„Zeii se joacă de-a părinții, însă de fapt sunt niște copii care bat din palme și strigă că mai vor.”

Înainte de a începe recenzia propriu-zisă, vreau să vă îndrept atenția spre frumusețea acestei cărți, care oferă cititorului o ediție splendidă, cu supracopertă, detalii minunat realizate și o calitate excepțională. Nu, coperta nu contează mai mult decât interiorul unei cărți, însă în acest caz, ambele sunt valoroase și vreau să-i felicit pe cei de la editura Art pentru dedicația de care au dat dovadă în realizarea acestui volum.

Iar acum despre carte și autoare. J Madeline Miller creează un roman feminist, îndrăzneț și seducător în care repovestește câteva dintre mult apreciatele mituri homerice, punând accent pe viața nimfei Circe.

Îmbinând cu măiestrie ficțiunea cu elementele specifice Odiseei, romanul omonim ne prezintă lunga călătorie a celei mai mici fiice a zeului-soare Helios cu cea de-a doua lui soție, Perse.

Cartea urmărește întregul periplu pe care Circe este nevoită să-l parcurgă de-a lungul îndelungatei sale vieți. Fiind copilul unuia dintre cei mai de temuți și respectați zei, aceasta are la dispoziție mii și mii de ani pe care să-i trăiască după pofta inimii, înconjurată de bogății, aur și mese îmbelșugate la care participă toate zeitățile dornice de bârfe, răutăți gratuite și extravaganțe. Însă Circe este diferită. Neînzestrată cu vreo putere titanică, tânăra se remarcă imediat prin caracterul ei uman, solitar și solidar, caracteristici care îi aduc batjocura celor din jur. Neinteresată de jocurile pentru putere în care ceilalți se scaldă zilnic, frumoasa și grațioasa fată oscilează între singurătate și rebeliune, cel mai edificator exemplu în acest sens fiind episodul în care aceasta se apropie de Prometeu, titanul care a ajutat oamenii, împărtășind cu ei tainele focului. Circe este singura care simte compasiune pentru titan, caracteristică total străină unui zeu. Aceasta îi dă să bea din pocalul ei, îndulcind pentru o clipă pedeapsa pe care titanul trebuie să o îndure etern, întrucât acesta nu poate fi omorât.

Cartea, o poveste în poveste care face parte din genul ficțional, aduce în discuție multe teme profunde, precum viața și moartea, umanitatea și mai ales lipsa acesteia, firea egoistă, lipsită de empatie ori iubire pentru cel de lângă tine, fericirea și lipsa acesteia care vine la pachet cu lipsa unui țel în viață ori cu lipsa sentimentelor pure și sincere pe care un om ar trebui să le aibă.

„Mie nu-mi rămânea nimic. Aveam să trăiesc mai departe de-a lungul mileniilor fără șir, în timp ce toți cunoscuții mi se scurgeau printre degete și nu-i mai aveam decât pe cei ca mine. Olimpienii și titanii. Sora și frații mei. Tata.”

Însă personajele noastre nu sunt oameni, ci zeități orgolioși, răzbunători și cruzi, care își petrec nemurirea distrugând și crezându-se mai presus de oricine altcineva. Au la dispoziție o eternitate întreagă pentru a se scălda în bogății, răzbunări meschine și gratuite, războaie care se vor a fi eroice, dar de fapt sunt doar manifestații ale unora dintre cele mai josnice caraceristici ale unei ființe (umane ori ba).

„Ce este asta dacă nu o viață nefericită? Când ademenești lumea la tine, iar apoi îi întorci spatele.”

Care este asemănarea dintre un om și un zeu/titan? Ambii pot fi la fel de cruzi și de inumani în gândire și fapte cu cei de lângă ei.

„Toți acești zei meschini și neisprăviți o să tragă în ei aerul și lumina până când o să se stingă toate stelele.”

Povestea Circei este una înduioșătoare și plină de înțelesuri și învățăminte, în esența ei. Îndrăgostindu-se de un muritor care o dezamăgește și o rănește, aceasta își descoperă, în sfârșit, puterile după care tânjea. Însă, chiar și cu aceste puteri, nu este luată în seamă de ceilalți, ci ostracizată în continuare pentru “talentul” ei de a pregăti diverse poțiuni. Circe este o vrăjitoare care lucrează cu plantele, iar în momentul în care comite o greșeală colosală, temutul său tată, care până în acel moment o trata cu dezinteres și indiferență, în ciuda nenumăratelor încercări ale fetei de a-i intra în grații și de a-l simți aproape, o exilează pe o insulă pustie.

„De-acum nu mă mai deranjau umbrele, căci îmi arătau că tata nu mai trăgea cu ochiul din cer și că acum venea ceasul meu. Nu mă deranja nici pustiul. O mie de ani încercasem să umplu golul dintre mine și ai mei. Pe lângă așa ceva era un fleac să umplu încăperile casei. Când mă apăsa singurătatea, când mă trezeam că mi se face dor de fratele meu sau de Glaucos cel de pe vremuri, aveam pădurea lângă mine. Până atunci fusesem o țesătoare fără fir de lână, o corabie fără mare. Iar acum iată unde am ajuns să mă avânt.”

De aici încolo începe adevărata călătorie a nimfei. Departe de lumea superficială și crudă a zeilor, Circe își duce expistența cât mai simplu, lucrând pământul, interacționând cu animalele, cutreierând în lung și-n lat, dar mai ales lucrând cu plantele și inventând nenumărate vrăji. Din când în când, primește vizita câte unui protagonist din atât de îndrăgitele mituri grecești și este implicată în viața acestora, dându-i-se voie să își părăsească, pentru puțin timp, insula, așa cum este redat în episodul în care sora ei mai mare îi trimite vorbă să ajungă neapărat la palatul acesteia, pentru a o ajuta cu nașterea Minotaurului.

„Singurul trebuie din viața muritorilor este moartea.”

Cel mai semnificant episod este cel în care Circe îl întâlnește pe Odiseu, cei doi împărțind un prezent care le va schimba viețile și un viitor care va aduce fiecăruia dintre cei doi ceea ce merită.

Existența lui Circe este împărțită în episoade cuminți, aproape anoste, în care protagonista duce o viață de pustnic, și episoade în care simpla ei existență oscilează cu momente pline de tensiune, în care Circe este nevoită să își pună toate aptitudinile la bătaie pentru a-i salva pe cei dragi ei, întocmai ca o luptătoare înzestrată cu determinare, curaj și dârzenie ce este.

„Trecutul meu e asemenea zilei de azi, plin de monștri și de grozăvii de care nu vrea să audă nimeni.”

Circe este un roman cu o scriitura incredibil de frumoasă, lirică, cursivă și melodioasă. Mi-au plăcut temele abordate și profunzimea scriiturii, însă, cum sunt o mare iubitoare a cărților în care acțiunea explodează la propriu, aș fi preferat ca și acest roman să îmi ofere doza necesară de răsturnări de situație, intrigi și acțiune neașteptată, dar, oarecum, Circe este un roman cuminte, cu multe descrieri și detalii ale locurilor și situațiilor, lucru care m-a făcut să-i scad puțin din nota finală.

Portretizând mitul femeii curajoase și luptătoare, căreia i s-au adus nenumărate prejudicii și nedreptăți, prin Circe, Madeline Miller dă glas tuturor femeilor care, indubitabil, li s-au greșit și li s-au pus piedici în viață tocmai de către cei pe care acestea i-au prețuit și iubit cel mai mult.

Circe este un personaj complex prin prisma situațiilor în care este pusă. Deși este o poveste fantastică, inspirată din viața marilor olimpieni și ai copiiilor lor, cartea nu scoate neapărat în evidență lumea magică, fantastică a zeilor – deși este prezentă în mare parte din carte, ci se concentrează poate la fel de mult pe portretizarea anumitor caracteristici umane, scoțând în evidență psihologia umană și punând în evidență relațiile interumane și consecințele care rezultă în urma acestor relații.

„Așa ajung muritorii faimoși, mă gândeam. Prin muncă și sârguință, îngrijindu-se de meșteșugul lor ca de o grădină, până când strălucesc sub soare. Însă zeii se nasc din sânge cresc și nectar, cu degetele deja plesnindu-le de talente magnifice. Prin urmare, își găsesc faima dovedind că pot să facă prăpăd să nimicească orașe, să pornească războaie, să semene molime și monștri. În urma fumului care se ridică gingaș și aromat de pe altarele noastre rămâne doar cenușa.”

Relațiile familiale, maternitatea, iubirea, trădarea, empatia, moartea sau imortalitatea, singurătatea și războaiele sunt câteva dintre subiectele propuse de autoare prin care, cu ajutorul personajelor alese, dorește să transmită mai multe mesaje și învățăminte. Unul dintre acestea ar fi că, indiferent cât de lungă ori de scurtă ne este viața, aceasta nu trebuie trăită în batjocură, aducând prejudicii celor dn jur și, într-un final, chiar nouă înșine. Un alt mesaj de care ar fi bine să ținem cont este următorul: o viață trăită fără un țel, fără o pasiune care să te țină ocupat și să își aducă bucurii este doar o viață plictisitoare și amară. Însă cea mai importantă lecție este cea în care ni se vorbește despre empatie și iubire. Dacă nu suntem capabili să iubim, sincer și dezinteresat, dacă nu suntem capabili să empatizăm cu persoana de lângă noi ci doar să o luăm în derâdere, toate acestea ne vor aduce într-o bună zi într-o singurătate totală. Sau și mai rău, înconjurați de oameni falși și incapabili de sentimente oneste, umane.

„Unele mergeau de mână cu cei pe care îi iubiseră în altă viață, altele așteptau, încredințate că într-o bună zi o să le vină perechea. Iar celor care nu iubiseră deloc și care trăiseră cu durerea și groaza în suflet, le rămânea Lethe, râul cel negru, dn care puteau bea ca să uite. Era și asta o mângâiere.”

Oamenii nu se deosebesc prea mult de zei. Chiar dacă primii nu au la dispoziție o veșnicie pe care să o trăiască așa cum vor – sau așa cum pot și cât înțeleg ei în nimicnicia lor -, cei care își petrec scurtul timp respirând și emanând răutate prin toți porii, incapabili de iubire și frumos, sunt cei mai triști oameni de pe pământ. Iar viața lor este cu atât mai lipsită de sens cu cât nu sunt capabili să deslușească că adevărata fericire nu se caută în lucrurile mari, căci ce este frumos e trecător, iar micile momente de fericire trebuie căutate in sufletul celui de lângă tine și în propriul tău suflet, nu în lucruri inutile, ambiții prostești, dorințe și planuri mărețe, care îți vor fura timpul, iubirea și, într-un final, propriu-ți suflet.

“Pe vremuri credeam că zeii sunt opusul morții, însă acum îmi dau seama că sunt mai morți decât orice altceva, căci sunt schimbători și totul li se scurge până la urmă printre degete.”

Mulțumesc celor de la librăria online Libris.ro pentru oportunitate de a citi acest volum frumos atât la exterior, cât și la interior.

Nu uitați că pe Libris.ro găsiți cele mai noi titluri, în limba română și engleză, la prețuri accesibile tuturor.