„Un sistem just funcționează numai dacă există un mijloc obiectiv de a evalua meritele. Atunci când nu intervine nici mândria, nici egoismul. Ceea ce înseamnă că sistemele juste nu pot exista acolo unde există oameni.”

A doua cea mai bună carte fantasy citită anul acesta este, indiscutabil, „Voința celor mulți”, de scriitorul australian James Islington. Cartea deschide prima parte a seriei Ierarhia, o ambițioasă poveste fantasy, cu un worldbuilding inspirat din poveștile din Imperiul Roman, cu accente de SF și dark academia. Pare foarte complex, și chiar așa este. Citesc fantasy de mică, multe cărți excelente mi-au trecut prin mână, precum și altele deloc memorabile, însă aceasta se numărăr printre cele mai impresionante, demnă de luat în seamă dacă sunteți fani ai cărților fantasy pure, nealterate de subgenuri literare precum romantasy, care se axează în mare parte pe o poveste de dragoste, lăsând worldbuildingul incomplet.

În Republica Cateniană, oamenii sunt împărțiți în opt ranguri cateniene (princeps, dimidius, tertius, quartus, quintus, sextus, septimus, octavus), stabilite în funcție de cantitatea de Voință pe care o primesc, un Princeps primind de la aproximativ 40 000 oameni, categoria cea mai de jos fiind cea alcătuită din Octavi, aceștia neprimind deloc Voință, doar cedând claselor superioare. Octavii sunt, așadar, oamenii cei mai defavorizați, trăind la limita soicetății. O societate alcatuita dintr-un sistem construit pe inechitate și lăcomie, cu o Ierarhie ce ascunde secrete, crime și artefacte magice, situată în vârful piramidei.

„Umbra Ierarhiei se întinde peste tot și toate, iar eu nu m-am considerat niciodată orb la puterea lor, dar asta e cu totul altceva. Nu pot să calculez dimensiunile orașului; nu-i văd capătul. Clădiri luxoase și cocioabe deopotrivă mărgineasc golful, apoi se întind pe micuța colină de dincolo de el, până când umplu orizontul în toate drecțiile. Este imposibil să-i cuprinzi măreția, nu există nicio comparație pe care s-o fac ca să scap de uimirea înfricoșată pe care o inspiră această priveliște.”

În republica Cateniană, viața este de o duritate greu de imaginat, supraviețuirea fiind sinonimă cu chinul, în special pentru Octavi, nevoiți să cedeze constant Voința celor care dețin deja ranguri superioare. În Republica Cateniană, există trei piramide senatoriale ce își împart puterea: Armata, Guvernanța, Religia și numai cei mai destoinici sunt recrutați pentru ele, chiar din interiorul Academiei, prestigioasa școală alcătuită exclusiv din odraslele celor mai sus puse personaje, cei aflați în funcții cheie de conducere. Momentul în care un presupus orfan provenit dintr-o pătură socială modestă ajunge să fie adoptat si inflitrat de un misterios Quintus drept spion în Academie este punctul în care acțiunea se pune în mișcare și explodează la fiecare pagină, cititorul aflând deodată cu Vis cât de periculos este să fii student la Academie.

„Suntem ceea ce ne fac ei să fim. Asta este puterea Ierarhiei: trebuie să fim ceea ce ne fac ei să fim, pentru că nu ai cum să stai deoparte. Ori lupți împotriva tiraniei celor mulți, ori ești unul dintre ei.”

„Republica îi răsplătește pe cei care iau, nu pe cei care merită.”

Vis este un personaj cu un parcurs remracabil, complex. Îl cunoaștem din momentul în care lucrează la o sleitoare (un fel de închisoare), fiind apoi recrutat în mod bizar de convenabil de Magnus Quintus, un bărbat influent care are nevoie de răspunsuri referitoare la moartea suspectă a fratelui său, avută loc cu ani înainte, dar și de răzbunare. Iar Vis este omul perfect pentru planul său, fiind suficient de isteț încăt să facă față probelor dure de la Academie, inteligent pentru a susține ritmul de învățare draconic, și sărac, astfel încât să nu își poată permite să refuze această alianță necurată, fiind și amenințat în cazul în care nu va obține răspunsurile dorite.

„Toată lumea din Ierarhie știe despre Academie. Copiii senatorilor și ai cavalerilor au de obicei profesori particulari, dar câțiva au șansa de a-și petrece ultimele optsprezece luni de copilărie la cel mai prestigios institut din Catena. Acolo sunt pregătiți pentru funcții de conducere, în politică, în Senat. Demnitate și glorie cateniană.”

Parcursul lui Vis este remarcabil. Este un tânăr orfan de 17 ani, cu un trecut tragic, ce urăște sistemul corupt al Republicii. Vrea dreptate pentru uciderea familiei lui și va face orice pentru a se inflitra cât mai adânc în inima Republicii, pentru aflarea adevărurilor ascunse și pedepsirea vinovaților. Este nevoit să urce rapid în treptele Academiei, să mintă și să comploteze pentru a-și elimina colegii, să se prefacă de-al lor, de-al societății murdare ce ascunde secrete chiar și în fața propriilor catenieni. Probele de avansare sunt terifiante, draconice, iar Labirintul ascunde monștri ale căror fețe se vor reîntoarce recurent în coșmarurile lui Vis. În interiorul Academiei, colegialitatea se bazează pe competiție, eliminare, chiar ucidere. Fiii și fiicele senatorilor se trădează, se luptă cu toate armele (necurate) avute la dispoziție, alianțele se încheie doar pentru a se desface cât ai clipi, imediat ce scopurile sunt atinse, iar în urmă rămân doar voințe frânte și egouri curmate.

„Crezi că un Octav care își dă Voința este cumva mai puțin responsabil decât un Sext care o folosește să ucidă? Cei slabi și săraci îndură tot ce îndură în Ierahie pentru că alternativele sunt mai grele, nu pentru că ele nu există. Ei știu că sistemul e greșit, dar aleg să nu gândească, să nu vorbească și să nu acționeze pentru că, în cele din urmă, speră că tăcerea lor le va aduce un câștig. Sau că măcar nu vor trebui să dea mai mult decât au dat deja. Poate că decizia a fost luată de câțiva, însă Voința celor mulți a fost cea care ți-a ucis familia.”

Vis este un catalizator, este tânărul crescut cu demnitate, școlit și învățat să prețuiască libertatea și dreptatea, transformat mai apoi din cauza uciderii familiei sale, jurând să îi curețe memoria, să distrugă Ierarhia. Însă dacă adevărata lui identitate va ieși la suprafață, va fi ucis. Vis este dublu spion, încheie o alianță periculoasă,împins de la spate să se răzbune în numele unui Quintus orb, este vânat și supravegheat de o grupare teroristă și se află sub presiunea covârșitoare a probelor Academiei, toate acestea în timp ce își urmărește propriile ambiții de a accede cât mai sus în Ierarhie, pentru a o distruge din interior și pentru a ajuta la eliberarea poporului său cotropit odată cu uciderea familiei sale.

„Uneori cred că rezistența mea înseamnă ceva. Uneori, furia îmi ține de cald și-mi spun că într-o zi, cumva, aș putea găsi o cale de a plăti cu vârf și îndesat durerea și pierderea provocate de Catena.”

Probele din interiorul Academiei sunt mortale de-a dreptul, studenții învățând să urce în rang prin orice mijloace, căci doar luând cu forța poți obține ceea ce vrei, nu neapărat prin meritocrație. Într-o astfel de instituție, nu există prietenii, ci doar rivalități și tertipuri necurate prn care să ajungi în vârf. Cu toate acestea, Vis se împrietenește cu doi colegi care la rândul lor păstrează secrete, iar ajutorul pe care ajung să și-l ofere reciproc, în mod onest, este o mică fărâmă de lumină și speranță în tot acest scenariu sumbru.

E de prisos să spun cât de mult am îndrăgit povestea și cât de mult m-a impresionat. Este o carte inteligent scrisă, extrem de muncită și cu teme relevante pentru socitatea actuală. L-am îndrăgit pe Vis, l-am încurajat de pe margine și m-am temut pentru sufletul lui, deja făcut fărâme de la început. L-am admirat pentru puterea interioară de care a dat dovadă, deși a rămas singur într-o lume profund defectă. Desi are 17 ani, este unul dintre cele mai mature personaje adolescentine întâlnite în cărți.

„Moartea e lipsită de sens numai dacă nu ne schimbă.”

Deși foarte voluminoasă, având aproape 900 de pagini, cartea se poate citi repede, căci povestea este uimitoare, te prinde în mreje și îți este greu să o lași deoparte. Construcția lumii  este vastă, autorul plusând cu originalitate, talent și capacitatea de a explora detalii fantastice și politice în toată complexitatea lor, unind în mod magistral ițele poveștii, creând personaje de neuitat și termeni originali. Cartea se remarcă și prin profunzimea mesajelor transmise, precum capacitatea de a-ți păstra liberul arbitru, principiile și valorile într-o societate în care evoluția, conform celor aflați în vârful piramidei, înseamnă nu să fii cel mai bun și mai drept, ci cel care ia cu forța, prin orice mijloace. Ce valoare mai au loialitatea, justiția și dragostea într-o lume profund politică, guvernată prin violențe, ambiții distrugătoare și lipsa unor limite decente? Și cum putem ajunge la libertate, dacă voința celor mulți este furată, iar oamenii sunt goliți complet de liber-arbitru, în jocul pentru puterea supremă?

„Sunt cei care văd ceea ce ar trebui să fie și se plâng că nu primesc ceea ce li se cuvine. Și apoi sunt cei care văd ce este și găsesc o cale de a folosi asta în avantajul lor.”

Mulțumesc prietenilor de la librăria online Libris.ro pentru că au făcut posibilă această lectură. Pe Libris.ro găsiți cărțile autorului atat în limba română, cât și în limba engleză.