Recenzie: "Șoapte de iubire” de Jamie Mc Guire și Teresa Mummert
Șoapte de iubire, cu titlul original Sweet nothing, scrisă de două
autoare, dintre care una destul de cunoscută și apreciată, din câte am observat
(Jamie Mc Guire), este o poveste înduioșătoare despre iubire, puterea sentimentelor
și puterea de a renaște, de a te schimba, de a-ți relua viața după cele mai
grele momente, după ce ai impresia că nimic nu va mai funcționa ca înainte,
după ce ai trăit iadul și te-ai întors de acolo transfigurat.
Recunosc, în ultimul timp am citit foarte rar cărți de
dragoste. Pentru că, hai să recunoaștem, majoritatea sunt clișeice, poveștile
prezentate sunt repetitive, iar personajele, prea puțin originale. Și mai
recunosc și faptul că mi-am dorit să citesc această carte datorită copertei,
care m-a atras de prima oară când am văzut-o, fiind deosebită, după părerea
mea, dar și a descrierii care anunța că între paginile cărții urma să găsesc o
poveste din lumea medicilor. Mă rog, e cam mult spus acest lucru, mai ales că
povestea este fictivă, nu vreo biografie sau ceva de genul, dar acum ceva timp
eram fană (cred că încă mai sunt) Dr. House și Grey’s Anatomy, deci da, îmi
plac poveștile din această sferă.
Cum am spus, evit cărțile de dragoste prea romantice și
prea clișeice, dar de data aceasta am spus să fac o excepție. Am făcut alegerea
corectă? Voiam o poveste cât de cât oiriginală, niște personaje demne de
atenția mea, acțiune și ceva mai mult, ceva
care să nu se concentreze doar pe
relația cu ups and downs a unui cuplu adolescentin...
Ei bine, nu pot spune că nu mi-a plăcut ce am citit, dar
totuși am sentimente contradictorii în ceea ce privește această carte. Da,
povestea este destul de clișeică – o fată cuminte, inteligentă și serioasă se
îndrăgostește de băiatul „rău”, extrem de chipeș, după care suspină toate
fetele din curtea școlii. Numai că aici nu avem o curte a școlii, ci un spital
și o ambulanță. Avery este o asistentă meticuloasă și perfecționistă, care îți
face treaba cu cea mai mare responsabilitate. Este respectată de ceilalți
colegi care știu că nu pot glumi cu ea, în special colegii de sex masculin, pe
care îi refuză politicos. Însă Avery tânjește în secret după cineva care să îi
aparțină, un suflet pereche care să îi ofere stabilitate și iubire. Atenția îi
este îndreaptată asupra superiorului ei, doctorul Rosenberg, pe care îl vede ca și un exemplu, atât din
punct de vedere profesional, cât și în viața de zi cu zi, acesta având o
familie frumoasă. Deși nu vrea să recunoscă, ceea ce simte tânăra asistentă nu
este doar un sentiment de profund respect profesional, ci chiar este
îndrăgostită de dr. Rosenberg. Doctor care, hai să spunem că nu este ceea ce
pare a fi la prima vedere.
Josh este un
paramedic în vârstă de 26 de ani care lucrează pe ambulanță. Extrem de
sexy și de carismatic, este dorit de către toate femeile care lucrează în
spital – și nu puține sunt cele care au trecut prin patul lui. Nu dorește o
relație stabilă, ci doar relații bazate pe sex. Sau cel puțin așa crede el. În
ciuda faptului că este un adevărat Don Juan, Josh tânjește și el după ceva mai
mult decât o relație de o noapte, însă trecutul nu îi dă pace, iar blestemele
ce-l urmăreau odinioară par să îl bântuie din nou.
„- Nu toți oamenii au lipsa te de moralitate.
- N-am înșelat niciodată.
M-am uitat la el neîncrezătaore.
- Asta pentru că n-ai fost niciodată într-o relație.
- Exact. Nu m-aș dedica cuiva dacă nu m-aș simți
pregătit. E cu totul altceva față de cei care intră în relații, dar continuă să
înșele.”
Ambele personaje, Avery și Josh, sunt bântuite de trecut.
De alegerile nefaste pe care au fost nevoiți să le facă. De tragediile prin
care au trecut. De pierderile suferite, pierderi de care ambii se simt
vinovați. Amândoi știu ce înseamnă să iubești și să pierzi ceea ce iubești cel
mai mult, ce înseamnă să rămâi neputincios în fața durerii și a morții. Avery
și Josh au un trecut destul de asemănător, iar viața le-a luat de la cele mai
fragede vârste zâmbetul de pe buze și speranța din suflet, lăsându-i pe ambii
cu un mare gol în inimă și cu cicatrici de neșters.
„Încă din
copilărie, se părea că eram un magnet pentru nenorociri. Mă simțeam foarte
viovat că eram atât de egoist încât să o caut în continuare pe Avery, știind
chestia asta.”
Cu toată suferința pe care au trăit-o, ei nu fug din
calea morții și aleg să lucreze în acest domeniu în care trebuie întotdeauna să
ai sânge rece și să te concentrezi pentru a nu mai fi din nou martorul unei
pierderi. Sunt personaje puternice și doresc să salveze alte vieți, să repare
ceea ce nu au putut repara acum mulți ani..
„A fi în spital făcea ca tot ce era personal să devină
impersonal: respirație grea, mirosuri urâte, zgomote, chiar și relațiile
trecute și obiceiurile proaste nu mai erau private, ci trecut medical. Într-un
spital, doctorii erau preoți și dacă nu-ți ușurai sufletul, era ca și cum ai fi
comis un act de agresiune împotriva propriei tale persoane.”
Însă destinul le pregătește ceva neprevăzut. Un accident
în care atât Josh cât și Avery sunt implicați. Din acel moment, viața lor intră
pe un nou făgaș, deși nici ei, nici cititorul, nu știu asta. Un accident care
le poate oferi totul ori le poate lua totul, și chiar și ceea ce nu au avut.
Ce poate fi mai dureros decât să pierzi oamenii pe care
îi iubești cel mai mult? Să înveți să trăieșt cu vinovăția ani de-a rândul,
fără nicio alinare, fără niciun sprijin palpabil? Să tânjești după un sărut,
după o îmbrățișare, după un moment de fericire, după o cât de mică susținere în
momentele în care simți că viața ți se destramă? Cel mai dureros lucru este cu
siguranță...să treci din nou printr-o pierdere. Să se repete trecutul. Să te
simți blestemat pe viață. Și singur, atât de singur.
Cel mai dureros lucru, după ce ani de-a rândul a trebuit
să te trezești zilnic dn pat, gândindu-te la suferința și pierderea ta, este să
speri că viața ți se va schimba în mai bine, să întâlnești acea personă care
crezi că îți va potoli demonii din suflet, să iubești mult și profund, să
trăiești fiecare clipă așa cum este ea, cu bune și cu rele, apoi să iubești și
mai mult, apoi totul să se termine. Iubirea să dispară. Zâmbetele să pălească
lăsând loc lacrimilor și incertitudinilor. O mulțime de incertitudini și de
întrebări fără răspuns. Fericirea ți-a fost luată din nou, iar acesta este cel
mai rău lucru care ți s-ar fi putut întâmpla după pierderile deja avute.
„Iubirea era ceva invizibil, o variantă intangibilă în
ecuația vieții.”
Recunosc, carte este destul de clișeică și
siropoasă. Însă mi-a plăcut, mult. Mi-au
plăcut poveștile celor doi, trecutul lor tumultos, modul în care prezentul li
se schimbă și amândoi încep să îți îndrepte atenția unul spre celălalt. Mi-a
plcăut în special finalul, care a schimbat absolut toată povestea. Dacă nu ar
fi fost acel final, cu siguranță nu aș fi avut atât de multe lucruri bune de
spus despre carte și cu siguranță toată povestea mi s-ar fi părut ceva exterm
de siropos și nerealistic. Pentru că îmi plac poveștile diferite, atipice și
cât mai realiste. Pentru că nu întotdeauna finalul unei cărți de dragoste
trebuie să fie anticipat. Iar asta mi-a plăcut foarte mult și am apreciat
algerea autoarelor, deși culmea, chiar acest lucru le-a fost reporoșat de către
alți cititori. Consider că ce au făcut ele, cum s-au jucat cu mintea
cititorului, deja plictisit de atâtea inimioare roz și scene siropoase, cum au
transformat totul la 180 de grade, ei bine, aceste ultime, să zicem, 20 de pagini în care acțiunea
explodează în adevăratul sens al cuvântului, le-a adus din partea mea 2 steluțe
în plus pe goodreads față de nota pe care voiam să le-o acord după ce am
terminat de citit mai bine de jumătate de carte, dezamăgită de alegrea făcută.
Poate mulți dintre voi caută povești de dragoste clișeice
și confortabile, care să vă dea sentimentul că dragostea învinge tot și așa mai
departe. Însă este atât de plictisitor și răsuflat și nerealistic să crezi așa
ceva. Că iubirea și persoanele la care ții cel mai mult pot fi câștigate atât
de ușor. Că viața este roz și totul are happy end (măcar viața din cărți). Dar
nici cea din cărți nu mai este așa, iar eu apreciez acets lucru. Și da, poate
la final iubirea învinge, chiar și în Șoapte de iubire, dar asta nu am să
vă spun eu, pentru că trebuie să aflați singuri.
Povestea lui Avery și a lui Josh o puteți descoperi doar
citind cartea. Este povestea unei iubiri triste și frumoase, profunde și
intense. Și o poveste despre puterea sentimentelor și a subconștientului.
Imi place ca esti categorica :). Stiu ca aceasta carte este foarte apreciata in spatiul virtual. Ma tenteaza dar nu am trecut-o insa la prioritati.
RăspundețiȘtergereSunt si intotdeauna voi fi :) Aleg sa scriu exact ceea ce cred despre subiectele abordate in carti, nu sa ridic in slavi daca nu este cazul ori sa spun altceva decat parerea mea personala. Totul in limita bunul simt, bineinteles :)
ȘtergereEu nu am inteles finalul:( Si-a revenit Josh fara ca ea sa afle sau doar si-a inchipuit?
RăspundețiȘtergere