Recenzie: „Trandafirul și hangerul de Renee Ahdieh”





„Esența rară a trandafirului sălășluiește în spini.”

- Jalal al-Din Rumi.

Trandafirul și hangerul este continuarea cărții Urgia și zorile, carte despre care v-am povestit aici, cu ceva timp în urmă. 

Renee Ahdieh a reușit să mă farmece cu volumul ei de debut, The Wrath and The Down, despre care am afirmat că este un bilet de călătorie spre lumea exotică, fermecătoare și plină de magie a Orientului, acolo unde aromele răvășitoare ale mâncărurilor cu mirodenii, bogăția nestematelor și palatele de marmură strălucesc sub zorii unei noi zile aidoma celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească.

La momentul respectiv, după terminarea volumului, mi-am dorit enorm de mult să citesc continuarea, finalul fiind unul promițător. De curând, prin amabilitatea celor de la Libris.ro, am reluat contactul cu fascinanta lume de insiprație arabă, călătorind din nou în deșert, sub soarele arzător, pe urmele Șeherezadei și a califului din Khorasan, cei doi tineri protagoniști ce s-au regăsit și s-au pierdut de nenumărate ori pe parcursul celor două volume.

Astfel, lăsând în urmă urgia născută din cele mai întunecate dorințe și zorile apărute nu din cel mai diafan și promițător răsărit, ci din cel mai crunt blestem încheiat cu sânge omenesc, am pornit la drum, plină de speranță, cu un trandafir uscat în desagă – dar care are puterea de a reîmboboci la o simplă atingere plină de magie -, și cu un hanger prins de brâu, pe urmele seducătoarei și palpitantei povești de sorginte orientală.

Acțiunea cărții se concentrează pe încercările disperate ale Șeherezadei de a găsi o cale prin care să distrugă blestemul ce atârnă asupra soțului ei, califul din Khorasan, și a regatului acestuia, mistuit pe jumătate la finalul primului volum.

Acțiunea cărții, deși alertă și plină de neprevăzut, a stagnat destul de mult în primele capitole, ca la final să explodeze în adevăratul sens al cuvântului și să ofere cititorului bătălii și întorsături de situație extrem de palpitante.  Deși extrem de talentată în a reda povestea pas cu pas, autoarea a lăsat parcă prea mult spațiu necompletat între începutul cărții și acțiunea propriu zisă de la final. Cel puțin aceasta este părerea mea, cartea mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă anumite evenimente nu ar fi fost tărăgănate. Acesta este singurul minus pe care i-l pot atribui cărții, la care se mai adaugă și deznodământul – faptul că evenimentele s-au așezat atât de lin, de normal și de fără prea multe bătăi de cap, ca și cum toate explicațiile date și toate luptele purtate erau de la sine înțeles, venind ca o completare firească în a lămuri noianul de conflicte și spații goale; aceste două aspecte nu mi-au fost în totalitate pe plac, așteptându-mă la o acțiune mult mai amplă, niște explicații mai veridice și un deznodământ mai realist.

Cu toate acestea, în spatele exoticei povești se ascund lecții de viață profunde, izvorâte din luptele interioare ce se dau în sufletul personajelor. Alegerile pe care acestea le-au făcut de-a lungul celor două cărți încă îi mai bântuie și le pot afecta grav viitorul dacă nu vor găsi o cale prin care să repare lucrurile ciobite, să completeze puzzle-ul vieții lor și să deosebească dorințele născute din răzbunare, ranchiună, perfidie, de cele izvorâte din dragoste, empatie, puritate.

Trecutul tulbură din nou prezentul tuturor celor implicați în acest război al dragostei și al puterii. Deciziile luate în trecut și acțiunle înfăptuite cântăresc greu în prezent și pot avea consecințe nefaste în viitor.

„Suferința schimbase însă totul. Căci este ușor să fii bun și generos în vremuri tihnite și îmbelșugate. Vremurile grele sunt cele care definesc cu adevărat caracterul unui om.

Și dragostea? Dragostea modelează omul. Oferă atât bucurie, cât și suferință, definind caractere.

Dragostea însuflețește pe om. Ea dă sens vieții.

Dar, așa cum se întâmplă cu toate lucrurile în general, dragostea are și ea o latură întunecată.”

Tariq, prietenul din copilărie al Șeherezadei este orbit de dragostea ce i-o poartă, lăsându-se mânat de ura ce îl cuprinde atunci când califul Khorasanului intervine în trecutul pe care el, Tariq, l-a împărtășit cu Șazi.

Acest băiat curajos, dar puțin nesăbuit și cu o puternică dorință de răzbunare, ce-i mistuie necontenit sufletul, se lasă cuprins de impulsivitate și este târât pe nesimțite într-un război pe viață și pe moarte. Totul în numele unei aparente dreptăți. Totul în numele dragostei lui neîmpărtășite.

Trecutul își pune amprenta și asupra tatălui Șeherezadei. Jahandar este prins între durerea de a-și fi văzut soția murind, neputința de a-și împiedica fiica să se sacrifice din iubire pentru prietena ei, de a o scăpa din mâinile monstrului ce conduce regatul și abilitatea specială pe care o posedă și pe care, în dorința de a-și salva fiicele, o readuce la realitate, trezind astfel o magie străveche, care poate distruge tot dacă se află în mâinile cui nu trebuie.

Jahandar este orbit în cea mai întunecată formă de dorința de a căpăta influență și putere, iar momentul în care dorințele fiicelor sale contravin propriilor lui dorințe, o furie mistuitoare și o sete de putere izvorâtă din cele mai negre simțăminte îl acaparează complet, făcându-l să se întoarcă împotriva copilelor sale.


La fel de mistuit de evenimentele nefericite din trecut este și Reza, tatăl Shivei – cea mai bună prietenă a Șeherezadei, cea care a murit de mâna califului din Korasan. Reza și-a pierdut fiica iar mai apoi soția – singura familie pe care o avea, iar acum trăiește doar alimentat de răzbunare. O răzbunare pe care i-o rezervă atât  lui Khalid, cât și persoanelor la care acesta ține – Șeherezada fiind prinsă la mijloc în acest război născut din răzbunări și resentimente. Reza este cel care, nemaiavând nimic de pierdut, va deschide poarta spre infern.

Dragostea dintre Șeherezada și Khalid ce a înflorit în primul volum asemeni unui trandafir firav mângâiat de razele soarelui atinge apogeul în acest al doilea volum.

„- Știi de ce ador trandafirii? Îl întrebă ea, desfăcându-i, cu o lentoare deliberată, nodul eșafei tikka. I-am iubit mereu pentru frumusețea și parfumul lor, dar..

- Și pentru spinii lor, o întrerupse el, crispându-se sub atingerile ei. Pentru că ascund mai mult decât vezi la prima vedere.”

Cei doi, despărțiți la finalul cărții Urgia și zorile, realizează că locul lor este în brațele persoanei iubite, iar pentru a regăsi acele brațe ce oferă căldură și stabilitate sunt nevoiți să lupte împotriva lumii întregi.

Împortriva familiei și a prietenilor ei, care nu înțeleg cum acea fată aprigă, ce voia să răzbune moartea prietenei ei, a ajuns să se îndrăgostească de ucigașul acesteia. Împotriva dușmanilor de-o viață ai suveranului din Khorasan, tânărul cu o soartă vitregită, blestemat și urât de către propriul popor. Cei doi sunt nevoiți să înfrunte nu numai ura și revolta oamenilor ce nu-i înțeleg, ci și alte forțe distrugătoare. Forțe supranaturale, o magie puternică și străveche, un blestem plătit cu sânge omenesc, o carte între ale cărei pagini sălășluiește o putere magică, întunecată și perfidă, ce a abătut urgia asupra tuturor.

Șeherezada se schimbă pe parcursul acestui ultim volum și acceptă să danseze atât cu demonii dinlăuntrul ei, ci și cu demonii iubitului ei soț. Cutezătoare și neînfricată, directă și sinceră ca întotdeauna, luptă cu magia pentru a-și desăvârși abilitățile moștenite de la tatăl ei. Luptă împotriva sentimentelor contradictorii ce îi năpădesc sufletul lui Tariq, prietenul ei din copilărie, pe care dorește să îl recâștige, pentru a-i putea dezvălui adevărata față a lui Khalid. Luptă cu dușmanii soțului ei și luptă cu însuși Khalid – pentru a-l convinge de bunătatea cu care este înzestrat, în ciuda a celor întâmplate.

„Regele ei mândru și puternic. Monstrul ei chipeș, cu inima frântă. Băiatul pe care îl iubea mai presus de cuvinte...sfâșiat în bucăți.

Nu-i va lăsa să se apropie vreodată de Khalid.

Va spune minciuni peste minciuni și va înota mereu în ape ostile..

Până se va îneca, de va fi nevoie, în dușmănia lor.

Nu teama dădea naștere unor gânduri atât de nesăbuite.

Ci furia.

Îl voi distruge pe cel care mai îndrăznește să spună vreun cuvânt. Pe cel care îi rosteșe numele.”

Șeherezada nicicând nu s-a dat bătută, iar în acest volum cititorul va descoperi o altă latură a acestei tinere firave la suprafață, dar atât de puternice în interior.



Cel mai intrigant și ofertant persoanj din întreaga sagă este cu siguranță Khalid, califul din Khorasan, moștenitorul unui întreg regat, posesorul unui suflet fărâmițat, tânărul bântuit de alegerile nefaste ale părinților lui, de mâna de fier și de lipsa empatiei tatălui său, de pierderea mamei sale, de propriile lui alegeri nefaste – de incapacitatea și imaturitatea  pe care, odată, le-a demonstrat în tratarea unei anumite situații – situație care l-a adus în pragul unui eveniment iminent, din care a prins formă un blestem încheiat cu sânge omenesc.

„Trăsăturile tăioase ale chipului evocau imaginea unui șoim surprins în zbor. Avea privirea sfredelitoare, dar rece și distantă. Evaluându-și prada doar dintr-o singură ocheadă. Țesătura fină a veșmintelor îi scotea în relief trupul zvelt al unui războinic călit în luptă.”

Așa cum (probabil) știți, îmi plac personajele care au sufletul rupt în mii de bucățele, personajele perfect de imperfecte, iar Khalid este unul dintre aceste figuri literare. Tânărul băiețandrul, monstrul din Khorasan, așa cum este numit de către popor, a fost înfierat de povara trecutului, iar acum poartă în suflet și pe trup tatuaje desenate cu sânge. Sânge de care se face vinovat. El a ucis obligat de circumstanțe. El se consideră un om detestabil, un ucigaș care nu vrea să-și depășească condiția. Este convns că asta i-a fost soarta și se lasă cuprins de brațele-i perfide. Însă din momentul în care Șeherezada îi află povestea și îi pătrunde în suflet și minte, descoperindu-i demonii, singura ei dorință este să îl elibereze din acele brațe ce-l trag ireversibil către întuneric. Pe Khalid al ei, pe acest suflet răvășit și greu încercat, pe acest copil bântuit, pe tânărul spadasin și rege a cărui soartă a fost să curme în zorii fiecărei zile sufletele unor tinere nevinovate.

„Era înalt. Poate avea momente când l-ai fi putut considera atrăgător. Nu era însă cazul acum. Acum, trăsăturile sale erau tăioase și aspre. Necruțătoare. Trădându-i intențiile ucigătoare. Singura emoție pe care Irsa o distingea era furia. Și promisiunea de a răspândi moartea în preajma sa.

Era înspăimântător. Un monstru cu adevărat.”              
       
„Khalid nu știe să ierte – nu uita asta ! Pentru el, violența atrage după sine tot mai multă violență. Și așa va fi mereu.”

Khalid este personajul cel mai apropiat sufletului meu, din motive evidente (sau nu), dar trebuie să-i recunosc meritele fetei care a făcut și imposibilul pentru a-l elibera de proprii demoni și pentru a-și făuri împreună un viitor fără de umbre și hangere pictate în sângeriu.

Ca de obicei, nu am să povestesc despre acțiunea propriu zisă a acestui volum, dar vă asigur că ea se regăsește între paginile acestei cărți la cote înalte. Dar cel mai impresionabil, din punctul meu de vedere, mi s-a părut a fi puterea pe care cei doi au găsit-o. La fel și luptele lor interioare.



Autoarea conduce cititorul pe un drum sinuos și fascinant, presărat cu urgii distrugătoare, zori pline de frumusețea înșelătoare a opulenței și a puterii nemărginite, născute dintr-o prea mare dorință de control și afirmare, trandafiri sângerii reprezentând atât inocență și pasiune, cât și putere și demnitate, hangere mortale gata să fie împlântate în sufletele îmbătrânite de bătăliile interioare.

„- Unde îți este inima, Șeherezada al- Khayzuran?

- Pe o alee din suk. Într-o noapte de uitare. În speranța zilei de mâine.”

Mulțumesc libăriei online Libris.ro pentru șansa de a citit acest volum. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o varietate de cărți atât în limba română, cât și în limba engleză, la prețuri accesibile.

Share this:

CONVERSATION

2 comentarii:

  1. Ce recenzie frumoasă și ce fotografii reușite. Felicitări, mulțumim și lecturi frumoase să ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Andrei :) Lecturi placute si tie !

      Ștergere