Recenzie: „Trădarea câștigătorului” de Marie Rutkoski
Povestea mea cu această serie și cu autoarea Marie Rutkoski nu este una foarte
fericită. Am fost entuziasmată când a apărut primul volum al seriei și foarte
entuziasmată când am primit cartea spre recenzare. Titlul era pe buzele tuturor
cititorilor și iubitorilor de fantasy, iar coperta, jur, îți lua ochii. Așadar, aveam mari așteptări de la această
lectură, însă eu am fost puțin dezamăgită de ce am găsit între pagini. Am
trecut peste, cu gândul că nu voi mai citit și cel de-al doilea volum. Dar iată
că editura Corint/ Leda Edge mi l-a adus
în cale, și bine a făcut, căci astfel pierdeam o minunăție de poveste, o
continuare superbă. Trădarea câștigătorului mi-a întrecut toate așteptările. Care,
ca să fiu sinceră, nu erau prea mari. După lecturarea primului volum, Blestemul
câștigătorului, am fost puțin
dezamăgită și am considerat că volumul este supraapreciat. I-am dat 3 steluțe
din 5 pe goodreads și am scris pe blog impresiile mele (atât cele bune, cât și
cele mai puțin bune). Însă nu mă așteptam ca volumul doi să îmi placă atât de
mult, să îl devorez, pur și simplu.
În urma întâmplărilor petrecute în primul volum, Kestrel
ajunge să locuiască la curtea împăratului valorian, împreună cu acesta și cu
prințul moștenitor Verex. Prin vicleșug, cuvinte bine plasate și promisiunea de
a se căsători cu fiul împăratului, Kestrel obține tot ceea ce și-ar fi putut
dori vreodată, de la titluri politice până la însărcinări din ce în ce mai
importante în cadrul imperiului. Va fi următoarea împărăteasă. Va dispune de
putere, se-nțelege, dar una valabilă atât timp cât deciziile luate sunt pe placul
împăratului. Alianța și prietenia dintre noră și socru sunt două lucruri extrem
de fragile, gata să se evapore la cea mai mică adiere, iar pe coridoarele
somptuosului palat atmosfera apăsătoare o urmărește neîncetat pe fată.
Cartea este plină de strategii militare și politice,
conflicte imperiale și războiae date atât pe câmpul de luptă, cât și pe câmpul
inimii. Și al demnității. Căci inima dictează diferit, iar intrigile politice
cer tribut. Mașinațiunile militare distrug orice cale pe care ar avea-o
protagoniștii noștrii de a-și păstra demnitatea și de a nu cădea în
păienjenișul trădărilor.
Între herran și valoriană nimic nu mai este ca înainte.
Nici măcar ca înainte, când nici atunci lucrurile nu stăteau bine. O întreagă
pânză de minciuni, trădări și secrete stau între orice ar putea fi între ei. Un
dram de înțelegere. O cât de mică compasiune. O cât de mică recunoaștere a
faptului deja evident că ambii își doresc cu înverșunare compania celuilalt,
însă cu o și mai aprigă înverșunare și încăpățânare ce doi înlătură aceste
sentimente. Kestrel face orice pentru a sta departe de fostul sclav, însă cade
singură în propria-i capcană. Arin observă cu ușurință că fata se ascunde în
spatele unor cuvinte bine pregătite, dar cu toate acestea faptele sunt de neschimbat
– ușurința și brutalitatea cu care îl îndepărtează lasă răni adânci în sufletul
herranului.
„Inocentă? Ea? Niciodată. Arin își trase și mai sus
gulerul înalt al cămășii, ca să ascundă o rană ce i se întinsese ca un șarpe pe
gât.”
„Îi văzuse sinceritatea față de el. I-o oferise ca pe o
cupă de apă limpede pe care Arin o băuse până la fund. Lacrimile ei, lucind în
beznă. Mintea ei arpigă: o creatură suavă, dar cu gheare ascuțite și
bătăioase.”
Viața plină de lux și privilegii de la palat se întrepătrunde
cu viețile furtunoase și pline de suferințe ale lui Kestrel și Arin. Pe de o
parte asistăm la bogății și peisaje somptuoase, de cealaltă parte întrezărim
urâțenia și decăderea vieții politice și militare, un declin ce ajunge mai
departe și lovește mai crud, aproape de sufletul deja fărâmițat al celor doi.
Războiul și dragoste constituie întotdeauna surse de dispută și decădere, deși
în teorie ar trebui să fie două lucruri mărețe, menite să aducă pace și împlinire.
Însă pacea, atunci când vine, are un preț, iar iubirea și împlinirea pot păli
sub furtuna nimicitoare a intereselor și jocurilor de culise.
„Arin își aminti cum se sufocase de teamă pe când zăcea
prins sub labele tigrului. Frica îi zdrobise măruntaiele, îl lăsase fără aer.
Era familiaritatea acelei frici, nu frica în sine, care ăl terminase. Așa se
simțise luni întregi, ani: prins în ghearele imperiului.”
Încrederea dintre Arin și Kestrel este mai firavă decât
un fir subțire de fum în bătaia vântului. Se rănesc reciproc, cuvintele lor sunt
înșelătoare și au mai multe semnificații, mai ales când ambii au atât de multe
secrete de păstrat.
Într-un imperiu în care femeile sunt nevoite ori să
procreeze, ori să se înroleze în armată, Kestrel a fost nevoită să aleagă
într-o căsătorie aranjată și îmbrăcarea uniformei militare. Dragostea ori
alegerea unei ocupații dorite, ies din calcul. Într-o lume subjugată și
decimată, valorienii își impun forța asupra herranilor. Este o luptă plină de
sânge, nedreaptă și crudă.
Fostul sclav Arin, acum ocupând o poziție aparent
importantă în țara sa, este încă băiatul greu încercat, supus celor mai
groaznice dureri fizice și psihice. Poartă necontenit o povară în suflet, povara
de a asista neputincios la pierderea celor mai importante persoane din viața
lui, povara de a nu putea lupta mai mult pentru poporul său, povara de a nu-și
putea trăi iubirea.
Povara pe care o simte viitoarea mireasă este
copleșitoare. Mii de gânduri și regrete par a i se învolbura în minte și în
suflet. Povara de a fi nevoită să facă lucruri pe care le consideră josnice și
crude. Povara de a nu putea schimba acele lucruri. Povara de a fi părtașă la
cele mai groaznice strategii militare. Povara de a fi nevoită să își refuze
propria fericire. Vina o acaparează de fiecare dată când este obligată să se
supună regulilor împăratului. Teama și rușinea de a face greșeli, de a permite atâta violență, o seacă
de putere. Vina i se strecoară tot mai adânc în suflet și în minte, precum un
pumnal care râcâie într-o rană nevindecată, lăsând sângele să curgă și infecția
să omoare. Însă Kestrel este o luptătoare, în ciuda sau poate chiar datorită
bătăliilor purtate în suflet. Puternică, extrem de inteligentă, posedând arta
spionajului, crudă și cu mintea limpede, tânăra face tot ce este posibil pentru
a minimiza efectele devastatoare a unei politici desfășurate într-o lume mânată
de interese și orgolii, condusă de ură, răzbunare și dorință de avuție. Nicio
altă eroină din cărți nu este, în viziunea mea, atât de șireată precum Kestrel.
„Fata simți deodată piesele acelea sparte ale inimii ei,
de parcă iubirea ar fi fost un obiect, ceva la fel de fragil ca un ou cu coaja
de un roz imposibil de gingaș. Văzu înăuntru gălbenușul sângeriu zdruncinat.
Simți așchiile cojii înțepându-i gâtlejul și plămânii.”
Mi-a plăcut faptul că, spre deosebire de prima
parte, totul este alert în acest volum.
Mi-au plăcut intrigile de război, am adorat relația deloc clișeică dintre Arin
și Kestrel. Mi-a plăcut foarte mult și faptul că autoarea a decis să introducă
noi personaje interesante, precum Verex, Risha și Roshar, personaje de care
seria avea mare nevoie și regret faptul că nu le-a inclus mai devreme în
poveste sau că nu a dat naștere mai multor astfel de personaje care să aducă un
plus de acțiune și suspans cărții.
Mulțumesc Corint/Leda Edge pentru exemplarul
oferit spre recenzare. Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu