Recenzie: „Întoarcerea” de Jennifer L. Armentrout
Primul volum din seria Titanii este o
reinterpretare new adult a mitologiei grecești, o antrenantă și pasionantă
poveste despre iubire, prietenie, apartenență, dreptate și putere.
Nu cred că este corect să afirm că aveam așteptări de la
această carte, nu în cazul în care primele trei volume pe care care le-am citit
din seria Lux nu m-au dat deloc pe spate, renunțând la serie, fiind, după
părerea mea, mult prea clișeică și
adolescentină.
Așadar, când am început acest volum, am plecat de la
premisa că nu va fi foarte diferită față de celelalte cărți ale autoarei și că
trebuie să o iau drept o lectură simplă, lejeră, amuzantă. Ceea ce și este. Dar
mai este și un volum extrem de erotic și, mda, și profund (nu credeam că aceste
două cuvinte pot descrie seria), dacă stai să analizezi pe îndelete trăirile
interioare ale protagoniștilor. Dar cu siguranță am avut parte de o surpriză
plăcută pe parcursul lecturii, când am descoperit o mulțime de personaje cu
foarte mare potențial și o poveste fascinantă. Singurul minus al acestui prim
volum ar fi la partea de acțiune. În cele 430 de pagini autoarea ar fi putut
concentra o mai mare parte de răsturnări de situație, momente cheie și scene
care să ducă cititorul cu sufletul la gură, dar se pare că Întoarcerea se
concentrează mai mult pe prezentarea poveștii și a personajelor, acomodând
cititorul cu lumea fascinantă a zeilor și titanilor. Volumul se axează de asemenea și pe partea erotică a
celor două personaje principale, appolyonul Seth și muritoarea aka semizeul în
devenire Josie.
Încă de la începutul cărții cititorii (sau mai bine spus
cititoarele) sunt avertizați/te că întâlnirea cu Seth va fi una incendiară. Seth
este cel mai plin de sex appeal personaj masculin pe care l-am întâlnit până
acum în cărți. Senzual, mai fierbinte decât o zi de vară, cu un fizic pe care
chiar și o femeie l-ar invidia (asta dacă nu ar rămâne înmărmurită în fața
acestuia, uitând cum să mai respire corect), extrem de sarcastic și amuzant,
mereu cu câte o replică care în același timp poate fi și tăioasă, și
ingenioasă, și amuzantă. Seth este perfecțiunea întruchipată, cel puțin din
punct de vedere fizic, pentru că înăuntrul său se luptă cu amintiri și demoni
de neînfrânt.
„Voiam ceva ce nu mai avusesem niciodată. Companie reală.
Loialitate. Prietenie. Pe ea. Fără nimeni altcineva. Doar noi. Un viitor. O zi
de mâine. Mântuire. Și îmi apăsa pieptul, pentru că nu știam cum să mă descurc
cu toate astea.”
„Avea părul blond, strâns la ceafă cu un șnur de piele
maro. În timp ce degetele lungi i se strângeau peste cureaua rucsacului meu,
i-au scăpat din coadă șuvițe mai scurte, acoperindu-i fața (...). Avea o
frumusețe masculină subtilă și în același timp exagerată, aspră și blândă, un
paradox total, absolut splendid, dar ochii..Aveau cea mai bizară culoare – un
chihlimbariu roșcat. M-am întrebat dintr-o dată dacă e posibil să ai un orgasm
vizual, pentru că mi se părea că tocmai avusesem unul.”
Seth este slujitorul zeilor, cel care le face treaba
murdară, cel care luptă cu fiecare fibră, punându-și viața în pericol. Nu speră
la un viitor liniștit, nu când trecutul său a fost atât de tumultos. Atât de
greșit. Atât de periculos. Își desfășoară viața servindu-l pe Apollo, zeul
soarelui, ajutându-l și îndeplinindu-i ordinele în lupta contra titanilor (în
mitologie, aceștia fiind primii zei). Este arma zeilor contra titanilor, se
pricepe la distrugere și nu stă de două ori pe gânduri înainte de a mătura la
propriu orice și pe oricine este nevoit să o facă. Însă, de data aceasta,
Apollo îi dă o însărcinare diferită: nu
trebuie să distrugă, ci să apere. Să o apere pe Josie, o muritoare. Ei bine,
slavă cerului că Josie nu este de fapt o muritoare (pentru că ar fi fost foarte
plictisitor, nu?), ci un semizeu cu puterile încătușate. Unul dintre cei 12
semizei creați de zei pentru a-i servi ca arme în lupta contra titanilor. Unul
dintre cei 6 semizei rămași în viață, ceilalți fiind nimiciți de către titani.
„- Mai spune o dată.
- Ce să spun? am răspuns, prinzându-l de încheieturile
mâinilor. Am spus o grămadă de lucruri. Dă-mi o mână de ajutor.
- Spune că nu sunt doar Apollyon, a șoptit el, cu glasul
răgușit.
Mi s-au urcat lacrimile în gât.
- Nu ești doar Apollyon, Seth.
Ochii i s-au închis încet pe chipul încordat, iar
degetele i s-au desfăcut pe obrajii mei.
- Nici măcar nu mai știu cine sunt. Sau ce am fost
vreodată.
O, Doamne, asta mi-a sfâșiat inima.
- Ești doar...ești doar Seth.
I-a trecut un fior prin brațe.
- Și tu..ești doar
mântuirea mea.”
Viața lui Josie se schimbă complet atunci când Seth apare
lângă ea, aceasta trecând prin momente derutante și periculoase, fiind atacată
de diverse creaturi, cu viața dată complet peste cap. Și nu numai din cauza
faptului că este greu de digerat că înainte a avut o viață monotonă de
muritoare și că acum este nevoită să facă parte din misterioasa lume a zeilor,
dar și datorită lui Seth, a cărui prezență este atât de greu de suportat atunci
când privirile fierbinți și tachinările cu aluzie sexuală nu mai încetează. Da,
scenele cu cei doi ar fi în stare să facă și un ghețar să se topească să
roșească, iar descrierile sunt extrem de amănunțite, din această cauză cartea
nefiind recomandată decât după o anumită vârstă. Nu că tinerele cititoare ar
ține cont de asta, nu-i așa, Seth?
„A fost cel mai blând și cel mai dulce lucru pe care l-am
simțit vreodată. Abia simțit, o șoaptă peste buzele mele, dar cu atâta forță,
atât de zdrobitor, că a trebuit să mă chinui să-mi țin lacrimile. Iar trupul
lui puternic a tremurat lângă mine când mi-a trasat conturul gurii. Momentul acela
avea ceva infinit de delicat.
Sărutul...
Mi-a furat sufletul, m-a revendicat într-un fel despre
care nu știam că e posibil. A ajuns adânc în mine, făcând mai mult decât să
pornească un foc. În sărutul ăla era speranță. Era făgăduială de mai mult, de
izbăvire.”
Revenind la lucruri mai serioase, Josie este introdusă
brutal în lumea zeilor, învățând în același timp cu cititorul puțină mitologie
grecească. Ei bine, dacă tot am ajuns aici, trebuie să spun că mi-aș fi dorit
ceva mai multă mitologie, însă autoarea este, și la acest capitol, rezervată.
Deși pe parcursul cărții acțiunea este întreținută
aproape exclusiv de către cei doi, Seth și Josie, mai facem cunoștință și cu
câțiva zei, semizei, titani, puri și semipuri. Avem parte și de o mică poveste
lgbt și o poveste din trecut, protagoniștii fiind apollyonul Seth și apollyonul
Alex, o tipă foarte badass. Ambele povești sper să fie mai bine dezvoltate în
următorul volum pentru că este clar că autoarea are imaginație, iar seria ar fi
una destul de originală dacă s-ar axa mai mult pe partea de mitologie și ar
dezvolta conflictele exterioare și interioare ale personajelor.
Întoarcerea este un volum incendiar care aduce în discuție teme precum lupta pentru
putere, tensiunea erotică, frica de a nu repeta trecutul, ușurința cu care, în
dorința de a face bine și a proteja ceea ce iubim, aducem distrugere și
suferință.
Mulțumesc grupului editorial Corint pentru volumul
oferit spre recenzare.
Am azuit atat de multe comentarii pozitive in privinta acestei carti incat am stat si m-am intrebat daca nu cumva se exagereaza. Recunosc, suna tentant, interesant. Nu am trecut-o la prioritati dar nici nu refuz lectura ei :)
RăspundețiȘtergere