Recenzie: „Tu” de Caroline Kepnes
Ea este o tânără masterandă ce aspiră la titlul de
scriitoare. Puțin excentrică, cu multe prietene și o viață socială bogată. Care
locuiește singură, merge la psiholog, are o viață
sexuală activă, dar nu și un iubit oficial. El
este un tânăr librar cu o viață aparent normală. Care o remarcă și o dorește
din prima clipă în care trece pargul libăriei în care lucrează. Care face o
obsesie pentru ea. Care începe să o urmărească și să se strecoare în viața ei,
cu pași mărunți, dar măsurați, din ce în ce mai aproape, periculos de aproape. El este un om cu gânduri perverse,
stăpân pe sine dar în același timp ieșit total de sub control. Tu ești cititorul care urmărește, cu
fascinație și teamă, cum ea cade în
plasa lui. Cum el cade în plasa ei. Cum
ambii joacă jocul de-a șoarecele și pisica, dar oare cine este șoarecele și
cine pisica? Un joc macabru, un joc bolnav, un joc...mortal.
„- Tu când ai absolvit?
- N-am absolvit. Nici măcar n-am început vreo facultate.
Dai din cap. Nu ești niciodată în preajma tipilor ca
mine. Încep să râd. Râzi și tu. Eu nu sunt niciodată în preajma fetelor ca
tine, iar eu încep o nouă rundă de cine-a-citit-mai-multe-cărți.
Câștig iar, și tu ai înlemnit.
- S-scuze, șoptești. Mă simt nepoliticoasă spunând asta,
dar tu n-ai făcut facultate și totuși ești mult mai citit decât jumătate din
oamenii de la școala mea. Ce nebunie !
Mă întunec.
- Nu spune asta copiilor de la școală.
Zâmbești și-mi faci cu ochiul, acum avem un secret.”
Tu
este un volum terifiant , dacă stai să-l analizezi în detaliu, dacă ești atent
la dialogurile purtate de cei doi, dacă reușești să identifici nebunia și boala
și nesiguranța și cruzimea din spatele cuvintelor. Ești martorul tăcut al unor
gânduri perverse, bolnave, șocante. Gânduri care prind viață sub ochii
cititorului, gânduri care prind viață în mintea psihotică a personajului
masculin, gânduri care se metamorfozează în evenimente și fapte reale, în pură
și sinistră realitate. Iar Joe dă frâu liber gândurilor sale macabre, rănește
și curge sânge și omoară iar mai macabru decât aceste lucruri este doar
adevărul. Iar adevărul este că el crede că este normal, că tot ceea ce spune și
face este bine și corect și așa trebuia să se întâmple. De parcă actele sale
sunt simple și inofensive. De parcă ideea de a sta tu însuți închis într-o
cușcă câteva zile sau de a aplica acest tratament inuman altei persoane este un
fapt normal care ajută la punerea ideilor în ordine. Ajută la introspecție, la
maturizare, la umanizare. Nu la...dezumanizare.
„Îmi scot încățămintea și mă așez pe spate pe bancă. Îmi
împreunez mâinile sub cap și le povestesc cărților despre tine. Ele ascultă,
Beck. Știu că sună nebunește, da ascultă. Închidochii. Îmi amintesc de ziua în
care am primit cușca asta. Aveam 15 ani și lucram la domnul Mooney de câteva
luni.”
Tu
este o scrisoare macabră adresată persoanei care reprezintă „obiectul” acestui
proiect bolav, iar expeditorul scrisorii ese un om labil psihic care crede că
este bine să ai un țel în viață – acela de a urmări 24 de ore din 24 persoana
de care crezi că te-ai îndrăgostit. Adică față de care ai creat o obsesie.
Tu
este o scrisoare delirantă, este dovada vie că în viața asta răul se poate
ascunde într-un mod extrem de inteligent în spatele unei măști atent
construite. Măști ce ascund fețele aparent normale ale unor persoane aparent
simple, dar străbătute de mii de gânduri întunecate și atât de greșite. Fețe
zâmbitoare, care fac parte din categoria oamenilor ce inspiră încredere, dar
care în profunzime și în anumite momente lasă liber zâmbetul machiavelic,
zâmbetul de psihopat-bolnav-pervers-greșit-SOS.
„Asta e jocul tău de căcat. N-o să te sărut, Beck. N-o
să-mi spui tu mie ce să fac cu corpul tău.
- A fost plăcut, torci.
- Da, răspund fără să torc. Ai zis că te trezești
devreme, deci mai bine ai intra în casă.
Conflictul ți se potrivește, Beck. Vezi unul care abia a
absolvit liceul și care, teoretic, ar trebui să se arunce pe tine. De asemenea,
vezi un tip care a citit mai multe cărți decât cei de la atelierele tale. Îți
zdruncin lumea și n-o să te sărut și tu dai din cap, ce-ai putea face altceva?”
Cartea este intrigantă și șocantă. Un thriller bine
gândit, cu o poveste ce ar putea fi reală, cu două personaje fragile și rupte
în mii de bucățele, bucățele care, puse cap la cap, vor completa un puzzle
delirant, cu o imagine surprinzătoare a propriului sine, bântuit de întunecații
demoni ce se luptă să iasă la suprafață, să danseze dansul infernului cu tine,
cu sufletul tău, cu gândurile tale. Cartea este, în profunzimea ei,
psihologică, autoarea cunoaște cu siguranță psihicul uman, surprinzând cu o
claritate înfricoșătoare relațiile defecte, viciile oamenilor și interiorul
bolnav al persoanelor defecte. Pe tot parcursul lecturării, tu, cititorule, călătorești în mintea
întunecată a unui personaj deopotrivă inteligent și nebun. Amuzant și crud.
Fragil și puternic. Corect și greșit.
„Nu face un copil dacă nu ești capabil de iubire
necondiționată.”
„Dacă nu începi cu iubire nebună-nebună, genul acela
despre care cântă Van Morrison, atunci nu ai șanse la relație pe termen lung.
Iubirea e un maraton, Danny, nu un sprint.”
Joe este o
contradicție, înlăuntrul său se ascund nenumărate gânduri și stări, el este o
păpușă matrioșka extrem de defectă în complexitatea ei, o carte indescifrabilă,
o mare când calmă, când învolburată. Întâlnirea cu Joe te va face puțin
paranoic deoarece începi să te întrebi dacă nu cumva, înăuntrul
prietenilor/cunoștințelor/persoanelor dragi nu zace, măcar într-o mică măsură
sau într-un procent de 50%, un Joe. Dacă nu cumva printre persoanele pe care le
cunoști se găsește un om cu două fețe și cu un comportament contradictoriu. Sau
poate chiar tu ai o parte din
însușirile acestui individ, unele dintre acțiunile lui nu îți sunt străine, nu
teoretic, poate unele nici măcar practic. Da, devii pțin paranoic, tu. Căci, așa cum am spus, acest tip de
personaj întruchipează în aparență o persoană extrem de simplă, pe care ai
impresia că o poți citi ușor, pe care ai impresia că o cunoști și că îi cunoști
sentimentele, dorințele, așteptările. Ai impresia, total eronată, că îi cunoști
mintea și chiar îi poți anticipa mișcările. Pentru că pur și simplu această
persoană este pare atât de normală și de plăcută ! Nu are cum să fie
ceva nelalocul său în această persoană.
Ei bine, așa este și în viața reală, persoana
iubită/colegul/vecinul nu are cum să fie altcineva și altceva decât ceea ce
pretinde că este. Însă adevărul este că noi habar n-avem ce sălășluiește în interiorul
persoanelor ce ne înconjoară. Și un alt adevăr ar fi că aceste persoane nu sunt
ce vrem noi să fie, ce ne închipuim că sunt. Noi le aruncăm o privire și schimbăm
câteva cuvinte și hotărâm, pe baza unor considerente total greșite, că acești
oameni sunt într-un fel sau altul, că se potrivesc cu ceea ce gândim noi, că au
o istorie asemănătoare nouă, că am putea deveni prieteni sau iubiți sau
whatever pentru că noi le oferim credit, le oferim încrederea noastră. Și tot
noi le dăm însușiri pe care, în realitate, ei nu le au. Tu ești orb și proiectezi asupra lor însușirile pe care ție ți-ar
plăcea să le vezi, dar pe care nu le au. Ei par că sunt ceea ce vrei tu să fie,
iar la un moment dat, când își dau masca jos, cea la care ai contribuit și tu, înfrumusețând monstrul, atunci tu ai dat de naiba și vai, cât de mult
te-ai înșelat.
„Nu îți e frică de mine, de nimeni. Bărbații te iubesc.
Și tu știi asta. Niciun bărban nu poate fi șoarecele din casa ta pentru că vei
avea pe cineva – un angajat sexy dintr-o librărie, un psiholog excitat, o
lesbiană nedeclarată bogată. În cușcă te simți iubită, nu captivă. Exact ca
mine.”
Dacă mai aveam vreun dubiu că înăuntrul oamenilor se duce
un război sângeros și că mulți au o natură duală și un sine bolnav psihic,
cartea asta mi l-a spulberat cu viteza vântului. Înlăuntrul nostru, toți suntem
oameni în care primează instinctul animalic. Și ceva înfiorător de întunecat.
Cartea este apărută la editura Herg Benet, căreia vreau să-i mulțumesc pentru decizia de a
traduce și publica acest acaparant volum în limba română.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu