la august 20, 2018

Recenzie: Diabolica de S.J.Kincaid

august 20, 2018 2 Comments Edit

“Nu sunt deloc un suflet bun. Am acceptat de mult că o să termin cu mâinile pline de sânge..”

V-ați imaginat vreodată cum ar fi viața noastră dacă printre noi ar exista roboți, umanoizi, ființe special create în laborator, proiectate să fie asemănătoare oamenilor, dar să se supună acestora complet ? Să îi protejeze și să ucidă pentru ei, să fie lipsiți de sentimente și să se dedice în întregime unui singur scop: acela de a-și proteja stăpânul, de a-l păzi și de a-l urma pretutindeni, de a-și da viața pentru omul căruia îi este complet loial.

În scenariul distopic creat de autoare – acolo unde viața în spațiu este preferabilă vieții pe pământ, din cauza virusurilor și a bacteriilor, microorganismelor ucigătoare, atmosferei îngreunate, radiațiilor solare ș.a.m.d -, umaniozii creați în laborator, proiectați astfel încât să dispună de puteri fizice ieșite din comun, sunt ființe des întâlnite. Sunt monștri pe două picioare, cu aspect fizic înșelător – asemănarea cu ființele umane este izbitoare, doar anumite particularități, extrem de evidente, de altfel, îi dă de gol: privirea rece, goală, fixată asupra interlocutorului, fără normala clipire din ochi, statura impozantă și forța fizică de temut. Forță fizică și ferocitate pe care aceste creaturi sunt învățate de mici să și le dezvolte și să le îndrepte spre orice este viu. Sunt monștri creați cu bună știință, manevrați după bunul plac, înrăiți de mici și folosiți ca un accesoriu al oamenilor puternici. Ei sunt Diabolici în adevăratul sens al cuvântului. Însă oare cine este mai monstru, mai diabolic? Ființa creată în scopuri sângeroase, care-i gata să sfâșie la cel mai mic semn, ori omul care i-a dat naștere?

„Dragoste? Confort? Erau niște cuvinte ciudate. Nu le cunoșteam înțelesul, dar tonul ei era convingător, plin de promosiuni. Îmi străbătea mintea ca o melodie, amuțind jelaniile bărbatului îngrozit. N-am putut să îmi feresc privirea de ochii pătrunzători ai Matronaei.

Dragoste. Confort. Nu știam ce erau, dar le voiam. Urma să le am. M-am apropiat și i-am frânt gâtul bărbatului. Când cel de-al treilea cadavru a căzut pe podea la picioarele mele, Matroana a zâmbit.”

Nemessis este o Diabolică. O creatură ca multe altele, născută în laborator și crescută în cuști. Hrănită doar cu violență și sânge, încurajată să distrugă chiar și atunci când nu voia să o facă, încurajată să omoare și să sfâșie, ca pentru mai târziu a servi o familie, pentru a-și găsi un stăpân pe care să îl protejeze cu prețul vieții ei. Cruzimea și capacitatea de a omorî o recomandă; cu cât Nemessis este mai aprigă și mai necruțătoare – un robot aducător de moarte, loial până la moarte unui singur stăpân -, cu atât șansele de a-și găsi un cămin cresc.

„Nu trebuia să fiu nicicând înspăimântată. Frica însemna șocuri, reducerea rațiilor, tortură. Nimeni nu trebuia să mă vadă vreodată speriată (...). Viața mea, toată viața mea, făcusem doar asta, parasem atacurile agresorilor, omorâsem ca să țin moartea la distanță, omorâsem ca să nu fiu omorâtă.”

Modificată la nivel cerebral să iubească până la adorație o singură ființă, Diabolica devine umanoidul de nedespărțit al Sidoniei, fiica Senatorului von Impyrean, o tânără fragilă și plină de candoare, care o îndrăgește pe Nemessis din prima clipă, o fată mult prea timidă pentru a fi târâtă în treburile politice ale familiei ei, pasionată de științe și cunoaștere – două lucruri total interzise de Împăratul curții galactice.

„Știam ce era creatura aceea. Era o fată adevărată. Știam, pentru că omorâsem una înainte. S-a apropiat cu un pas prea mult de mine și am mârâit la ea. A tresărit și s-a tras înapoi.”

„Am făcut un pas în față pentru a vedea mai bine această fată, această ființă de o valoare inestimabilă, a cărei supraviețuire însemna acum mai mult pentru mine decât propria-mi viață.”

Relația dintre cele două fete – una umană, fragilă și incapabilă de a se proteja, cealaltă creată special pentru a omorî -, este una deopotrivă toxică și frumoasă. Toxică, din cauza scopului pentru care a fost creată Diabolica, frumoasă, deoarece depășește cu mult granițele a ceea ce ar fi trebui să însemne o relație dintre un om și Diabolicul său. Nemessis este stâlpul pe care se sprijină Sidonia, raza ei de soare, barca unui naufragiat. Fiica senatorului nu are nevoie doar de protecția Diabolicei, ci și de compania ei; este sfătuitoarea și companioana acesteia, însoțind-o pretutindeni, dezvăluindu-i secrete știute doar de inima ei, împărțind aceeași cameră și aceleași obiceiuri. Pentru ambele fete, cealaltă reprezintă centrul existenței sale. Nedespărțite din momentul eliberării Diabolicei din cușcă, atunci când a fost nevoită să facă bucăți niște oameni pentru a demonstra cât este de sălbatică și devotată stăpânilor, atât Sidonia cât și Nemessis dezvoltă o anumită obsesie una pentru cealaltă – Diabolica în mod artificial, fiind programată să o adore pe Sidonia, Donia în mod natural, dorindu-și compania Diabolicei și prețuind-o mai mult decât orice crimă ar putea înfăptui aceasta pentru a o menține în siguranță într-o lume instabilă politic și plină de intrigi și comploturi.

„Ura mea, nevoia de a zdrobi și a sfâșia și a distruge a început să se estompeze. Au început să dispară. M-am uitat fix la fetița aflată în fața mea și am simțit ceva ce nu mai simțisem până atunci, o senzație nemainîntâlnită. Un muget continuu în craniu, schimbându-mă, înlocuindu-mă. Voiam să o ajut pe această fată, voiam să o apăr. Mugetul a continuat și a tot continuat, iar apoi a pierit ca și cum nimic altceva nu ar fi existat în tot universul în afară de ea.”

În momentul în care tatăl Sidoniei, Senatorul Impyrean este luat în vizorul aprigului Împărat galactic, existența singurei sale fiice este pusă în pericol, iar calmul vieții sale anulat în momentul în care este chemată la Curtea galactică, departe de familie. Însă cea care ajunge în mijlocul intrigilor politice este Nemessis, deghizată în Sidonia (nu, nu este spoiler, acest lucru este dezvăluit pe spatele copertei ). Forțată să nu-și folosească abilitățile fizice pentru a nu da în vileag secretul pe care Matroana, mama Sioniei, l-a pus la cale pentru a-și proteja fiica, Nemessis se vede nevoită să abandoneze tot ceea ce învățase până atunci – să lupte în bătălii, să nimicească dușmanii familiei Impyrean, să omoare pentru siguranța Doniei. Trebuie să uite tot ceea ce a deprins încă de când a fost creată în laborator, să-și părăsească propria natură sălbatică și să lupte nu cu armele fizice, ci cu cele nevăzute, dar la fel de (dacă nu chiar mai) letale: armele psihice, cele mai aprige: minciuni, comploturi și trădări de neînchipuit.

“Îmi imaginasem și înainte cum e să fii trădată. Dar acum, când bolboroseam fără să pot scoate un cuvânt, cunoșteam adevărata agonie a trădării. O simțeam cum îmi arde tendoanele, fără milă.”

Oare Nemessis, un Diabolic creat special pentru a ucide, se poate dovedi mai blând și mai puțin periculos decât o familie de regi aflată la putere și a cărei singură dorință este aceea de a stăpâni peste toți și peste toate, dorind să câștige putere cu orice preț, ucigându-și propriile rude și propriul popor? Ei bine, da. Uneori, ființele create cu anumite scopuri se dovedesc a fi mai puțin veninioase decât oamenii fără scrupule, capabili să-și trădeze copiii sau frații pentru a obține un titlu și putere asupra tuturor. Faceți cunoștință cu familia Domitrian – Împăratul Randevald, perfida Grandisima Cygna, mama acestuia și Tyrus, prințul moștenitor cu reputație îndoielnică, (aparent) un nebun cu acte în regulă. În mijlocul cuibului de vipere, Nemessis va trebui să supraviețuiască unei curți de politicieni corupți, abjecți și ucigași, căci supraviețuirea celei mai dragi ființe, Sidonia, depinde de abilitatea Diabolicei de a face față acestei neobițnuite provocări – aceea de a lupta cu armele oamenilor infami, și nu folosindu-și puterea fizică.

„Mă gândesc adesea că puterea e cea mai toxică substanță din univers. Atât dorința, cât și posesia ei îți deformează caracterul dincolo de orice mântuire.”

Recunosc că nu știam la ce să mă aștept de la această carte, și rare sunt situațiile în care chiar nu știu despre ce este vorba într-o carte. Titlul cărții a fost primul care mi-a trezit interesul, urmat îndeaproape de descrierea care, în realitate fără absolut nicio legătură, mi-a amintit de o serie dragă mie, Academia Vampirilor. Relația dintre Sidonia și Nemessis mi-a amintit instantaneu de o altă legătură puternică și extrem de deosebită dintre două tinere fete –Rose Hataway și Lisa Dragomir, în acest caz Nemessis fiind Rose, fata puternică și curajoasă care și-a dedicata viața întreagă pentru a o apăra pe cea a firavei Sidonia/Lisa.

Nu, nu este o carte fantasy cu vampiri. Este un fantasy cu accente distopice și SF. Un SF extrem de light, o poveste care abordează teme precum loialitatea, prietenia, curajul, găsirea propriei identități, descoperirea și îmbrățișarea adevăratelor valori și a sentimentelor izvorâte dinlăuntrul nostru. Este o poveste despre determinare și maturitate, conflicte și intrigi politice care, deși tratate într-o manieră specifică genurilor SF și distopic, sunt, din păcate, de actualitate.

Diabolica, acest personaj principal ce poartă numele volumului, este un rezultat de laborator care, practic, și mai ales în ciuda scopului creat, este mai uman decât oamenii. O idee îndrăzneață, poate ciudată, dar destul de posibilă în realitatea zilelor noastre.

„N-aveam să dispar în vid ca și cum n-aș fi existat. N-aveam să accept că eram mai puțin umană decât oamenii ăștia doar pentru că așa mă proiectaseră. Eu simțeam și mă înfuriam și mă durea și nu-mi puteau lua asta.

Nu, aveam să exist ca Nemessis Diabolica și să-mi croiesc singură destinul în ciuda tuturor. Aveam să fiu o Diabolică ce a făurit un nou viitor. Și, astfel, să am parte de cea mai teribilă răzbunare dintre toate: să fac astfel încât viața mea să însemne ceva.”

Nemessis alternează între momentele în care își arată adevărata față, luptând cu înverșunare pentru protejarea Sidoniei și cele în care se luptă cu propria-i identitate, descoperind încetul cu încetul sentimente și trăiri pe care nu ar fi trebuit să le aibă. Diabolicii sunt creaturi antrenate să ucidă și să servească pe veci unei singure persoane, nu ființe capabile să simtă dragoste, empatie, milă sau orice altceva pentru altcineva. Însă întreaga existență a Diabolicei este dată peste cap în momentul în care realizează că poate nutri sentimente și pentru alte persoane, nu doar pentru Sidonia, lucru pe care aceasta din urmă l-a susținut din totdeauna, crezând cu fervoare în ideea nebunească și greu de închipuit conform căreia un Diabolic poate simți cu adevărat, poate empatiza și poate descoperi că nu este doar un monstru, ci o ființă complexă, fizicul făcând singura diferență dintre acesta și un om.

„- Ai o strălucire interioară, mi-a spus.

- Ba nu am, am asigurat-o eu.

- Ba da. Strălucești ca o stea, Nemessis. O stea minunată.

S-a întins spre mine și și-a trecut degetele peste brațul meu, fascinată.

- Ești o supernovă.

- Ar fi foarte periculos pentru tine atunci, i-am spus scoțându-i pantofii.

- Chiar ai o scânteie divină.

Ochii i s-au umplut de lacrimi care au început să-i șiroiască pe obraji, fericirea lăsând loc melancoliei.

- Mi-aș dori să crezi asta.

Am oftat. Cât de visătoare era.

- Culca-te, Donia.

- Te iubesc mai mult decât pot îndura uneori. Ești o minune și nici măcar nu o știi.”

O aprigă luptă interioară se dă înăuntrul Diabolicei pe măsură ce noi comploturi sunt puse la cale, își cunoaște adevărații aliați și trece prin nenumăratele trădări ale familiei regale. Curajul și loialitatea Diabolicei sunt de nestrămutat; este hotărâtă să-și dea și viața pentru bunăstarea Sidoniei, dar în același timp sentimentele ei trădătoare o trimit în brațele unui personaj greu de descifrat, periculos și atrăgător în același timp, care militează în numele justiției, însă capabil de orice pentru a înfăptui propria lui dreptate

“Dragostea e cea mai volatilă substanță din univers. Erupe, arde totul, apoi se stinge pur și simplu..”

Prințul moștenitor Tyrus este un personaj de care vă veți îndrăgosti și pe care îl veți detesta în același timp. De o inteligență sclipitoare, ce uneori frizează nebunia, bun strateg și extrem de calculat, Tyrus se avântă în periculosul joc inițiat de bunica și tatăl său. Vei simți milă pentru soarta lui, pentru traumele lui din copilărie, pentru șarada pe care a fost nevoit să o joace timp de atâția ani. Vei empatiza cu el, cu ideile pe care vrea să le pună în aplicare pentru a obține un viitor mai bun și mai prosper pentru poporul său, îi vei îndrăgi spiritual justițiar și candoarea cu care se uită în ochii ființei iubite, dar apoi îl vei urî când îi vei descoperi latura infamă, căci da, ea existî și va exista mereu în familia Domitrian. Tyrus este un personaj de poveste, deloc predictibil, care îți va trezi sentimente contradictorii. Eu încă nu am reușit să-i ghicesc adevărata fire, iar acest lucru constituie o adevărată provocare pentru mine (și pentru Nemessis deopotrivă) și pot spune că abia aștept următorul volum.

„Unii ar putea spune că suntem un cuplu monstruos, și ar avea dreptate. În felul nostru, eu și Tyrus suntem amândoi niște scorpioni, creaturi periculoase care traversează împreună cele mai periuloase râuri. Poate că împreună putem înțepa, dar putem, de asemenea, și să plutim. Poate că scorpionii sunt singurii care se pot salva unul pe altul.”

Cu personaje memorabile, pe care nu le vei uita prea curând, cu o Diabolică în parte curajoasă, în parte inocentă, aflată în căutarea propriului destin, cu o poveste în care intriga și suspansul te vor ține lipit/ă de paginile cărții de la început până la final, acest prim volum ne oferă o lecție dură despre maturitate, umanitate, loialitate, dragoste și curaj.

„Să fiu o bună Diabolică însemna să fiu o persoană oribilă. Dacă eram o persoană, atunci tot ceea ce eram, tot ceea ce devenisem era păgân, deformat și rău. Eram fie o Diabolică perfect acceptabilă, fie o ființă umană abominabilă.”

Diabolica este o carte ce nu trebuie ratată, indiferent dacă ești sau nu fan al genurilor fantasy, distopie ori SF.

Mulțumesc librăriei online Libris.ro pentru exemplarul oferit pentru recenzie. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o multitudine de titluri ofertante la prețuri avantajoase.

Recenzie: Diabolica de S.J.Kincaid

Share this:

CONVERSATION

2 comentarii: