Recenzie: Fata din gheață de Robert Bryndza
Când
plec, eliberați-mă, dați-mi drumul.
Am
atâtea lucruri de văzut și de făcut,
Nu
trebuie să vă legați de mine cu prea multe lacrimi,
Ci
fiți recunoscători că am avut atâția ani frumoși.
V-am
dat iubirea mea, iar voi puteți doar să ghiciți
Ce
mult mi-ați dăruit ca fericire.
Vă
mulțumesc pentru iubirea pe care mi-ați arătat-o,
Dar
acum este vremea să plec mai departe singur.
Așa
că jeliți-mă o vreme, dacă trebuie să jeliți,
Apoi
lăsați-vă durerea să fie alinată de încredere.
Noi
trebuie să ne despărțim doar pentru o vreme,
Așa
că păstrați amintirile ca pe-o comoară în inima voastră.
Trecerea în neființă a unei persoane este întotdeauna o
mare pieredere fără seamăn, o durere atroce resimțită în pieptul celor care au
rămas în urma acesteia, o tragedie fără seamăn, o grea despărțire. Însă atunci
când persoana care pleacă definitiv de lângă noi este tânără, atunci când ea a
suferit o moarte dureroasă, când trupul a fost supus chinuirilor, schingiuit,
când aripile au fost frânte înainte ca ea să învețe să zboare...atunci
durerea este și mai cruntă, iar dorința de răzvrătire, de îndreptare a răului
făcut (deși acest lucru este doar amăgire), de pedepsire a celui responsabil
capătă noi valențe.
Este întotdeauna tragică pierederea unei ființe
apropiate. Este inumană curmarea unei vieți. Este inacceptabil că ucigașul să
scape nepedepsit, iar alte suflete să aibă aceeași soartă, să-și piardă viața
fără a se putea apăra, fără măcar a știi ce urmează să se întâmple, de ce
tocmai ele sunt smulse în mod brutal de lângă familiile și prietenii lor.
Spiritul justițiar lucrează la capacitate maximă atunci
când este vorba de asemenea lucruri și, din fericire, mai există persoane
dispuse să facă dreptate, să se revolte și să acționeze împotriva tuturor
relelor care pot duce la sfârșirea tragică a unor vieți nevinovate.
Nu știu cât de mult se aplică acest spirit justițiar în
realitate, însă în cazul de față, cititorul se întâlnește cu un personaj
justițiar și luptător, nu mai puțin bântuit de proprii demoni, dar cu siguranță
curajos și pregătiti să sacrifice orice în numele dreptărții. Chiar și
propria-i viață. Faceți cunoștință cu Erika Foster, detectiv inspector șef și cu Fata din gheață, primul volum din seria
detectivistică/thriller psihologic Erika Foster.
Volumul poartă semnătura Robert Bryndza, un autor
atipic, cu o perspectivă largă asupra vieții, nonconformist și open-minded
(lucru care se poate observa cu ușurință din carte, vezi personajele Moss și Isaac.
Cei care au citit cartea știu la ce mă refer).
Acțiunea este dinamică, specifică cărților de acest gen:
avem o crimă executată cu
sânge rece, de către un personaj necunoscut,
un criminal care, prin natura acțiunilor lui, putem remarca plăcerea cu care acesta curmă viața victimei.
Primele pagini dezvăluie ultimii pași ai victimei, o tânără îmbrăcată elegant,
ce își poartă nesigură pașii în tăcerea apăsătoare a nopții. Jocul de-a
șoarecele și pisica, nesiguranța mișcărilor fetei, realizarea pericolului în
care se află, fuga pe străzile pustii și întortochiate ale Londrei, toate
acestea duc la un sfârșit tragic și sângeros.
Atunci când cadavrul unei tinere este găsit din
întâmplare într-un lac londonez, poliția trebuie să înfrunte o nouă anchetă de
crimă. Însă când identitatea fetei iese la suprafață, haosul este pe cale să se
dezlănțuie. Fata este nimeni alta decât Andrea Douglas-Brown, unul dintre
copiii lordului Simon Douglas Brown, om
politic și sus pus, unul dintre principalii furnizori ai guvernului pentru
războiul din Irak.
Victima, sugrumată și cu părul smuls până la piele, este
aruncată în lac, ascunsă cu intenția macabră de a nu-i fi recuperat corpul
decât în momentul în care acesta s-ar afla într-o stare avansată de
descompunere. Pentru a fi recunoscută greu. Pentru a fi mutilată. Pentru a-i
înlătura frumusețea existentă în perioada în care aceasta trăia.
Acest sistem de operare este remarcat la alte trei tinere
femei ucise cu câțiva ani înainte. Care este mesajul ucigașului și ce spun
faptele lui despre sine? Care este povestea din spatele chipului lui și ce
anume l-a împins să devină un criminal cu sânge rece, un spintecător de tinere
suflete? Care au fost factorii decisivi? Uneori aceștia pot șoca prin
simplitatea lor...ceea ce face crimele să fie și mai șocante.
La secția de poliție este chemată Erika Foster, un
investigator bine cotat, una dintre cele mai ambițioase femei detectiv. Sarcina
ei este de a găsi criminalul și de a emite ipoteze în ceea ce privește
sfârșitul tragic al Andreei. Însă munca și demnitatea ei sunt puse la grea
încercare, atât lumea coruptă ce o înconjoară la fiecare pas, cât și proprii
demoni interiori acaparând-o în întunecatul și brutalul joc al puterilor.
“Pentru prima dată, Erika se întrebă dacă toate astea
meritau. Arestezi un tip rău și vin zece în locul lui. De câte ori închidea
ochii, vedea silueta aplecată amenințător asupra ei, sugrmând-o. Fața nevăzută
sub masca de lână, doar doi ochi care licăreau în semiîntuneric. De ce fusese
cruțată? Mark era o persoană mult mai bună decât ar fi utut fi ea vreodată. Era
bun și răbdător un ofițer de poliție strălucit. Își croise singur locul în
lume. Făcuse mult bine și era în stare de mult mai mult. De cel fusese luat, pe
când ea era cruțată?”
Erika este un personaj bătăios, care nu se lasă călcat în
picioare și care ripostează atunci când nimeni nu mai are curajul să o facă. Nu
este primul personaj feminin cu care mă întălnesc în cărțile de acest gen. Aș
putea-o asemui cu Helen Grace, din seria detectivistică scrisă de M.J.Arlidge,
o tipă (recunosc, mult mai) badass care s-a pus în slujba dreptății (sau a
diavolului, depinde cum vedeți lucrurile), înfruntând zilnic răufăcători,
ucigași și violatori, psihopați și oameni de cea mai joasă speță, asta în timp
ce trebuie să facă față propriilor sale răni interioare, care uneori pot înfige
pumnalul în rană mult mai adânc decât ar face-o oricare alt ucigaș. O pot
asemui de asemenea și cu polițista Jeanette din trilogia Slăbiciunea Victoriei Bergman,
o serie întunecată la propriu, semnată de doi autori nordici ce scriu sub
pseudonimul Erik Axl Sund. Dacă vreți să vă facți o idee despre aceste două
serii, recenziile aferente lor le găsiți pe blog.
Cum am spus, Erika mi-a amintit de celelalte eroine și mă
bucur mult că am mai adăugat încă o serie ce se anunță a fi promițătoare pe lista
mea de thrillere.
Am rezonat și am empatizat cu acest personaj măcinat
deopotrivă de frământări, dar și de ideea de a servi societății, de a înfăptui
niște acțiuni care să aibă un rezultat palpabil, care să schimbe ceva în
această societate defectă, coruptă, prinsă în propria-i mocirlă. Erika dorește
ca munca ei să aibă ecou – să tragă un semnal de alarmă, să pedepsească ceea ce
este inuman, să salveze vieți.
„După luni întregi de inactivitate, Erika se străduia
să-și deprindă iar creierul cu munca. De fiecare dată când închidea ochii,
vedea cadavrul Andreei, cu pielea sfâșiată și învinețită și cu ochii goi larg
deschiși. Investigarea unei crime avea foarte multe variabile. O casă de mărime
medie putea să dea de lucru zile întregi unei echipe de legiști, dar aici era
vorba de un loc al crimei care în mod potențial se întindea pe șaptesprezece
acri, cu dovezi răspândite în zone publice, ascunse sub un strat gros de zăpadă.”
Cartea este una destul de profundă prin temele abordate
de autor, la fel ca orice carte din genul thriller psihologic care se respectă
și își respectă iubitorii genului. Prin personajele creionate, putem identifica
cu ușurință anumite tipare exemplificatoare. Pagină cu pagină, eveniment cu
eveniment, ne dăm seama că lupta pentru înavuțire și jocurile de putere stau în
spatele tuturor acțiunilor de mare anvengură. Realizăm că viețile sunt
cumpărate, că traficul de persoane și prostituția se practică peste tot și de
către persoane la care nu te-ai fi așteptat, că rata criminalității este în
creștere. Și poate cel mai grav lucru, că ordinele de forță, cele care ar
trebui să stopeze nelegiuirile și să pedepsească crimele, cele care ar trebui
să reprezinte un model în ochii oamenilor de rând, de cele mai multe ori chiar
acestea sunt cumpărate, mituite șau șantajate pentru ca jocurile de putere și
abuzurile să se desfășoare nestingherit.
Cu toate aceste lucruri trebuie să se confrunte Erika,
împreună cu noii ei colegi, Peterson și Moss. Însă dacă aceasta este o poveste
dintr-o carte, asta nu înseamnă că este mai puțin reală, mai puțin probabil ca
tragice evenimente asemănătoare să se întâmple oricui, din orice clasă socială
ar face parte, în orice capăt de țară ar locui.
Alte teme ale romanului sunt rasismul și homofobia,
paternitatea (aici făcând referire la consecințele suportate de cei care nu
alocă suficient timp copiilor lor), puterea banului și influența negativă a
îmbogățirii.
“N-ai vrea să știi cum e să fii privilegiat și puternic.
Ți se urcă la cap să vezi cum oamenii țin cont de părerea ta (...). Emani
putere prin toți porii și ea îi infectează pe cei din jurul tău. Puterea
corupe, învăluie, seduce..”
Cu toate că – fiind destul de familiarizată cu aceste
cărți și plăcându-mi la nebunie să intru în mintea detectivului, pregătită să
plec (metaforic vorbind) pe urmele criminalului – sunt rare situațiile în care
ghicesc cine este făptașul, de data aceasta am mirosit încă de la primele
pagini încotro se îndreaptă acțiunea, descoperind sfera în jurul căreia se
învârte adevăratul criminal (chiar dacă nu știam efectiv cine este acesta –
căci mai mulți sunt implicați în această poveste alambicată).
Îmi doresc enorm să văd o evoluție a personajelor
secundare – inspectorii Moss și Peterson având în spate povești ce ar putea fi
detaliate într-un mod mai profund. Fără doar și poate Erika este personajul meu
preferat, însă intuiția mă trimite și pe urmele legistului Isaac, un personaj
care a apărut (din păcate) episodic, care a lăsat în urma lui acel ceva care
sper să fie bine exploatat de către autor în următoarele volume, mai ales că
îmi pare că Bryndza s-a inspirat
puțin din propria-i poveste atunci când a conturat profilul lui Isaac.
Fata din gheață este un strigăt de ajutor ce rupe tăcerea, lăsând la
suprafață adevăruri greu de digerat, dând la o parte masca plăcută și comodă cu
care suntem poate obișnuiți, lăsând la vedere fața hidoasă a corupției și
incorectitudinii.
Fata din gheață este un strigăt sfâșietor al unei victime ce îți va da
fiori pe șira spinării și te va face să îți pui întrebări despre umanitate și
pierderea ei, despre inocență și pervertire, trădare și jocuri de putere.
Fata din gheață este o carte care cu siguranță merită citită !
„Cei răi sunt întotdeauna cei mai răi,dar și cei mai
buni. Îi lași să-ți facă orice, chiar dacă te doare, chiar dacă nu vrei...”
Mulțumesc editurii online Libris.ro pentru șansa de
a citi acest volum antrenant. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți titluri
atât în limba română cât și în limba engleză și multe accesorii frumoase pentru
iubitorii de lectură.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu