Recenzie: „Ghici care-i mincinosul” de M.J.Arlidge
„V-ați ars vreodată? La modul serios. Adică să vă țineți
palma peste o flacără și să lăsați focul să vă mănânce carnea. Ar trebui, e
foarte plăcut.”
Două spații comerciale și o locuință privată se
transformă în iad, izbucnind în flăcări la diferențe de 10-15 minute, în
decursul unei singure ore. Cineva s-a jucat cu focul, la propriu. Un act
abominabil premeditat, o noapte de coșmar atât pentru victime, cât și pentru
autorități și pompieri. Cine a făcut asta și de ce? Există vreo legătură între
cele trei imobile vizate? Motivele sunt numeroase: financiare, personale,
răzbunare, acoperirea unei crime, chiar și piromania, descărcarea sexuală ori
adrenalina creată de senzațiile tari pot constitui motive demne de luat în
calcul. Munca întreprinsă de autorități pentru aflarea făptașului și a
motivului acestuia este o muncă extrem de laborioasă, epuizantă psihic și
fizic. Iar inspectoarea Helen Grace și a ei echipă trebuie să descifreze și de
acesată dată ițele încurcate ale unei noi anchete criminalistice.
La 24 de ore de la cele trei incendii soldate cu un
deces, alte trei imobile cunosc la propriu infernul, o altă victimă nevinovată
este înghițită de necruțătoarele flăcări în propria-i casă. Apoi o altă serie
de trei imobile au aceeași soartă. Coșmarul pare că nu se va termina curând...
„Casa impunătoare în stil victorian ajunsese acum o
ruină. Ferestrele explodaseră, pete de funingine acopereau cărămizile și locul
arăta lipsit de viață, pustiit și jalnic. Căminul unei familii devenise ținta
unei curiozități morbide și zeci de vecini, de binevoitori și de jurnaliști ăși
făcuseră apariția să se delecteze cu nernorocirea altuia. Helen Grace se căznea
să scape de gândul că aici o familie întreagă se dudese seara la culcare
fericită și relaxată și se trezise în mijlocul unui infern.”
Ghici care-i mincionsul este cel de-al patrulea volum din seria Helen
Grace, una dintre cele mai bune thrillere psihologice. Autorul carților,
care este și producătorul unor seriale polițiste de avengură, știe cum să aducă
cititorul cu sufletul la gură pe parcursul lecturării volumelor. Alerte,
intrigante, șocante, violente și sângeroase, impresionante și bine construite,
cărțile prezintă povești de viață inedite – atât ale personajului principal
feminin, cât și ale oamenilor care reprezintă echipa acesteia, ale criminalilor
cu sânge rece și ale victimelor neputincioase, dar și cazuri polițienești
alambicate și intrigante.
În urma nopților infernale, mai multe familii rămân
devastate și cu cicatrici atât fizice dar mai ales psihice. Pe vecie. Căci
incendiile premeditate au fost devastatoare, șocând populația Southamptonului,
iar piromanul psihopat și criminal este încă liber. Răspândind teroare pură.
Frică la gândul că poate lovi în orice moment. Neputința și furia acaparează
echipa lui Helen, care deși face tot posibilul pentru a găsi făptașul, acesta
se pare că este mult mai isteț. Iar cel mai înspăimântător lucru este faptul că
victimele rămase în urmă își dau seama
că există marea posibilitate ca tot acest infern să nu fi fost dezlănțuit în
urma unor chestiuni personale, ci din pură plăcere. Excitare. Piromanie. Sadism
pur. Negăsindu-se un pattern, cazul este dificil de rezolvat, chiar și pentru
bătăioasa și curajoasa Helen.
Criminalul i se dezvăluie puțin cu puțin cititorului.
Este bărbat și se bucură la maximum de ceea ce face. Se duce la locul faptei și
filmează incendiile și haosul creat. Vizionează filmulețele ca și cum ar fi
opere de artă. Operele lui de artă.
Se reîntoarce în locuințele arse și fură câte un obiect ars, suvenirul său.
Filmările video și obiectele constituie amintiri palpabile la care își poate
întoarce atenția ori de câte ori vrea să rememoreze ce a făcut. Asta îi dă
încredere în el. Se crede invincibil.
„Era ceva ciudat de înduioșător să stai în mijlocul
ruinelor pline de fum ale unei case. Din podea încă se mai ridicau aburi – de
accea și încălțase ghete groase – și totul duhnea a fum.”
Criminalul acestui volum este diferit de criminalii
celorlalte volume, stârnește teroare printre populație și duce investigația la
un alt nivel, exasperându-i pe cei din poliție. Identitatea criminalului este
dificil de dibuit și ne este dezvăluită abia în ultimele pagini, așa cum îi
șade bine unei excepționale cărți detectivistice. La fel ca în multe cărți de
acest gen, ni se arată cum traumele, viciile și lipsa dragostei,
desconsiderarea, duc la catastrofe inimaginabile. Majoritatea persoanelor cu o
condiție precară și care fac parte din familii disfuncționale adoptă un stil de
viață vicios și greșit și sunt predispuse la o rată mai crescută a
infracționalității și criminalității. Crudul adevăr este că persoanele care nu
au cunoscut un stil de viață sănătos și nici adevărata dragoste au cele mai
mari șanse de a deveni ori psihotice, ori niște paria ai societății, ori, cel
mai grav, criminali cu sânge rece.
„Sunt atât de multe lucruri aleatorii, crude și inutile
în viață. Atât de mult rahat prin care să treci, atât de multe momente
umilitoare mărunte, mărșăluind alături de nedreptățile majore. Atât de mult
întuneric, încât te copleșește fie că vrei, fie că nu vrei. Dar există unele
lucruri pe care le poți controla. Te poți controla pe tine însuți. Poți
controla sentimetele. Iar dacă ești inteligent, îi poți controla pe oameni.”
Bătăliile interioare duse de Helen, Charlie și ceilalți
din echipă sunt copleșitoare. Fiecare se confruntă, la un nivel mult mai mare,
cu proprii demoni. În primul rând există factorul legat de sex, și anume femeile care au o asemenea slujbă și
excelează în ceea ce fac sunt mereu obseravte de către ceilalți, în special de
către bărbați, care mulți nu acceptă că o femeie poate fi mai bună într-o
poziție care, mult timp, s-a considerat a fi destinată exclusiv bărbaților. Dar
aceasta nu este singura problemă cu care se confruntă eroinele noastre. Charlie
este acum mamă, dar nu vrea să renunțe la munca ei și își pune constant viața
în pericol, ea fiind cea mai fragilă dintre ele. Dar categoric nu atât de
fragilă încât să stea departe atunci când i se cere ajutorul. Fragilă în
sufletul ei este și Helen, însă cele două se deosebesc prin multe. Demonii ei
sunt mult mai mari decât ai oricui din secție. Trecutul și fantoma surorii ei
ucigașe o vor urmări pentru totdeauna. Singurătatea ei este greu de suportat,
găsindu-și alinarea și recăpătându-și controlul prin intermediul unei practici
care în mod clar nu îi aduce nicio alinare sufletească: sesiunile sado maso pe care le practică în secret. Helen
este o ființă dură și puternică în majoritatea cazurilor, însă în momentul în
care autorul o prezintă descoperită, putem practic să-i simți fragilitatea și
cicatricile pe care este posibil să nu și le poate șterge vreodată. Helen este
eroina mea preferată din cărțile de acest gen, un personaj complex, defect,
sensibil dar curajos. O justițiară fără pereche, o supraviețuitoare.
„Se părea că Helen se jucase cu focul mulți ani la rând.
Își păstrase viața profesională și cea personală complet separate, sperând în
felul ei complicat că va găsi puterea să continue așa.”
Autorul mă întrigă de fiecare dată și pot să jur că
volumele din seria Helen Grace sunt din ce în ce mai complexe și uimitoare. Pe tot
parcursul lecturii m-am străduit să-mi dau seama cine este criminalul, iar când
în sfârșit am aflat, nu mi-a venit să cred. Nu am văzut nici conexiunea dintre
titlul cărții și poveste. Abia în ultimele pagini am aflat șocantul adevăr și
toate legăturile care existau între victimele incendiilor și răufăcător.
Ghici cine-i mincinosul este un alt magnific capitol al incredibilei serii
detectivistice. Un nou thriller psihologic de avengură, în care acțiunea și
suspansul ating cote...infernale.
Finalurile volumelor lui Arlidge mă fac întotdeauna să
urlu după continuare. Oare ce-i va pregăti în continuare autorul lui Helen? Dar
cititorul, va fi dispus să afle tot adevărul?
„Diavolul se găsește în detalii.”
Mulțumesc librăriei online Libris pentru acest
volum excepțional. Pe Libris.ro găsiți o mare varietate de
cărți la prețuri avantajoase.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu