Recenzie: Femeia din Orient Express de Lindsay Jayne Ashford
„Aud
vocea lui Hercule Poirot. Încrede-te în tren, mademoiselle, căci cel care îl
conduce este bunul Dumnezeu..
Ai încredere în tren. Propriile mele cuvinte, scrise cu
atâția ani în urmă, când am crezut că viața mea se sfârșise. Căci trenul, ca
viața, trebuie să meargă până ajunge la destinație. E posibil să nu îți placă
întotdeauna ce vezi pe fereastră, dar, dacă tragi perdeaua, vei pierde atât
frumusețea, cât și urâțenia.”
Încep această recenzie prin a vă dezvălui faptul că nu
sunt o fană a poveștilor Agathei Christie, singura carte pe
care am citit-o fiind Cadavrul din bibliotecă, acum mai
bine de 8-9 ani. În momentul când am primit această carte, nu știam exact cum
va parcurge lecturarea ei. Am urcat în tren, alături de Femeia din Orient Express,
plină de dubii și incertitudini. Dar se pare că doar după câteva pagini, mi-am
dat seama că această călătorie oferită de editura Nemira va fi una plină de
surprize frumoase.
Autoarea, o mare fană a Agathei, îmbină în această carte
elementele reale cu cele ficționale, oferind astfel cititorilor o altă
perspectivă a două dintre cele mai importante etape din viața celebrei scriitoare
britanice: divorțul de primul ei soț, Archie Christie, cu care a avut o fiică, și
călătoria făcută cu Orient Express-ul în anul 1928.
Recunosc că subiectul Agatha Christie îmi era
aproape în totalitate străin până să citesc această carte, însă autoarea, cu
stilul ei lejer, concis și acaparant, a reușit să mă atragă în lumea acestei
scriitoare, care este totodată și personaj în cartea de față. Și m-a atras atât
de mult, încât am citit cartea pe nerăsuflate și am început să caut informații
despre viața privată a Agathei Christie, aflând astfel care sunt sursele de
inspirație ale autoarei ( cărțile Agathei, după cum se menționează în
postfață), ce a ales să păstreze din adevărata poveste de viață și care sunt
evenimentele și personajele fictive.
Este de prisos să spun că am aflat o mulțime de lucruri
interesante, cu care și voi vă veți delecta dacă alegeți să citiți acest roman.
Iar eu bineînțeles că nu vă voi spune care sunt aceste lucruri, deoarece nu
vreau să vă stric plăcerea lecturii și surprizele ce vă vor însoți de-a lungul
acesteia. Pot doar să vă dezvălui o mică parte din povestea inspirată de cele
două evenimente reale menționate mai sus.
După un nefericit și obositor divorț, tânăra Agatha,
impulsionată de ideea unei călătorii singure și fascinată de spusele unui
bărbat întâlnit din întâmplare, înrolat în armată și care-i povestește despre
frumusețea Bagdadului, se hotărăște să își planifice o fascinantă călătorie cu
Orient Express-ul, legendarul tren care o atrăgea încă din copilărie.
Așa începe călătoria Agathei, o tânără curajoasă și
nonconformistă, simplul fapt de a călători singură cu trenul spre țări
necunoscute fiind un gest extrem de îndrăzneț și (considerat) nesăbuit pentru
acele vremuri.
„Era începutul marii ei aventuri – genul de călătorie pe
care oamenii visează să o facă dacă ar avea mijloacele necesare -, nu trebuia
să-i îngăduie fricii să i-o strice. Dar de ce te temi, de fapt? Întrebarea îi
tot venise în minte, încă de când plecase de la Londra. Că era singură, că îi era
dor de casă – temerile fuseseră simple la început. Dar în Orient Express
căpătaseră o nouă dimensiune. Se temea că trecutul se îmbarcase odată cu ea, că
suferința avea să o dărâme.”
La fel de îndrăzneață și neînfricată este și Nancy, o
tânără care își amanetează bijuteriile pentru a se putea îmbarca în același controversat
tren, o tânără cu la fel de multe amintiri neplăcute pe care le vrea lăsate în
urmă ca și a noastră Agatha. O femeie care își va intersecta pașii și destinul
cu celebra scriitoare, dar și cu o altă femeie. O călătorie incitantă și un
tren de poveste – la propriu și la figurat – vagoanele Orient Expressului fiind
locul unde se petrece o importantă parte din acțiunea cărții, cea mai
importantă, aș putea spune, și care declanșează acțiunea, pentru că în tren se
interesectează destinele celor trei călătoare ce fug de propriul trecut.
Cea de-a treia femeie dornică să părăsească atât Londra
cât și demonii trecutului este Katharine, o tânără a cărei ocupație, cea de
desenatoare a unor situri arheologice, stârnește rumoare în ochii celorlalți,
din cauza muncii pe care o realizează într-un mediu caracteristic bărbaților.
Dar nu numai acest detaliu o scoate în evidență, ci și procesul în care a fost
implicată – acela al soțului ei care s-a sinucis în condiții stranii după numai
6 luni de la căsătorie.
Ambițioasa Katharine vrea să lase trecutul în urmă și
să-și continuie cercetările în arheologie – iar pentru asta trebuie să
călătorească cu Orient Expressul spre Bagdad, acolo unde va fi nevoită să se
căsătorească cu un bărbat pe care nu îl iubește – sacrificiu plătit pentru a
putea face parte în continuare din echipa de arheologi.
Trei femei ambițioase, curajoase și nonconformiste pleacă
astfel într-o călătorie în care vor face ocolul lumii pe jumătate, destinele
interesectându-li-se, toate protejându-și secretele și fiind în egală măsură
acaparate de către acestea. Ce se va întâmpla în celebrul tren pe parcursul
călătoriei și cum vor face față cele trei protagoniste misterelor ce le
înconjoară, toate acestea într-o lume guvernată de bărbați?
„M-am uitat pe fereastră la mugurii castanilor sălbatici,
gândindu-mă că să te căsătorești semăna cu frunzele care se deschideau. Erau
atât de pale și fragede și – nu știu – expuse. Încolțeau și nu mai puteau da
înapoi. Și cine știe dacă nu venea vreo vijelie sau un ger?”
„Căsătoria este întotdeauna un salt în necunoscut, chiar
dacă crezi că îl cunoști pe celălalt perfect. Funcționează pentru unii oameni.
Dar mă îndoiesc că sunt cu adevărat multe căsătorii fericite.”
Cititorul călătorește împreună cu cele trei protagoniste
în numeroase locuri binecunoscute pentru atracțiile lor turistice, dar și în
locuri mai puțin cunoscute, exotice și extrem de ofertante. M-am bucurat de
escapada făcută de Agatha în Veneția, micul popas reamintindu-mi de propria mea
călătorie făcută în micul și
fermecătorul oraș. La fel de mult mi-a plăcut Damascul, văzut prin ochii
celor trei femei, scurta lor călătorie pe cămile, oprirea la hammam – baia
publică unde te poți relaxa cu o baie și un masaj executat de către femeile de
acolo -, tarabele ce vând mătăsuri și rochii sclipitoare, delicioasa mâncare
servită, cu exoticele feluri de mâncare ce mi-au lăsat apă în gură doar citind
descrierea bucatelor. Cu siguranță lumea arabă este fascinantă, iar Katharine,
cea care le introduce pe cele două femei
în această nouă lume, mi-a întărit această convingere.
Însă lăsând la o parte frumusețea călătoriei și
explorarea noilor locuri descoperite, cele trei tinere întâmpină și clipe de
neliniște și incertitudine. În Bagdad, de exemplu, lucrurile se precipită,
protagonistele fiind nevoite să se confrunte cu diverse probleme de natură
politică și socială.
Pe lângă călătoria cu trenul și excursiile făcute în
diferitele regiuni ale Orientului Mijlociu, mai sunt descrise amănunțit șederea
Agathei și a lui Nancy în Bagdad și timpul petrecut în regiunea Ur, acolo unde
Katharine lucrează împreună cu mai mulți bărbați la siturile arheologice.
Lumea arheologică, cu numeroasele săpături întreprinse în
căutarea unor artefacte și povești despre sumerieni și regi de demult, mituri
și diverse credințe și religii se întrepătrunde cu lumea lui 1928, unde viața
personală și problemele celor care alcătuiesc pestrițul grup ce lucrează la
spături acaparează atenția cititorului. Tensiunea capătă, din ce în ce mai des,
cote alarmante, iar ciudata interacțiune dintre Katharine și bărbați îi dă de
bănuit Agathei, care observă comportamentul ciudat al noilor sale cunoștințe. Fiecare
pare că are un secret pe care îl păstrează cu strășnicie. Lucrurile spuse, dar
în special cele nerostite, planează asupra tuturor, amenințând să se reverse
într-un șuvoi ce le poate afecta integritatea morală. Agatha este prinsă în
mijlocul deșertului, într-o furtună de secrete și mistere izvorâtă atât din din
trecutul celorlalte două femei, cât și din propriul trecut. Ea trebuie să dea
de capăt misterelor pentru a-și scoate din probleme noii prieteni și pentru a se ajuta pe ea însăși.
„Secretele inimilor noastre...Există unele secrete care
pot fi divulgate fără prea multe repercursiuni. Însă altele pot sfărâma vieți.”
„Trebuie să fii atentă, Agatha. Înfruntă adevărul. Bărbații
te vor dori, nu întotdeauna din motivele potrivite.”
Deși titlul cărții și descrierile de pe coperte fac
referire la o singură femeie, aceea fiind scriitoarea Agatha Christie, cartea
prezintă în aceeași mare măsură și poveștile de viață ale celorlalte două
femei, companioanele de călătorie ale Agathei. Ba mai mult, aș îndrăzni să spun
că romanul este, într-o foarte mare măsură, axat pe povestea Katharinei, și nu
spun asta deoarece este personajul meu preferat din toată cartea, ci pentru că
povestea ei mi s-a părut mult mai impresionabilă decât a celorlalte femei.
Agatha, Nancy și Katharine sunt incontestabil niște
adevărate eroine. Trei femei fragile dar în același timp puternice, urmărite de
demonii trecutului, dar care privesc cu forță și încredere în viitor, făcând
tot ce le stă în putință pentru a-și învinge destinul nemilos și pentru a-și
croi un viitor mai bun.
„Nu este ușor să crezi în ceva, când întreaga lume se întoarce
cu susul în jos. Principalul lucru este să continui să crezi în tine.”
Cartea este despre drama și condiția femeii în vremurile
anilor ‘20, greutățile întâmpinate într-un mariaj, relațiile
eșuate dintre un bărbat și o femeie, implicațiile unui divorț, înșelat. Mai este și despre puterea prieteniei sincere, suferințe și destine
împărtășite, secrete dezvăluite și legăturile care pot prinde contur între cei
sau cele care le împărtășesc. Este o poveste impresionantă care are toate
ingredientele necesare pentru a cuceri cititorul: o intrigă inspirată pe
jumătate din realitate, personaje controversate și bine-cunoscute pasionaților
de lectură și nu numai, suspans și intrigi polițiste a la Agatha Christie,
călătorii extraordinare spre țări și orașe exotice, dramă și umor fin, de bun
gust, mister și răsturnări de situație. O carte complexă și neașteptat de
savuroasă.
Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul
oferit spre recenzare.
Sper sa iti placa, eu nu sunt mare fana Christie, totusi cartea asta a fost geniala :)
RăspundețiȘtergere