la martie 22, 2018

Recenzie: Demoni de Laura Nureldin

martie 22, 2018 2 Comments Edit

„Nu toți îngerii sunt buni și nu toți demonii sunt răi.”

Îngeri și demoni, vrăjitoare și monștrii, o pentagramă antică cu puteri magice, foc și apă, lumină și întuneric, o adolescentă din zilele noastre și o poveste de demult, magică, care străbate timpul. Acestea sunt principalele ingrediente cu care Laura Nureldin ne „vrăjește” în ultima ei carte apărută la editura Herg Benet.

Demoni este una dintre cărțile pe care așteptam cu mare curiozitate să o citesc, iar motivele pentru care îmi doream volumul sunt simple: am participat la lansarea cărții din cadrul evenimentului Vineri, 13 și am rămas plăcut impresionată de prezența Laurei și de ce s-a întâmplat acolo, de cât de caldă și deschisă este această autoare. Cel de-al doilea motiv este și mai simplu: până în acel moment nu citisem nimic de acestă autoare, și cum trebuia să remediez această „problemă”, așteptam ~~perioada~~ cartea potrivită, iar Demoni m-a atras cu siguranță.

Din păcate însă, trebuie să spun cu mare părere de rău că am empatizat prea puțin cu Demonii Laurei și am să vă explic pe parcurs și de ce.

Încă de la prima pagină, autoarea ne introduce rapid în viața Lisei, o adolescentă tipică de șaisprezece ani, care locuiește cu mătușa ei, foarte tânără și ea, sora tatălui ei. Viața Lisei se desfășoară destul de normal, nimic nu pare că i-ar afecta euforia și bucuria tipică vârstei, cu excepția unui singur detaliu – deloc insignifiant -, fata are proprii demoni de care se teme, un trecut dureros căruia trebuie să-i facă față constant – moartea părinților ei.

În ciuda acestei realități triste și sufocante pentru orice copil, Lisa a reușit să meargă mai departe, ajutoarele ei de nădejde fiind mătușa sa și cel mai bun amic al ei, cei doi fiind mereu prezenți în viața Lisei.

Exsitența lor tihnită se schimbă în momentul în care Lisa împlinește șaisprezece ani și primește cadou un talisman vechi, o pentagramă bizară și frumoasă în același timp, pe care nu mai reușește să o îndepărteze de la gât și care îi va schimba ireversibil viața.

„Soarta și liberul arbitru nu sunt în opoziție, ci mai degrabă complementare. Omul face o alegere care îi definește drumul. Dar alegerea îi aparține în totalitate. Liberul arbitru creează soarta.”

Din momentul în care primește mica bijuterie de familie, vise ciudate îi controlează somnul, vise care par extraordinar de reale, în care fata capătă puteri nebănuite. Însă nu doar în vise Lisa își dovedește aceste abilități misterioase și greu de ținut sub control, ci și în viața de zi cu zi. Lisa găsește o conexiune între simbolurile gravate pe fața pentagramei și noile ei puteri. Bulversată, Lisa descoperă că poate controla elementele naturii – apa, focul, pământul și aerul. Lisa este o vrăjitoare. Lisa este Arma. Ce presupune aces lucru? Ca de obicei, nu am să dau spoilere, veți afla singuri citind cartea.

„Demonii ei o însoțiseră mereu. Nu ca s-o chinuie, ci mai degrabă ca să-i fie aproape. S-o țină de mână. Să-i ghideze pașii. Să o ridice atunci când simțea că se clatină.

Era ca și cum păzitorii ei ar fi fost îngeri căzuți.

Și totuși, nu avea nimic malefic. Oamenii o considerau una dintre cele mai bune și blânde persoane pe care le cunoșteau.

Poate că, la prima vedere, zăreau o scânteie din focul iadului în ochii ei, dar asta era tot.

Era cu adevărat o ființă bună. Și blândă. Dar, ca orice alt om, avea un secret. Al ei era acela că dansa cu diavolul. O făcuse mereu. Amândoi știau bine pașii și păstrau ritmul.

Până într-o zi.”

Revenind la părerea mea personală, deși intrigantă și ofertantă, povestea este cam prea clișeică pentru gusturile mele în materie de cărți fantasy. Adolescenta introvertită și/sau năbădăioasă descoperă că toată existența ei de până acum a fost o minciună, ea fiind de fapt mai mult decât pare datorită puterilor speciale/supranaturale pe care a descoperit peste noapte că le deține. Mai adăugăm un adolescent de sex masculin, cel mai bun prieten al fetei, care o iubește în secret (nimic nou sub soare) și un bărbat misterios care și-a făcut de curând apariția în viața fetei – adică un posibil triunghi amoros. Iar fata, Lisa, este (cel puțin la început) lipsită de apărare și orfană, fiind nevoită să afle singură povestea descendentelor sale pentru a face față noilor sale abilități neobișnuite.

Cumva cartea mi-a amintit de alte cărți destul de cunoscute fanilor genului, și anume Doamna de la miezul nopții de Cassandra Clare și Aleasa dragonului de Naomi Novik. Lisa este, după părerea mea, o combinație între Emma din prima carte menționată – orfană, care locuiește într-un institut situat lângă un ocean, cu ambii părinți înecați în condiții stranii de către cei care vor să-i facă rău și Agnieszka din cea de-a doua carte, o adolescentă habarnistă care tam-nisam află că este o vrăjitoare extrem de puternică – deși este incredibil de neîndemânatică și enervantă. Categoric a fost un chin să citesc despre Agnieszka, dar asta este altă poveste.

Yadiel, bărbatul misterios care apare pe neașteptate în viața Lisei mi-a amintit de Dragonul care îi dezvăluie Agnieszkăi extraordinara putere pe care o deține. Așa cum a fost și în cazul cărții autoarei Naomi Novik, ceea ce m-a atras cel mai mult la Demoni este personajul masculin. Un personaj extrem de ofertant, dar, la fel ca și Dragonul, lăsat puțin într-un con de umbră, în spatele personajului feminin. Yadiel este un personaj ofertant, pe care mi-aș fi dorit enorm să-l descopăr mai mult, să-i aflu povestea de-a fir a păr, să-i descopăr profunzimile (pentru că mi-a lăsat impresia de personaj matur, profund și trecut prin multe lucruri care ar fi meritat a fi dezvăluite). Ochii aceia și sufletul lui blând dar sălbatic în același timp, dorința de a proteja persoana iubită după care a tânjit timp de secole, dorința și iubirea pe care trebuie să și le înfrâneze până în momentul în care Aleasa se va naște și îl va cunoaște. God, cât de mult mi-aș fi dorit să citesc mai mult despre acest personaj, dar mai ales, mi-aș fi dorit ca el să aibă parte de acea dragoste a ființei iubite după care tânjește de atât de mult timp – iar acea ființă să fie eventual mai matură și mai profundă.

„- Te cunosc de dinainte de a te naște, Lisa. Ești făcută din visele mele, dacă pot spune așa. De când ai deschis ochii prima oară, și chiar înainte de asta, am fost acolo. Lângă tine. În urma ta. În tine.

- Atunci de ce nu te văd?

- Poți vedea frica? Sau bucuria? Nu. Asta le face să fie mai puțin reale?

- Ce ești?

- Sunt parte din tine. Și tu, parte din mine.”

Povestea este destul de captivantă, însă acțiunea este prea lentă pentru gustul meu, iar personajele, deloc numeroase și clișeice. Nu spun că mi-a displăcut însă putea fi dezvoltată mult mai mult.

O parte a poveștii care mi-a plăcut foarte mult a fost povestea Meissei și a vrăjitoarelor din Egiptul Antic. Cumva aș fi vrut să fie mai dezvoltată, nu prezentată atât de succint.

Ultimele capitole mi-au lăsat impresia că ar fi scrise în grabă; scenele pline de intensitate alternau cu cele foarte puțin atractive, foarte lente, iar povestea sărea de la o acțiune la alta, fără prea mult sens și fără o trecere semnificativă, de parcă personajele se grăbeau să termine reprezentația în fața cititorului. Despre sfârșit nu mai are rost să spun nimic; practic nimic notabil nu mi-a rămas în minte după lecturarea acestui volum de la care aveam mari așteptări.

Punctele forte ale volumului, din punctul meu de vedere, sunt coperta – simplă dar de efect, foarte atractivă -, micul citat care se găsește atât pe coperta finală cât și în interiorul cărții, Yadiel și povestea pentagramei și a puterii acesteia.

Cât despre punctele slabe, well, din ce am spus până acum cred că v-ați prins cu toții la ce m-am referit, nu mai are rost să mă repet. Doar câteva lucruri mai am de adăugat; este o părere strict personală, subiectivă, a unei cititoare înrăite de fantasy și ya, care a citit multe cărți din acest gen și are mari pretenții la aceste cărți. Departe de mine gândul de a jigni, sunt doar părerile mele exprimate cât mai sincer referitor la această poveste și sunt sigură că șansele ca vouă să vă placă mai mult povestea sunt mari, în special dacă sunteți în căutarea unei povești pentru adolescenți, care se citește repede și are personaje amuzante cu care se va putea identifica orice adolescent.

Așadar, dacă doriți o lectură ușoară și amuzantă, care să vă relaxeze și să vă poarte spre tărâmul magic al vrăjitoarelor și demonilor, vă recomand cartea Laurei Nureldin. Dar dacă sunteți veterani ai genului fantasy, căutați o poveste profundă și complexă și sunteți puțin mai pretențioși, așa ca mine, ei bine, în acest caz, rămâne la latitudinea voastră dacă veți alege Demoni ori ba.

Recenzie: Demoni de Laura Nureldin

Share this:

CONVERSATION

2 comentarii: