Recenzie: Dacă fug de Terri Blackstock
„Mă întreb dacă cei rămași în urmă ar putea fi numiți
supraviețuitori. Suntem suflete pe jumătate moarte, prinse în vârtej, așteptând
să fim și noi absorbite de el.”
Niciodată nu voi refuza un thriller bun, un volum
magnific plin de acțiune și răsturnări de situație, crime, traume psihice și
secrete murdare. Îmi plac cărțile detectivistice bine scrise, care mă aruncă de
la primele pagini într-un montagne russe unde va trebui să supraviețuiesc
necunoscutului, criminalilor cu sânge rece, anchetelor alambicate și profilelor
psihologice incitante.
Nu am refuzat nici să încerc această carte care este
primul volum dintr-o serie scrisă de o autoare de bestseller-uri, Terri
Blackstock, așa cum scrie pe copertele cărții. Eu sinceră să fiu, nu am
auzit de această scriitoare până acum, dar cum am spus mai sus, nu refuz un
thriller genial, iar asta îmi promitea descrierea acestei cărți.
O descriere care mi-a amintit instantaneu de una dintre
cele mai bune serii thriller-detectivistice pe care aș fi putut să o citesc, Cormoran
Strike de J.K.Rowling. Ingredientele „vinovate” care m-au făcut să pun Dacăfug pe lista de must read sunt relativ aceleași care m-au atras și la
seria magnificei Rowling: crime, anchete pentru stabilirea vinovatului/vinovaților, un fost soldat
care a supraviețuit mai mult sau mai puțin întreg atrocităților de pe front, în
prezent lucrând ca și detectiv pentru elucidarea cazului, în timp ce se
confruntă cu demonii trecutului nu foarte îndepărtat, un presupus criminal,
băieții răi și povestea personală a tuturor acestor personaje aflate în prim
plan, la care se adaugă multe referiri psihologice care explică de unde au pornit
traumele personajelor.
Dar Dacă fug nu este deloc opera lui
Rowling, așadar trebuie să vă explic cu ce vă veți confrunta dacă veți alege să
parcurgeți acest prim volum destul de promițător.
Încă de la primele pagini facem cunoștință cu Casey, care
fuge înnebunită după ce lasă în urma sa cadavrul unui bărbat. Casey este o luptătoare și, deși înspăimântată
de situație, își impune să fie calmă și rațională. Bineînțeles, nu este ușor
atunci când lași în urmă cadavrul amicului tău cel mai bun. Dar știe că altă
soluție pentru ea nu există, decât să fugă cât mai departe. Sinuciderea iese
din calcul. Se gândește la familia ei, la mama și la sora ei, la cât de mult
le-ar distruge viața o astfel de decizie luată într-un moment de disperare. Se
gândește la tatăl ei, care s-a sinucis când ea avea 12 ani, la cum s-a simțit
în acel moment și în toți anii de după. Nu vrea să le provoace o altă durere
nevindecabilă în suflet. Este rațională și alege răul cel mai mic. Așa că fuge
cât mai departe, pentru a se ascunde, dar și pentru a înfrunta totul singură.
Știe că nu ea a comis crima, însă mai știe că în ochii poliției ea va fi
singura vinovată. Iar acest lucru m-a intrigat încă de la prima pagină. De ce
este Casey atât de sigură că va fi acuzată? Care este secretul ce-l poartă? Dar
familia ei? Ce povești cutremurătoare ascunde?
„Nu poți doar să-ți faci ieșirea și să te gândești că
totul se va termina. Nu se va termina pentru oamenii care te iubesc. Nu vei
face decât să-i lași pe toți să alerge după rămășițele împrăștiate de un vânt
mânios. Îi vei lăsa încercând să rezolve
disperați problemele tale...în timp ce-și oblojesc propriile răni. Merită să-ți iei astfel piatra de pe inimă?
Nu, nu merită. Prefer să port eu suferința, decât să-i las pe ei s-o facă.”
Dacă fug....dacă fug voi scăpa și eu, și familia mea. Asta își spune tânăra în timp
ce se ascunde de toată lumea. Așa că fuge. Cât mai repede cu putință. Cât mai
departe. Cu un unic bagaj: amintiri extrem de dureroase și
traumatizante.
„Noaptea e vie, cu umbre și freamăt, dar aproape că alerg
și inima îmi bate cu putere. La jumătatea drumului, disperarea mă lovește ca un
ciocan în tâmplă. Nu-mi vine să cred că sunt aici, ascunzându-mă de lege.
Părinții mei m-au educat să respect autoritățile și să cred în sistem...dar
asta era înainte ca sistemul să se întoarcă împotriva noastră.”
Poliția statului, împreună cu un fost coleg al victimei,
Dylan, cercetează crima și sunt însărcinați să o găsească pe fugară, singura
suspectă viabilă încă de la înfruntarea primelor dovezi de crimă – casa
victimei și casa presupusei criminale, ambele cu urme de sânge. În ciuda
faptului că Dylan vrea să-și răzbune colegul, să facă dreptate și s-o prindă pe
criminală, acesta își manifestă reticența în ceea ce privește vinovăția fetei.
Rănile mortale ale bărbatului sunt precise, au fost provocate premeditat și cu
mult sânge rece. Șase răni de cuțit fatale, adânci, care l-au lăsat pe bărbat
într-o baltă de sânge. Pe de altă parte, amica acestuia, Casey, fragilă și
minionă, nu pare a fi capabilă să producă o astfel de crimă, nu în condițiile
în care rănile de pe cadavru sunt atât de precise, iar fuga suspectei atât de
dezorganizată, lăsând o mulțime de urme. Ceva nu se leagă, iar Dylan pare
singurul capabil să vadă aceste urme. Sau singurul care dorește să le vadă.
„La miezul nopții, când viața pare atât de lipsită de
speranță, eu aleg speranța. Am reușit să dorm apoi toată noaptea.”
Trecutul lui Dylan este unul cel puțin interesant. Acesta
este fost soldat, având la activ mai multe misiuni în Irak și Afganistan. Lăsat
la vatră din cauza stresului posttraumatic cauzat de atrocititățile aduse de
război, tânărul este nevoit să facă față demonilor interiori și aminitirilor
sângeroase de pe front. Amintiri care-l copleșesc în cele mai nepotrivite
momente, noaptea când încercă în zadar să aibă un somn odihnitor ori ziua, în
plină anchetă, când trebuie să se concentreze și să găsească criminalul
fostului său coleg și amic. Dylan mi-a plăcut destul de mult, cum am spus mi-a
amintit puțin de Cormoran Strike, însă părerea mea este că personajul lui
Blackstock este o variantă mai soft și prea puțin dezvoltată, comparativ cu cel
al celebrei autoare. Mi-ar fi plăcut să-i aflu mai detaliat demonii și
problemele cu care s-a confruntat în trecut. Să-l percep în alt mod, mai
profund, să fie puțin mai deschis și mai ofertant.
„Brent a avut întotdeauna o curiozitate periculoasă. Eu
sunt cel care a fost la război de trei ori. Iar el e cel care a murit.
Supraviețuirea mea e o greșeală din atâtea puncte de vedere...”
„Asta e povestea vieții mele de militar. Te trimit în
locuri în care bombele explodează la fiecare pas, făcându-ți prietenii bucăți
sub ochii tăi. Apoi te pedepsesc pentru că nu-ți poți scoate din minte chestia
asta.”
De cealaltă parte, Casey mi-a plăcut datorită calităților
ei empatice și a curajului de care a dat dovadă, însă nu de puține ori am
perceput-o ca fiind mult prea slabă pentru a face față avalanșei în care a fost
aruncată și mult prea credulă și binevoitoare față de alte persoane total
străine ei, când ar fi trebuit să se comporte mai calculat. Pur și simplu, dacă
Casey ar fi fost un om în care și oase, nu ar fi supraviețuit din cauza
predispoziției ei de a se băga în belele, belele cauzate de firea ei prea
domoală și inocentă. Practic firea ei
oscilează între momente de o luciditate înspăimântătoare, fiind calmă și
calculată, și momente în care se lasă dusă de val, fiind atrasă în cele mai
nebunești decizii pe care le duce la îndeplinire, punându-se în pericol.
„O să stau cu fruntea plecată până când o să am curaj să
ridic capul.”
Acțiunea cărții izbucnește încă de la primele pagini,
nelăsând cititorul să respire o singură clipă. Cu toate acestea, cartea are
destule minusuri ce nu le-am putut trece cu vederea, fiind o cititoare avidă a
thrillerelor, observând cu atenție toate detaliile pe care autorul mi le oferă
(sau le ascunde în spatele altor povești), încercând să pătrund în mintea
personajelor cu speranța că le voi intui acțiunile. Și din păcate, în acest caz
am intuit cam prea mult..
Anumite lucruri nu mi-au fost pe plac, lucruri și gesturi
pe care presupusa criminală le făcea constant, punându-se în pericol și riscând
să-i fie descoperită noua identitate. Lucruri destul de puerile și bătătoare la
ochi, pe care un om care fuge și se ascunde pentru a-și salva viața nu ar trebui
să le facă. Al doilea lucru pe care nu l-am gustat a fost că am reușit să
ghicesc toate misterele și lucrurile mult prea evidente pe care numai Dylan nu
le vedea, nici chiar atunci când se aflau sub nasul lui.
„Psihopatul este ori sursa, ori ținta mea. Trebuie să-mi
dau seama care dintre ele.”
Un ultim aspect care m-a deranjat a fost sfârșitul
volumului. Știam că este o serie, că la noi s-a tradus doar primul volum și că
probabil nu voi avea șansa de a-l citi și pe cel de-al doilea în română, însă
sincer vă spun, și dacă s-ar traduce, nu știu dacă aș mai dori să-l citesc.
Sfârșitul m-a lăsat destul de dornică de a afla ce se va întâmpla în continuare
cu Dylan și Casey, însă nu am apreciat modalitatea îm care autoarea a ales să
încheie primul volum. Am sâcâitoarea impresie că Blackstock aduce în calea
personajului feminin felurite alte provocări și personaje (puțin de umplutură,
după părerea mea), tocmai pentru a mări numărul volumelor și pentru a tărăgăna
aflarea adevărului.
Volumul este unul destul de promițător, cu o poveste
exact pe gustul meu și a tuturor iubitorilor de thrillere, însă modalitatea de
scriere a autoarei, cât și anumite alegeri ale acesteia strică tot farmecul și
înlătură ceea ce ar fi putut fi cu adevărat un bestseller în categoria cărților
polițiste.
Cu toate acestea eu vă recomand această carte deoarece nu
este deloc rea, povestea atrage încă de la primele pagini, iar personajele și
situațiile în care sunt puse scot la iveală multe aspecte psihologice din viața
de zi cu zi.
Dacă fug poate fi achiziționată de pe site-ul librăriei Libris, la un preț
avantajos. Mulțumesc librăriei online Libris pentru
volumul oferit spre recenzare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu