Recenzie: “Blestemul câștigătorului” de Marie Rutkoski
Înainte
de a începe să vă împărtășesc impresiile mele referitoare la conținutul cărții,
vreau să vă îndrept atenția, timp de câteva minute (sau poate o perioadă mai
îndelungată), asupra coperții. Coperta originală a primului volum din această
trilogie. Felicitări editurii pentru păstrarea acestei superbe coperți; se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte, iar în
acest caz, nimic mai neadevărat. Imaginea tinerei gingașe și curajoase este
reprezentativă pentru conținutul cărții, înfățișează în cel mai fidel mod
personajul principal feminin, pe numele ei Kestrel, cea care vă va însoți pe
parcursul a 361 de pagini într-o lume îndepărtată, divizată de războaie aprige,
purtate întru cucerirea teritoriilor, obținerea faimei și a bogățiilor,
câștigarea cu orice preț a unui renume.
Se știe că în război, totul este permis. La fel și în
dragoste. Că atunci când ne referim la acestea, trebuie să lăsăm deoparte
teama, nesiguranța, că trebuie să ne ascundem punctele slabe și să ne ajustăm
postura, să facem tot ce ne stă în putință pentru a ieși învingători.
Indiferent de consecințe? Unii ar spune că da, alții ar spune că nu merită să
îți calci pe inimă sau să îți pierzi demnitatea doar pentru a învinge. Să
luptăm fără scrupule doar pentru a ne atinge țelul? Pentru a fi declarați
câștigători? Bine ați venit în primejdioasa lume creată cu măiestrie de Marie
Rutkoski, acolo unde a câștiga nu înseamnă numai a obține ceea ce dorești, ci
și a pierde ceva în schimbul a ceea ce ai obținut. Practic, bucuria îți este
anulată în momentul în care realizezi că ce ai pierdut era mai important decât
ceea ce ai câștigat. Se numește Blestemul câștigătorului.
Războiul Herran a adus prosperitate, putere și renume
poporului valorian și decădere, înrobire și distrugere poporului herran. Unii
au câștigat, alții au pierdut. Forța, lipsa de scrupule, puterea brută a
valorienilor, toate aceastea au înfrânt inteligența și rafinamentul herranilor,
un popor aristocratic care înainte de a fi îngenunchiați în cel mai oribil mod
și transformați în scalvi, se bucurau de o viață îmbelșugată, dispunând de
vaste și prospere teritorii, pământuri roditoare, vile impunătoare și educație
aleasă. Acum totul aparține câștigătorilor, valorienilor care odinioară nu erau
un popor nici civilizat, nici educat, nici bogat. Toate acestea mă fac să mă
întreb cum de toate acestea sunt posibile, cum de forța brută poate învinge
inteligența și aristocrația? Cum de totul se poate schimba peste noapte, doar
pentru simplul motiv că tu nu ești atât de sălbatic și lipsit de scupule pentru
a-ți atinge țelul (sau păstra locul cuvenit de drept)? Dar da, uneori lumea
este foarte ciudată, chiar și lumea aceasta din cărți, și îți râde în nas, și
te face să te întrebi de ce anume ai fi tu capabil dacă ai fi pus într-o
asemenea situație. Cum ai reacționa, la ce principii ai renunța, pentru ce ai
lupta indiferent de consecințe, ce persoane ai alege să-ți fie aproape în
luptă, în cine te-ai încrede și pe cine ai răni doar pentru a-ți dovedi
puterea, pentru a arăta că tu poți și ești mai presus de toți? Niște întrebări
foarte bune, nu-i așa? Mereu am spus că poveștile din cărți nu sunt neapărat povești
și că ne pot învăța multe lucruri, dacă suntem suficient de deschiși pentru a
ne pune în locul personajelor.
Ei bine, cu personajele acestei cărți este dificil.
Foarte. În special cu cei doi portagoniști, mai sus numita Kestrel și Arin,
personajul masculin.
Kestrel face parte din poporul învingător. Valoriană, ea
este fiica generalului care a adus victorie valorienilor și dezastru
herranilor, bucurându-se așadar de o reputație fără cusur. Mândră, de o frumusețe răpitoare, inteligentă
și mai mereu ironică, gata să-și exprime verde în față părerile, oricât ar fi
ele de ofensatoare pentru interlocutor, Kestrel nu se dă în lături de la nimic
atunci când își exprimă punctul de vedere. Cu toate acestea, nu este răsfățată,
deși uneori ai fi tentat să crezi asta. Ea este o supraviețuitoare și luptă cu
toate armele atunci când este vorba să se salveze, pe ea și cei dragi ei. Arme
nu chiar în adevăratul sens al cuvântului, deoarece, chiar dacă este fiica
generalului, instruită să ducă lupte corp la corp și să fie capabilă să câștige
într-o înfruntare directă, ea nu dispune de cine știe ce abilități fizice. Cele
mai mari atuuri ale ei sunt inteligența și capacitatea de a pune strategii la
cale, atuuri care i-au salvat viața de nenumărate ori.
Arin face parte din poporul odinioară de vază, herrani.
Acum este sclav și nevoit să supraviețuiască acestui statut înjositor,
poruncilor de a lucra pentru cei care i-au distrus copilăria, care l-au separat
de familie și au făcut din el un tânăr ce poartă multă durere și ură în suflet.
Dar el mai poartă și un secret, un secret care atunci când va ieși la iveală,
va schimba tot cursul poveștii.
Kestrel ajunge să îl cumpere pe Arin, pe un preț mult
prea mare și fără a înțelege de ce anume a făcut acest lucru. Un imbold necunoscut
a făcut-o pe tânără să plătească pentru el, alăturându-l celorlalți sclavi de
la curtea tatălui ei, apoi, mai târziu, din ambiție, numindu-l însoțitorul ei
personal. Între cei doi protagoniști, barierele sunt destul de clare, dar în
același timp destul de fragile. Relația lor, dacă pot spune așa, este
caracterizată de o multitudine de sentimente, de la antipatie, dezgust, ură,
pană la obișnuință, acceptare, atracție.
Mi-a plăcut foate mult de Arin, mai mult decât de
Kestrel, iar la acest lucru nu mă așteptam. L-am simțit mai aproape de inima
mea, mai aproape de principiile și modul meu de a fi. Am rezonat destul de mult
cu el, i-am simțit ura, tristețea, neputința, iubirea. I-am admirat curajul de
a merge mai departe, i-am dat dreptate și am îmbrățișat deciziile pe care le-a
luat de-a lugul cărții. De obicei mă atașez iremediabil și/sau empatizez cu
personajele feminine, cu acele fete sau femei curajoase și frumoase, perfecte
în imperfecțiunea lor. De data aceasta nu a fost așa, Kestrel nu a reușit să îmi
ajungă la inimă, deși încă nu pot explica de ce.
E drept, mă aștepatm la mai
mult, la mai mult din partea poveștii și la mai mult din partea celor doi. De
vină au fost așteptările mele exagerat de mari și toate părerile bune și
nebunia care s-a creat în jurul acestei cărți. Dar voiam mai mult, acțiune mai
intensă, răsturnări de situație, personaje secundare mai complexe și mai
implicate în poveste, decizii mai wow și o relație Arin – Kestrel mai...altfel. Mai intensă, mai acaparantă,
mai interzisă. Pe alocuri, am avut impresia că nu citesc o carte cu mult
diferită față de alte lecturi pe care le-am parcurs deja sau de care am auzit.
Dar asta nu înseamnă că este o carte nereușită, sau că nu aștept cu multă
curiozitate continuarea poveștii. Acest prim volum are o mulțime de atuuri, dar
are și minusuri și, din punctul meu de vedere, nu este o poveste perfectă, așa
cum am crezut. Însă cu siguranță merită
citită !
Mulțumesc editurii Leda pentru exemplarul oferit. Cartea
poate fi achiziționată de aici.
Cartea aceasta este pe lista mea de mult timp!!!
RăspundețiȘtergereMa bucur sa aud asta :) Lectura placuta si multumesc pentru vizita si comment :)
ȘtergereAm vrut să eu să le-o cer celor de la Leda Edge, parcă-mi făcea cu ochiul, parcă nu. Le-am cerut altele, în schimb, mai din capul listei, dar acum, că ți-am citit recenzia, parcă aș vrea să citesc și eu acest roman. Lecturi plăcute, Alexa!
RăspundețiȘtergereMerita, este o carte destul de atragatoare. Eu am avut mari asteptari de la ea si am fost putin dezamagita, imi inchipuiam o poveste cu totul si cu totul speciala, pe masura nenumaratelor impresii "wow" :)) Eu personal as fi vrut mai multa actiune :d
ȘtergereSunt curioasa ce impresie iti va lasa tie, in cazul in care o sa o citesti:) Lecturi plecute si tie !