„În întuneric, toți sunt unul.”

Talentata Leigh Bardugo a revenit către fanii ei cu o nouă carte, Spiritul slujitor, o carte de sine stătătoare, care nu face parte din universul Grisha, pentru care autoarea este atât de apreciată și de iubită. Personal, Bardugo m-a cucerit cu duologia Banda celor șase ciori (care pare-se că ar fi o trilogie, însă aștept de prea mulți ani acel volum trei, motiv pentru care sunt cam supărată pe autoare..), dar și cu Regele cicatricilor, povestea lui Nikolai. Când am aflat că în 2024 va apărea o nouă carte, care nu are legătură cu universul Grisha, am fost destul de entuziasmată.

Spiritul slujitor mi s-a părut o alegere foarte bună cu care să încep anul literar 2025 și chiar am rămas impresionată de talentul autoarei de a contura o altă poveste originală și promițătoare. Romanul standalone este o ficțiune istorică cu accente fantasy și de realism magic care se concentrează pe secolul șaisprezece, cu acțiunea plasată în Madrid, în timpul Inchiziției spaniole. Din câte am înțeles că ar fi declarat autoarea, povestea este inspirată chiar de istoria ei personala, ceea ce mi se pare foarte interesant. Genul de fantasy istoric, această combinație dintre ficțiune istorică cu accente de realism magic și/sau accente fantasy capătă amploare și chiar mi se pare o combinație bine-venită și foarte reușită. Însă Spiritul slujitor este și o poveste de dragoste, una extrem de întunecată, așa cum ne-a obișnuit Bardugo, în stilu-i caracteristic. Așadar, un volum pentru toate gusturile !

„Pierdută în exil sau în fața Inchiziției, magia se scurgea din trupurile evreilor și musulmanilor, poezia lor era redusă la tăcere, cunoștințele lor erau îngropate în piatra sinagogilor preschimbate în biserici, în arcadele din palatele mujedarilor.”

Cartea ne prezintă viața personajelor Luzia Cotado, o tânără servitoare ce tăinuiește un secret care i-ar putea aduce moartea pe rug, a lui Guillen Santangel, un personaj misterios, întunecat și care trezește frica celor din jurul său și a altor câteva personaje secundare, al căror destin se intersectează cu cel al celor două personaje principale. O particularitate pe care o apreciez la autoare este aceea de a construi personaje secundare cât mai ofertante și veridice, cu povești de viață profunde, realist si atent construite. Așadar, pe langă cei doi misterioși protagoniști, mai facem cunoștință și cu Valentina și Marius din Casa Ordono, cei pentru care Luzia lucrează, frumoasa și extravaganta Hualit, mătușa secretă a Luziei, cea alături de care împărtășește un secret privind propria identitate, maleficul Victor de Paredes, cu ale sale jocuri duble, uneltitor desăvârșit și om capabil de orice pentru a-și atinge scopurile și nu în ultimul rând cele trei personaje care constituie sarea și piperul poveștii – Teoda, Copila Sfântă, o fată ce poartă un secret monumental, Donadei, țăranul de o frumusețe serafică și Gracia de Valera, tânăra superbă și încântătoare. Cei trei devin competitorii Luziei într-un turneu pe viață și pe moarte, organizat la dorința regelui Spaniei, acesta dorind să își ia revanșa în războiul împotriva reginei eretice a Angliei. Turneul este o întrecere la care pot particpa numai oamenii binecuvântați cu un anumit har – fie ei clarvăzători, alchimiști, oameni sfinți, unde linia dintre magie, știință și fraudă este foarte fină și greu de delimitat. Iar secretul Luziei, pe care se hotărăște brusc și neugetat să nu-l mai ascundă, acela de a face mici milagritos, o propulsează direct în brațele profitorilor, a oamenilor politici corupți și a intrigilor de curte, aceasta văzându-se rapid introdusă într-un joc murdar în care nimeni nu este ceea ce pare, iar foamea pentru putere, statut și bani îi împinge pe toți la acte de perfidie și trădare.

„Teme-te de oameni, Luzia ! Teme-te de ambiția lor și de crimele pe care le comit pentru ea !”

Am apreciat foarte mult lecția de istorie, toate evenimentele descrise și imaginate de autoare care își au sălaș în realitatea istorică a perioadei Inchiziției și reproducerea cât mai fidelă a unei bucăți de istorie care a rămas cunoscută de-a lungul secolelor drept una extrem de tristă și de neagră. Tensiunea ce reiese din momentele cheie în care sunt aruncate personajele este palpabilă, iar neobosita căutare a personajelor spre o viață mai dreaptă și mai sigură, la loc sigur de asupritorii ahitiați după sânge diferit, este emoționantă.

Luzia Cotado este, oarecum, prototipul personajului feminin principal hărăzit cu notabile puteri miraculoase pe care nu și le stăpânește pe deplin, nu le înțelege, dar cum-necum, reușește să facă, la propriu, miracole. Jucând rolul unei ființe lipsite de putere, neștiutoare, inofensive și incapabile de a se remarca prin ceva, orice, Luzia este de fapt destul de învățată și isteață, foarte dispusă de a-și depăși condiția de slujnică, însă nepregătită pentru crudul adevăr. Nu pot spune că am rezonat prea mult cu ea, nu a fost nici pe departe favorita mea, deoarece am văzut-o ca fiind acel gen de personaj clișeic, fata bună și înzestrată cu puteri ce o depășesc și care fac din ea o adevărată eroină. Aș fi vrut să aibă mai multă substanță, să nu se deconspire atât de ușor și să nu trateze lucrurile atât de simplist. La polul opus, personajul masculin principal, Santangel, slujitorul perfidului Victor de Paredes și a tuturor străbunilor acestuia, mi-a plăcut prin povestea întunecată și bine gândită, prin statutul lui convingător, care s-a aliniat perfect cu povestea lui de viață și cu trecutul lui înecat la propriu în vicii, plăceri, nesăbuințe, alegeri neinspirate. Este un adevărat morally grey character, construit în stilul recognoscibil al lui Bardugo, care, din păcate, nu se ridică la nivelul lui Kaz din Banda celor șase ciori, însă este, cu siguranță, un personaj suficient de interesat. Supranumit și El Alacran, Scorpionul, acesta ajunge să-i fie mentor Luziei, ajutând-o să își descopere adevăratele puteri, puteri minunate ce îl trezesc la viață pe Scorpion, trezind în el lucruri firești ce le credea pe veci pierdute. Evoluția lui este surprinzătoare și realist construită, Santangel preschimbându-se în preajma darurilor Luziei, ajungând, evident, să se înfiripe și o poveste de dragoste interzisă și periculoasă. Mi-a plăcut modul în care puterile celor doi s-au contopit și s-au completat, acestea ducându-i spre un deznodământ pe care l-am găsit foarte potrivit, atât realist, cât și romantic.

„Cunoscuse nenumărați așa-ziși mistici și oameni sfinți, în lunga lui viață. Călugări care susțineau că pot să leviteze, prezicători ale căror mâini sângerau când erau posedați de viziuni, ghicitori în apă și profeți. Dar nu putea să nege ce făcuse fata în curte și nici nu putea spune că nu i se înfierbântase sângele. O senzație neplăcută. Fusese adormit prea multă vreme. Nu voia să se trezească, să tragă draperiile și să fie nevoit să mijească ochii ca să se uite la soare. Și totuși iat-o pe servitoarea tristă care scotea magia din aer și-l silea să se trezească. Și ce fată – cu umerii lăsați, ochii triști, fără demnitate, frumusețe sau foc. O cupă nefericită în care să se afle puterea.”

Așadar, pot spune că personajul masculin care m-a cucerit a fost Santangel, însă la capitolul personaje feminine, preferata mea este Teoda, Copila Sfântă, despre care aș fi vrut să citesc mai multe, deoarece povestea ei are un foarte mare potențial, este originală și misterioasă, însă insuficient dezvoltată. Hmm, oare Bardugo ar vrea să scrie o carte doar despre Teoda? Pe mine cu siguranță o astfel de veste m-ar bucura !

„Erau mai multe feluri de suferință. Cea care te ia prin surprindere și cea pe care o trăiești atât de multă vreme, că nici n-o mai bagi în seamă.”

În concluzie, Spiritul slujitor a fost pentru mine o lectură foarte plăcută, nu neapărat memorabilă, precum alte tituri ale autoarei, dar scrisă bine, cu multă acțiune, răsturnări de situație, personaje interesante și un background istoric ofertant. Recomand cartea tuturor fanilor Leigh Bardgo, dar și cititorilor care vor să descopere o poveste frumoasă despre sacrificii, dragoste și eterna luptă dintre bine și rău.

Mulțumesc prietenilor de la librăria online Libris.ro pentru exemplarul oferit. Pe Libris.ro găsiți toate cărțile scriitoarei Leigh Bardugo, atât în limba română, cât și în limba engleză.