuda caznelor noastre, cu toții avem un moment în care
suntem transparenți pentru cineva. După acest moment, în care acela ne vede
adevărata față, încercăm să fugim cât mai departe de acea persoană. Ne ascundem
din nou, ne tragem masca și plecăm. Dacă vom fi din nou dezvăluiți cuiva, vom
fugi și de acela, vom fugi și mai departe.” (Tara)
„Nu
vreau să ajung să intru într-o rutină din aia imbecilă. E tot ce am urât
vreodată. Să mă trezesc, să plec la lucru, să fac tot felul de treburi, să n-am
timp să respir, să îmi iau în fugă ceva de mâncare, să ajung seara acasă moartă
de oboseală, să-mi încropesc o cină, să mă uit la un film și să adorm. mi-e
teamă că rahatul ăsta ne atrage pe toți cumva, e ca o vrajă. Ne râde în nas, ne
spune că oricum am încerca să-l fentăm, tot o să ne vină de hac la un moment
dat. Și, pe de altă parte, îmi spun că am nevoie de ceva puternic pe care să-l
pun la loc. Am nevoie de motivație ca să lupt cu monstrul asta că, dacă aștept,
la un moment dat o să vină. Ceva-ul ăsta, viitorul meu și așa mai
departe...înțelegi?
(...)
-
Normal. Dar tu știi că niciodată n-o să te înghită monstrul, ești conștientă de
asta, nu?
-
Nu, zic eu.
(...)
-
N-are cm să te înghită atât timp cât tu știi că el e monstrul de care trebuie
să fugi. Și, cum văd, tu știi.”
(Tara și Ulf)
Astea sunt doar o parte din fragmentele care mi-au atras
atenția și cu care sunt de acord în toate privințele. Am vrut neapărat să le scriu
aici, ca și cum ar fi o parte din mine. Asta am simțit nevoia să fac.
Acum mă voi reîntoarce la lectura mea, iar dacă nu v-am
convins cât de adevărate sunt cărțile Cristinei, prin tot ceea ce transmit ele,
poate vă voi convinge data viitoare, după ce o să termin cartea și o să scriu
și recenzia ei. Și dacă nici atunci...înseamnă că nu sunt pentru oricine cărțile
ei.
Nu am citit cartea. Se pare ca merita citita dar eu tot o aman :(
RăspundețiȘtergeredaca pana acum nu ai citit nimic de Cristina, te saftuiesc sa incerci pentru prima oara Papusile, apoi Pervertirea. cartile ei sunt mai diferite, mai greu de inteles, si necesita o anumita stare.
ȘtergereSoția mea m-a părăsit și a plecat în vacanță cu fostul ei iubit și în ultimele 4 luni nu am mai auzit-o și nu am văzut-o. Nu am știut niciodată că voi experimenta o astfel de ruptură cardiacă de la soția mea după 12 ani de căsătorie cu 3 copii. Șeful meu de la serviciu a observat că nu mă mai puteam concentra la stația de lucru așa cum obișnuisem înainte. Mi-a oferit o discuție pentru a discuta cu el și i-am spus prin ce trec. După ce i-am explicat șefului meu, el a replicat lui Lord Zakuza, care este o casă de vrăji. M-am conectat la Lordul Zakuza pe linia sa de WhatsApp la +1 740-573-9483, după ce am vorbit cu șeful meu și mi-a spus că situația mea se va rezolva în 24 de ore cu vraja sa puternică. I-am urmat toate instrucțiunile și am crezut și am avut credință în el. El mi-a pregătit o vraja de dragoste care s-a retras pe soția mea în decurs de 24 de ore și acum, amândoi am trăit bine mai mult decât ne obișnuiam. Nu știu dacă cineva de aici are nevoie de ajutor, dar aici este linia WhatsApp Lord Zakuza +1 740-573-9483 și adresa de e-mail: doctorzakuzaspelltemple@hotmail.com dacă ai nevoie de ajutor în viața ta amoroasă.
RăspundețiȘtergere