Recenzie: „Întoarcerea Regelui Mihai. Amintirile unei prietene a Familiei Regale” de Danielle Maillefer





În primul rând doresc să mulțumesc grupului editorial Corint pentru că mi-au oferit oportunitatea de a citi acesată memorabilă și impresionantă carte.

În al doilea rând vreau să spun că acest gen de carte ar trebui citit de cât mai multe persoane, dar mai ales de către tinerii din ziua de azi, pentru ca aceștia să cunoască istoria așa cum a fost ea, să distingă adevărul de minciună, să nu uite istoria țării în care s-au născut, dar mai ales pentru a căpăta o viziune mai amplă asupra contextului istoric de azi și de demult.

Ascunderea anumitor evenimente istorice este un fapt adevărat care spune multe despre oamenii care au deținut puterea în țara noastră de-a lungul timpului. Un astfel de exemplu este ascunderea de către comuniști a loviturii de stat dată de către Regele Mihai în timpul celui De-al Doilea Război Mondial împotriva naziștilor, lovitură pe care și-au atribuit-o pe nedrept, distorisonând pentru o perioadă adevărul. Însă, după cum s-a dovedit, adevărul a ieșit la lumină. Târziu, dar fapta eroică a Regelui în vârstă de doar 23 de ani nu a fost uitată. Și nici curajul Majestății Sale, nici integritatea și onoarea cu care a întâmpinat problemele de natură politică și socială. Nu știu câți români, de atunci și de acum, cunosc aceste lucruri sau măcar sunt interesați să afle mai multe despre istoria Familiei Regale și despre cine a fost acest om atât de greu încercat de soartă, dar atât de demn și bun.

Este cu siguranță copleșitor să citești o astfel de carte. Pentru că nu este o simplă carte, cu o simplă poveste. Este povestea noastră, a tuturor românilor, între paginile acestui volum. Este povestea unei familii care ar fi trebuit să se bucure de dragostea, susținerea și recunoașterea poporului român și invers, însă au fost alungați mișelește și uitați de-a lungul atâtor ani plini de incertitudini, conflicte și sărăcie. Însă niciodată nu au fost uitați cu adevărat de către cei care chiar au înțeles ce trebuia înțeles.

La nici o lună de la căderea comunismului, Principesa Margareta plănuiște o scurtă călătorie de 10 zile în România. La pregătiri ia parte însăși autoarea cărții, care urmează să le însoțească pe cele două principese (Margareta și Sofia) în țara lor natală, spre a-și cunoaște poporul și a se lăsa cunoscute de către popor. Proiectul primește numele de With love to Bucharest. Ajuse în capitală, principesele și autoarea sunt dezolate vîzând sărăcia și starea jalnică în care se afla orașul care a fost pentru atât de multă vreme sub ocupație comunistă. Peisajul este dezolant:

„Totul în jur este impregnat de suflul adrenalinei revoluționare. Programul nostru se schiimbă de la o zi la alta. Principesele vizitează Bucureștiul. Circulația pe străzi e îngreunată de troienele de zăpadă murdară pe care nimeni nu se gândește să o curețe. Iluminatul public este inexistent. Vremea mohorâtă, zăpada, frigul, accentuează senzația de sărăcire a orașului. Oameniii nu te priveau drept în față, iar Sofia își amintește de privirea fără țintă, posomorâtă, a multora dintre ei. pe toate străzile, uriașe graffiti anticomuniste vorbeau despre aspirațiile unui tineret recent eliberat.”

Sunt nevoite să îndure rușinea de a-și vedea țara decăzută, de a afla nedreptățile îndurate de către popor. La plecare, sunt supuse altei umilințe: bagajele le sunt scotocite și li se confiscă micile cadouri primite de la oamenii care le iubesc deja, pe motiv că vor să scoată valori din țară. La altă întoarcere în România, autoarea și principesele Sofia și Elena erau nevoite să vorbească codat la telefon cu restul familiei rămase în Elveția, pentru că riscul de a le fi interceptată discuția era foarte mare, Securitatea fiind mereu acel ghimpe din coastă, cum s-ar spune, deși în mod normal regimul comunist căzuse și poporul ar fi trebuit să fie liber. Dar...care libertate?

„Într-o dictatură în care oamenii au învățat să se supravegheze unii pe alții, este iluzoriu să-ți închipui că sistemul de supraveghere va muri odată cu dictatorul. Dimpotrivă, sistemele de supraveghere se privatizează, ba chiar se înmulțesc. Se pare, așa mi s-a spus cel puțin, că în România ar fi acum, după douăzeci și cinci de ani, cinci „Securități”.”

Autoarea este nevoită să facă nenumărtate drumuri spre România, fiind una dintre persoanele de cea mai mare încredere a Familiei Regale. Cunoștințele sale vaste în materie de jurnalism și chiar servicii secrete (acestea din urmă dobândite în urma muncii depuse în cadrul poliției elvețiene timp de 6 ani), o recomanda ca fiind extrem de potrivită pentru proiectele de viitor pe care familia regală dorea să le desfășoare în țară, cum ar fi de exemplu proiectul Fundația Principesa Margareta, autoarea fiind secretara generală a Fundației pentru o bună perioadă de timp.



Așadar, de la căderea dictaturii, Danielle Maillefer, această elvețiancă inteligentă și curajoasă, loiala prietenă a Familiei Regale, efectuează multe drumuri Eleveția – România și invers, cunoaște îndeaproape poporul român, cu diferitele lui clase sociale, învață să se ferească de problemele ce s-ar putea ivi datorită „bunăvoinței” anumitor persoane care își exercită în mod abuziv influența, ajută cât de mult poate pe cei aflați la ananghie și contribuie la proiectele pe care Principesa Margareta dorește să le ducă la bun sfârșit în vederea aducerii unei oarecare bunăstări a populației române.

Pas cu pas, cititorul merge pe urmele autoarei (și, implicit, al istoriei), experimentând o mulțime de emoții și aflând o mică parte din istoria României, fiind mai aproape de peripețiile prin care Familia Regală a fost nevoită să treacă, cunoscându-i o mică parte din temeri, sentimente, dorințe. Neliniștile au fost extrem de mari, iar presiunea trăită, foarte puternică. Însă cu tact, eleganță, demnitate și curaj această familie nobilă a făcut față relelor de pretudindeni. Și cu multă muncă, lacrimi și suferință, însă, categoric, păstrându-și impozanța, onoarea, principiile sănătoase și bunătatea, calități atât de necesare pentru cei care vor a fi conducători și exemple demne de urmat. Ori adevăratele exemple demne de urmat, se știe cine sunt/cine au fost. Și se știe și cine nu sunt. Iar pe cei din urmă, din păcate, îi cunoaștem prea bine în zilele noastre.

Multe evenimente istorice importante sunt redate în acest volum, autoarea făcând apel atât la amintirile cu care a rămas în urma numeroaselor vizite în România, cât și la persoanele politice și nu numai (ziariști, social-media, etc), care au participat într-un fel sau altul la desfășurarea evenimentelor. Astfel cititorul poate arunca o privire asupra nenumăratelor încercări de revenire ale Regelui în țară, 11 la număr, soldate majoritatea cu refuzuri sau întoarceri din drum imediat ce a poposit pe pământ românesc. O suferință atât de mare pentru cel care ar fi meritat tot respectul din lume. O singură întoarcere a avut succes, cea din aprilie ’92, când Regele a fost aclamat de popor și primit cu căldură.



De asemenea sunt redate mici interviuri și discuții între Principesă și buna sa prietenă, Danielle Maillefer, în care cititorul află despre proiectele întreprinse cu mult drag și multă speranță într-un viitor mai bun al românilor, proiecte ample la care M.S. Principesa Margareta a muncit extrem de mult, dedicându-se atât Fundației ce-i poartă numele, cât și altor centre de ajutorare și dezvoltare, o mulțime de acțiuni caritabile extrem de benefice României.

„Dincolo de strălucirea recepțiilor, a discursurilor ocazionale, a aparițiilor oficiale, acest om – în cazul nostru principesa Margareta – poartă povara unor răspunderi, chiar dacă are ajutoare, încât clipelele de solilocviu se impun.”

Ar fi multe de povestit despre evenimentele redate în această carte, evenimente care odionioară au avut loc în țara noastră, evenimente reale și extrem de triste, mici file ce fac parte din istoria țării noastre, dar nu am cum să vă le relatez pe toate și vreau ca voi singuri să descoperiți toate aceste povești impresionante citind acest volum. Eu doar atât vă pot spune: nu trebuie să ocoliți o astfel de carte, noi toți ar trebui să avem curiozitatea și curajul de a afla cât mai multe lucruri despre istoria noastră și despre persoanele cu adevărat valoroase pe care România le are sau le-a avut la un moment dat. Iar Majestatea Sa Regele Mihai este cu siguranță o astfel de persoană, care merită tot respectul nostru.

Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul editurii Corint.


Share this:

CONVERSATION

2 comentarii:

  1. Cât îmi doresc să citesc cartea asta! Abia aștept să mi-o cumpăr! Așa cum ai scris și în recenzie (foarte, foarte bună!), trebuie să ne cunoaștem istoria, exact așa cum a fost ea, nu cum ne-a fost băgată în cap de către comunism.

    Simt un regret atât de mare (și o rușine, de altfel) pentru faptul că toate astea au fost ascunse de ochii noștri, ajungând să le cunoaștem abia după ce regele Mihai a plecat dintre noi. Mă simt un puc vinovată că nu i-am acordat o mai mare atenție de dinainte. O nedreptate foarte mare pe care, sunt sigură, mulți dintre români o vom purta cu durere în suflet, toată viața.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru comentariu, Andreea ! Cartea este o mica bijuterie, trebuie neaparat sa o citesti, vei afla lucruri interesante :)
      Din pacate, nu stiu cati oameni sunt constienti de importanta pe care a avut-o acest mare om si mai ales de lucrurile bune pe care le-ar fi putut face daca nu ar fi fost respins. Insa cei care l-au pretuit cu adevarat nu-l vor uita niciodata.

      Ștergere