la octombrie 15, 2017

Recenzie: „Warcross”de Marie Lu

octombrie 15, 2017 2 Comments Edit

Warcross a fost o neașteptată surpriză pentru mine. Nu știam la ce să mă aștept când am început să citesc cartea, nu sunt gameriță și nu mă atrag nici jocurile video, nici tehnologia din ziua de azi. Însă cartea, am devorat-o.

Personajele mi-au plăcut foarte mult, absolut toate, fără excepție, însă două dintre ele ies în evidență, fiind puse de către autoare în „lumina reflectoarelor”. Ea este o tânără cu părul vopsit în toate culorile și cu brațele pline de tatuaje intens colorate. Idolul ei este chiar Hideo Tanaka, extrem de tânărul creator al jocului de renume mondial Warcross.

Povestea Emikăi este heartbreaking, în special partea în care ne este prezentată relația pe care o avea cu tatăl ei, spun o avea deoarece acesta este mort, iar Emika singură pe lume. În cele câteva cuvinte în care este descrisă relația cu acesta, autoarea pune tot sufletul și o apropie și mai mult pe tânără de sufletul cititorului. În cuvinte puține, dar de efect, Marie redă dragostea pe care aceștia o împărtășeau și scoate la suprafață amintiri intime, frumoase, accentuând în același timp nedreptatea vieții și golul și suferința pe care ți le lasă în suflet moartea unei persoane dragi.

“Moartea are un obicei cumplit să taie drept fiecare linie pe care ai trasat-o între prezentul și vitorul tău. Aveam sute de mii de asemenea linii, și într-o singură zi au fost tăiate, lăsându-mă cu un teanc de facturi medicale neplătite și cu o datorie la jocurile de noroc. Moartea nu mi-a oferit nimic spre care să îmi îndrept furia. Tot ce puteam face era să cercetez cerul.”

Viața ei este sinonimul cuvântului coșmar: orfană, a fost nevoită să îndure bătăi crunte în centrul de plasament, până când a fugit de acolo. Deși extrem de inteligentă, nimeni nu o angajează din cauza reminiscențelor din trecut – a fost condamnată la închisoare. Este o infractoare, o hackeriță și un vânător de recompense. Se luptă să supraviețuiască încă o zi într-o sărăcie lucie, culmea, în inima unei metropole, acolo unde contrastele sociale nu încetează să uimească – dar, totuși, pe nimeni uimind într-atât de tare încât să ajute o fată precum Emika.

Încă din primele pagini, cartea ne oferă demonstrații periculoase de Warcross – acesta se poate juca zilnic, ca orice joc, însă există și un meci oficial, unde participă jucători aleși pe sprânceană, persoane influente din lumea mondenă ori tineri foarte bogați. Campionatul intern de Warcross are loc o dată pe an la Tokyo și este grandios. În momentul în care Emika, în frenezia jocului, dar și împovărată de numeroasele datorii pe care trebuie să le plătească, fură un obiect valoros chiar în timpul meciului oficial, trădându-și identitatea și punându-se în pericol, totul se schimbă. Viața ei intră pe un nou făgaș, este chemată în fastuosul și amețitorul Tokyo, iar dorința de a participa la campionat îi este îndeplinită, însă care este prețul pe care trebuie să-l plătască în timp? Și ce reprezintă Hideo Tanaka pentru ea?

„Unii spun că Warcross este doar un joc stupid. Alții, că e o revoluție. Dar, pentru mine și pentru milioane de alți oameni, este singurul mod de a ne uita necazurile.”

Cartea este un amalgam de emoții și sentimente năucitoare, de scene breathtaking și răsturnări de situație. Am avut inima în gât pe tot parcursul lecturii, simțeam emoțiile și neliniștea prin care treaceau personajele, eram acolo, prinsă între comploturile și greutățile din viața reală a Emikăi și lumea virtuală, brutală și necruțătoare a Warcross-ului.

Warcross este mai mult decât un simplu joc, este și un meci oficial sponsorizat de către cei mai bogați oameni ai planetei, meci pentru care se antrenează oameni din lumea mondenă ori puști extrem de bogați, ajunși peste noapte idolii a mii de fani. Jucătorii Warcross sunt aprigi, bătăioși, necruțători și fac orice pentru a învinge.

Warcross este un stil de viață, Warcross este sinonimul nebuniei și extravaganței. Însă Warcross este jucat și în lumea întunecată, acolo unde gangsteri și persoane de cea mai joasă speță fac pariuri ilegale. Însă, lăsând la o parte aceste pariuri ilegale, în lumea întunecată se întâmplă ceva mai mult, au loc întâlniri virtuale secrete și ceva măreț se pune la cale.

Emika, hakerul nostru inteligent, este însărcinată de Hideo să afle adevărul. Să spioneze, să spargă conturi personale, să acceseze amintiri, să vâneze. Ea intră în joc și luptă cu întunericul, fiind aleasă de echipa Cavalerii Phoenix. Deși rănită în atât de multe feluri, cu un trecut nemilos și un viitor incert, Emika știe cu adevărat ce înseamnă să lupți. Să lupți pentru o nouă zi, să lupți zi de zi, să lupți pentru a putea supraviețui. Este ambițioasă și puternică, altruistă și curajoasă. O adevărată badass girl. Faima câștigată o dată cu sosirea ei în Tokyo și intrarea în joc nu i-au luat mințile și nu au împiedicat-o să facă lucrul pentru care a fost angajată.

„Orice lacăt are o cheie. Orice problemă are o soluție.”

Hideo, tânărul geniu, creatorul Warcross, faimos și super bogat, este un tip rece, dur, calculat și extrem de reținut în fața camerelor de filmat, în fața oricui i se adresează. Impune respect și admirație. În realitate, Hideo poartă un secret întunecat și este măcinat de proprii demoni. Interacținile dintre Hideo și tânăra cu părul multicolor ating cote tulburătoare. El este clientul ei, ea este angajata lui. Ea trebuie să vegheze asupra lui, căci odată cu intrarea Emikăi în Warcross, reies la suprafață comploturi și trădări menite să distrugă imperiul Warcross și pe inventatorul acestuia.

„În ultimii ani, Hifdeo s-a transformat dintr-un geniu adolescent lălâu într-un tânăr elegant, cu ochi păstrunzători. Nu trece o săptămână fără să nu fie prezentat pe vreo copertă de tabloid, întâlnindu-se cu o celebritate sau alta, ceea ce-l așază în capul oricărei liste la care se pot gândi. Cel mai tânăr. Cel mai chipeș. Cel mai bogat. Cel mai dorit.”

Emika și Hideo împărtășesc mai mult decât un meci oficial, trecutul și suferințele lor apropiindu-i din ce în ce mai mult.

„De ce s-o fi antrenând ca posedat? De ce lovește de parcă ar vrea să ucidă? Mă cutremur la amintirea expresiei sale, a ochilor acelora cumpliți, întunecați, fără nicio urmă a versiunii policticoase, carismatice și jucăușe a sa, pe care credeam că o cunosc.”

Antrenamente dure, jocuri nemiloase, adversari redutabili și care au o natură schimbătoare, coechipieri la fel de schimbători care poartă secrete întunecate. Lumea Warcross este caracterizată deopotrivă de lumină și întuneric, adrenalina îți taie răsuflarea, capitolele curg unul după altul, ducând cititorii și jucători mai aproape de final...dar oare și de adevăr? Personajele îți vor fi camarazi o parte din timp, însă, la fel ca Emika, nu vei știi în cine te poți încrede.

Povestea este sclipitoare, genială, plină de acțiune, culoare, intrigi și viteză. Nu o vei uita mult timp după ce ai terminat primul volum și vei tânji după continuare așa cum un însetat tânjește după apă în deșert. Și nu exagerez când spun asta !

În Warcross, dexteritatea, intuiția, gândirea rapidă și inteligența fac deosebirea între viață și moarte. Pierzi sau câștigi, tu faci jocurile.

Warcross este mai mult decât o carte cu și despre jocuri și tehnologie. Este despre umanitate și demonii pe care îi purtăm în suflet, este despre trecutul fiecăruia dintre noi și cum acesta ne poate afecta deciziile actuale și, implicit, viitorul. Este despre curaj, iubire, linia tot mai fină dintre bine și rău, corect și greșit, umanitate, demnitate și decădere.

„Ce este ceea ce ne face umani, mai precis? Alegerea de a ucide sau de a viola? De a bombarda și de a face război și de a distruge? De a răpi copii? De a împușca nevinovați? Asta e partea aceea a umanității care nu trebuie luată”

Ultimele capitole m-au lăsat speechless. Niciodată, dar niciodată nu m-am înșelat atât de mult în privința unei povești. Nu mai pot adăuga decât: citiți Warcross. Acum !

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru exemplarul oferit spre recenzare.

Recenzie: „Warcross”de Marie Lu

Share this:

CONVERSATION

2 comentarii: