la martie 06, 2018

Recenzie: Femeia din Orient Express de Lindsay Jayne Ashford

martie 06, 2018 2 Comments Edit

„Aud vocea lui Hercule Poirot. Încrede-te în tren, mademoiselle, căci cel care îl conduce este bunul Dumnezeu..

Ai încredere în tren. Propriile mele cuvinte, scrise cu atâția ani în urmă, când am crezut că viața mea se sfârșise. Căci trenul, ca viața, trebuie să meargă până ajunge la destinație. E posibil să nu îți placă întotdeauna ce vezi pe fereastră, dar, dacă tragi perdeaua, vei pierde atât frumusețea, cât și urâțenia.”

Încep această recenzie prin a vă dezvălui faptul că nu sunt o fană a poveștilor Agathei Christie, singura carte pe care am citit-o fiind Cadavrul din bibliotecă, acum mai bine de 8-9 ani. În momentul când am primit această carte, nu știam exact cum va parcurge lecturarea ei. Am urcat în tren, alături de Femeia din Orient Express, plină de dubii și incertitudini. Dar se pare că doar după câteva pagini, mi-am dat seama că această călătorie oferită de editura Nemira va fi una plină de surprize frumoase.

Autoarea, o mare fană a Agathei, îmbină în această carte elementele reale cu cele ficționale, oferind astfel cititorilor o altă perspectivă a două dintre cele mai importante etape din viața celebrei scriitoare britanice: divorțul de primul ei soț, Archie Christie, cu care a avut o fiică, și călătoria făcută cu Orient Express-ul în anul 1928.

Recunosc că subiectul Agatha Christie îmi era aproape în totalitate străin până să citesc această carte, însă autoarea, cu stilul ei lejer, concis și acaparant, a reușit să mă atragă în lumea acestei scriitoare, care este totodată și personaj în cartea de față. Și m-a atras atât de mult, încât am citit cartea pe nerăsuflate și am început să caut informații despre viața privată a Agathei Christie, aflând astfel care sunt sursele de inspirație ale autoarei ( cărțile Agathei, după cum se menționează în postfață), ce a ales să păstreze din adevărata poveste de viață și care sunt evenimentele și personajele fictive.

Este de prisos să spun că am aflat o mulțime de lucruri interesante, cu care și voi vă veți delecta dacă alegeți să citiți acest roman. Iar eu bineînțeles că nu vă voi spune care sunt aceste lucruri, deoarece nu vreau să vă stric plăcerea lecturii și surprizele ce vă vor însoți de-a lungul acesteia. Pot doar să vă dezvălui o mică parte din povestea inspirată de cele două evenimente reale menționate mai sus.

După un nefericit și obositor divorț, tânăra Agatha, impulsionată de ideea unei călătorii singure și fascinată de spusele unui bărbat întâlnit din întâmplare, înrolat în armată și care-i povestește despre frumusețea Bagdadului, se hotărăște să își planifice o fascinantă călătorie cu Orient Express-ul, legendarul tren care o atrăgea încă din copilărie.

Așa începe călătoria Agathei, o tânără curajoasă și nonconformistă, simplul fapt de a călători singură cu trenul spre țări necunoscute fiind un gest extrem de îndrăzneț și (considerat) nesăbuit pentru acele vremuri.

„Era începutul marii ei aventuri – genul de călătorie pe care oamenii visează să o facă dacă ar avea mijloacele necesare -, nu trebuia să-i îngăduie fricii să i-o strice. Dar de ce te temi, de fapt? Întrebarea îi tot venise în minte, încă de când plecase de la Londra. Că era singură, că îi era dor de casă – temerile fuseseră simple la început. Dar în Orient Express căpătaseră o nouă dimensiune. Se temea că trecutul se îmbarcase odată cu ea, că suferința avea să o dărâme.”

La fel de îndrăzneață și neînfricată este și Nancy, o tânără care își amanetează bijuteriile pentru a se putea îmbarca în același controversat tren, o tânără cu la fel de multe amintiri neplăcute pe care le vrea lăsate în urmă ca și a noastră Agatha. O femeie care își va intersecta pașii și destinul cu celebra scriitoare, dar și cu o altă femeie. O călătorie incitantă și un tren de poveste – la propriu și la figurat – vagoanele Orient Expressului fiind locul unde se petrece o importantă parte din acțiunea cărții, cea mai importantă, aș putea spune, și care declanșează acțiunea, pentru că în tren se interesectează destinele celor trei călătoare ce fug de propriul trecut.

Cea de-a treia femeie dornică să părăsească atât Londra cât și demonii trecutului este Katharine, o tânără a cărei ocupație, cea de desenatoare a unor situri arheologice, stârnește rumoare în ochii celorlalți, din cauza muncii pe care o realizează într-un mediu caracteristic bărbaților. Dar nu numai acest detaliu o scoate în evidență, ci și procesul în care a fost implicată – acela al soțului ei care s-a sinucis în condiții stranii după numai 6 luni de la căsătorie.

Ambițioasa Katharine vrea să lase trecutul în urmă și să-și continuie cercetările în arheologie – iar pentru asta trebuie să călătorească cu Orient Expressul spre Bagdad, acolo unde va fi nevoită să se căsătorească cu un bărbat pe care nu îl iubește – sacrificiu plătit pentru a putea face parte în continuare din echipa de arheologi.

Trei femei ambițioase, curajoase și nonconformiste pleacă astfel într-o călătorie în care vor face ocolul lumii pe jumătate, destinele interesectându-li-se, toate protejându-și secretele și fiind în egală măsură acaparate de către acestea. Ce se va întâmpla în celebrul tren pe parcursul călătoriei și cum vor face față cele trei protagoniste misterelor ce le înconjoară, toate acestea într-o lume guvernată de bărbați?

„M-am uitat pe fereastră la mugurii castanilor sălbatici, gândindu-mă că să te căsătorești semăna cu frunzele care se deschideau. Erau atât de pale și fragede și – nu știu – expuse. Încolțeau și nu mai puteau da înapoi. Și cine știe dacă nu venea vreo vijelie sau un ger?”

„Căsătoria este întotdeauna un salt în necunoscut, chiar dacă crezi că îl cunoști pe celălalt perfect. Funcționează pentru unii oameni. Dar mă îndoiesc că sunt cu adevărat multe căsătorii fericite.”

Cititorul călătorește împreună cu cele trei protagoniste în numeroase locuri binecunoscute pentru atracțiile lor turistice, dar și în locuri mai puțin cunoscute, exotice și extrem de ofertante. M-am bucurat de escapada făcută de Agatha în Veneția, micul popas reamintindu-mi de propria mea călătorie făcută în micul și fermecătorul oraș. La fel de mult mi-a plăcut Damascul, văzut prin ochii celor trei femei, scurta lor călătorie pe cămile, oprirea la hammam – baia publică unde te poți relaxa cu o baie și un masaj executat de către femeile de acolo -, tarabele ce vând mătăsuri și rochii sclipitoare, delicioasa mâncare servită, cu exoticele feluri de mâncare ce mi-au lăsat apă în gură doar citind descrierea bucatelor. Cu siguranță lumea arabă este fascinantă, iar Katharine, cea care le introduce pe cele două femei în această nouă lume, mi-a întărit această convingere.

Însă lăsând la o parte frumusețea călătoriei și explorarea noilor locuri descoperite, cele trei tinere întâmpină și clipe de neliniște și incertitudine. În Bagdad, de exemplu, lucrurile se precipită, protagonistele fiind nevoite să se confrunte cu diverse probleme de natură politică și socială.

Pe lângă călătoria cu trenul și excursiile făcute în diferitele regiuni ale Orientului Mijlociu, mai sunt descrise amănunțit șederea Agathei și a lui Nancy în Bagdad și timpul petrecut în regiunea Ur, acolo unde Katharine lucrează împreună cu mai mulți bărbați la siturile arheologice.

Lumea arheologică, cu numeroasele săpături întreprinse în căutarea unor artefacte și povești despre sumerieni și regi de demult, mituri și diverse credințe și religii se întrepătrunde cu lumea lui 1928, unde viața personală și problemele celor care alcătuiesc pestrițul grup ce lucrează la spături acaparează atenția cititorului. Tensiunea capătă, din ce în ce mai des, cote alarmante, iar ciudata interacțiune dintre Katharine și bărbați îi dă de bănuit Agathei, care observă comportamentul ciudat al noilor sale cunoștințe. Fiecare pare că are un secret pe care îl păstrează cu strășnicie. Lucrurile spuse, dar în special cele nerostite, planează asupra tuturor, amenințând să se reverse într-un șuvoi ce le poate afecta integritatea morală. Agatha este prinsă în mijlocul deșertului, într-o furtună de secrete și mistere izvorâtă atât din din trecutul celorlalte două femei, cât și din propriul trecut. Ea trebuie să dea de capăt misterelor pentru a-și scoate din probleme noii prieteni și pentru a se ajuta pe ea însăși.

„Secretele inimilor noastre...Există unele secrete care pot fi divulgate fără prea multe repercursiuni. Însă altele pot sfărâma vieți.”

„Trebuie să fii atentă, Agatha. Înfruntă adevărul. Bărbații te vor dori, nu întotdeauna din motivele potrivite.”

Deși titlul cărții și descrierile de pe coperte fac referire la o singură femeie, aceea fiind scriitoarea Agatha Christie, cartea prezintă în aceeași mare măsură și poveștile de viață ale celorlalte două femei, companioanele de călătorie ale Agathei. Ba mai mult, aș îndrăzni să spun că romanul este, într-o foarte mare măsură, axat pe povestea Katharinei, și nu spun asta deoarece este personajul meu preferat din toată cartea, ci pentru că povestea ei mi s-a părut mult mai impresionabilă decât a celorlalte femei.

Agatha, Nancy și Katharine sunt incontestabil niște adevărate eroine. Trei femei fragile dar în același timp puternice, urmărite de demonii trecutului, dar care privesc cu forță și încredere în viitor, făcând tot ce le stă în putință pentru a-și învinge destinul nemilos și pentru a-și croi un viitor mai bun.

„Nu este ușor să crezi în ceva, când întreaga lume se întoarce cu susul în jos. Principalul lucru este să continui să crezi în tine.”

Cartea este despre drama și condiția femeii în vremurile anilor ‘20, greutățile întâmpinate într-un mariaj, relațiile eșuate dintre un bărbat și o femeie, implicațiile unui divorț, înșelat. Mai este și despre puterea prieteniei sincere, suferințe și destine împărtășite, secrete dezvăluite și legăturile care pot prinde contur între cei sau cele care le împărtășesc. Este o poveste impresionantă care are toate ingredientele necesare pentru a cuceri cititorul: o intrigă inspirată pe jumătate din realitate, personaje controversate și bine-cunoscute pasionaților de lectură și nu numai, suspans și intrigi polițiste a la Agatha Christie, călătorii extraordinare spre țări și orașe exotice, dramă și umor fin, de bun gust, mister și răsturnări de situație. O carte complexă și neașteptat de savuroasă.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul oferit spre recenzare.

Recenzie: Femeia din Orient Express de Lindsay Jayne Ashford

Share this:

CONVERSATION

2 comentarii: