Recenzie: Ascensiunea de Rebecca Ross
„Sunt distrusă, cu inima frântă și trădătoare, sunt
sfâșiată în două.”
Pentru
un cititor înrăit, o carte reprezintă mai mult decât o simplă lectură. Pentru
un cititor înrăit, un autor poate deveni una dintre cele mai apreciate
persoane, iar lumea creată de acesta, un tărâm magic, plin de nenumărate
posibilități, o adevărată evadare din cotidian, o poartă magică care are
puterea de a-l transpune pe cititor
într-o lume feerică, tentantă, sublimă.
Un autor bun are capacitatea de a transforma cuvintele în posibilități, creația
lui devenind o adevărată desfătare pentru acel cititor veșnic aflat în căutarea cunoașterii, însetat
și dornic de aventură. Iar aventurile literare sunt extrem de ofertante și
tentante, ușor de obținut și greu de ales – mii de cărți interesante, care îți
promit o călătorie impresionantă dacă te vei încumeta să le deschizi și să le
treci pragul, să le iei în mâini și să le accepți provocarea, să le admiri
copertele și să te scufunzi la propriu în cuvintele atent așezate în pagini.
Rebecca
Ross este una dintre noile scriitoare de fantasy care s-a alăturat de
curând celorlalte mii de nume de autori. Ce are ea de oferit cititorilor de
pretutindeni? Cu ce se deosebește scrierea ei de a altora și ce te poate face
pe tine, cititorule în căutarea lecturii perfecte, să dai o șansă lumii create
de ea? După ce am citit această minunată carte, aș putea spune așa:
coperta, stilul de scriere și profunzimea poveștii.
De ce am început cu coperta?
Din motive evidente, cred eu, căci este absolut sublimă. Perfectă. Iar după ce
am aflat povestea, pot spune că este și extrem de sugestivă, imaginea fetei
îmbrăcate într-o mantie albastră strălucitoare și care se află într-o pădure
plină de luminițe redând cu acuratețe imaginea eroinei principale, iar
minunatele detalii aflate în lateralul copertei și pe spatele acesteia
încadrează perfect acest tablou feeric.
Lăsând la o parte coperta,
care nu poate decât să atragă prin simplitate, rafinament și complexitate, care
da, m-a fermecat de prima oară ce am văzut-o și care m-a făcut să adaug cartea
pe lista mea extrem de lungă de cărți pe care mi le doresc în bibliotecă, alegând-o în detrimentul altora, stilul de
scriere al autoarei, atât de melodios și de elegant, farmecă efectiv cititorul și îl transpune pe
nesimțite în lumea creată, nelăsându-l să mai scape din înlănțuirea fermecată a
cuvintelor decât în momentul în care și ultimele fraze vor fi parcurse,
anunțând cu regret finalul primului volum. Profunzimea cu care această autoare
scrie are darul de a te înrobi și de a te converti în sclavul acestei povești
pe veci. Poate credeți că folosesc niște cuvinte prea mari, că este imposibil
ca o carte să trezească asemenea sentimente, că te poți atașa atât de mult de o
poveste….Ei bine, credeți-mă că aceste cuvinte sunt prea simple și încerc din
greu să le caut pe cele potrivite să exprime cât de mult mi-a plăcut cartea și
cât de mult vreau ca și voi să descoperiți cuvintele magice despre care vă
vorbesc.
Poate n-ați înțeles nimic
din ce am spus eu aici. Poate credeți că bat câmpii. Este frumos, dar greu de
vorbit despre o carte care atinge perfecțiunea. Ascensiunea a fost o
frumoasă tentație pentru mine, atât la început, când nu-i cunoșteam decât
coperta, cât și pe parcursul întregii lecturi, când nu mă mai săturam să sorb
fiecare cuvânt așternut cu atâta pricepere și imaginație de către autoare.
Mai presus de toate, mi-a
plăcut de eroină. Brienna este o doar copila la începutul romanului, dar care
pe parcurs se transformă într-o tânără curajoasă și inteligentă, capabilă să
mute munții din loc pentru a face loc pasiunii, dreptății și loialității,
alungând trădarea, minciunile și rescumpărând greșelile și faptele abjecte ale
strămoșilor săi și ale unor persoane care au trait cu mii de ani în urmă, dar
care au dezlănțuit răul pe pământ, rău ce sălășluiește și în prezentul eroinei.
Brienna este orfană de mama
și părăsită de tatăl pe care nu l-a cunoscut niciodată, fiind un copil din
flori. În momentul în care împlinește zece ani, bunicul din partea mamei o duce
la o prestigioasă și atipică școală, Casa Magnalia, acolo unde ardenele (adică
ucenicele) studiază una dintre cele cinci pasiuni – artele plastice, muzica,
arta dramatică, înțelepciunea sau cunoașterea sub riguroasa îndrumare a unui
arial (adică profesor), urmând ca după șapte ani întregi de studiu, muncă și
perseverență, ucenica să devină maestră a pasiunii îmbrățișate, primindu-și
mantia și fiind aptă de a încheia o colaborare – colaborare ce îi va aduce un
protector, un om care la rândul său este maestru în respectiva pasiune, un om
care va deveni sfătuitorul și protectorul
fetei, un om care o va modela mai departe și îi va desăvârși pasiunea.
“Pasiunea este împărțită în
cinci inimi, am început. Pasiunea înseamnă artele plastice, muzică, artă
dramatică, înțelepciune și cunoaștere. Pasiunea este devoțiune necondiționată,
este fervoare și agonie, este cumpătare și ardoare. Nu cunoaște margini și
poate aparține unui bărbat sau unei femei, indiferent de clasa din care fac
parte sau de statutul lor, indiferent care le este moștenirea. Pasiunea devine
una cu bărbatul sau cu femeia, tot așa cum bărbatul sau femeia devin una cu
pasiunea. Este o aducere la desăvârșire a priceperii și a trupului, un simbol
al devotamentului, evlaviei și faptelor unui om.”
Primele pagini ne dezvăluie
o Brienna nesigură pe ea și pe propriile-i dorințe, care nu este capabilă să-i
demonstreze Văduvei (directoarea școlii, a cărui nume vine de la văduva unui
nobil sau a unui rege, regina mama, etc), arialilor ori celorlalte ardene că
este atrasă de una dintre cele cinci pasiuni. Talentele necesare stăpânirii
unei pasiuni sunt prcatic inexistente, însă, în mod straniu, Brienna este acceptată în școală, în urma
unei discuții misterioase purtate între bunicul ei și Văduvă, discuție ce aduce
în prim plan și numele tatălui Briennei, nume care îi este total necunoscut atât
fetei, cât și cititorului.
Șapte ani mai tâziu, în
apropierea absolvirii, viața Briennei se schimbă radical. Nestăpânind complet
pasiunea cunoașterii, una dintre cele mai complexe și dificile dintre cele
cinci pasiuni, singura care îi mai rămăsese la dispoziție tinerei, după patru
ani încununați de eșec, în care a încercat să învețe celelalte patru pasiuni,
dedicând doar trei cunoașterii și nefiind capabilă să își obțină un protector,
Brienna se vede nevoită să părăsească școala în secret pentru a urma o cale cu
totul și cu totul stranie și neprevăzută, dar care reprezintă chemarea și destinul tinerei fete.
Copleșită de așa numitele
viziuni strămoșești – frânturi de imagini din trecutul strămoșilor ei -, care aduc
cu ele nu doar perspectiva unui trecut sângeros, ci și posibilitatea trăirii pe
deplin a acestor viziuni, întrucât Brienna trăiește aievea cele mai importante
momente care s-au petrecut acum mii de ani, definitorii pentru prezentul
nesigur al tărâmurilor Maevana și Valenia, Brienna fiind atât o fiică maevană,
cât și valeniană, prin descendența părinților săi.
Îndepărtată de circumstanțe
de sub acoperișul Casei Magnalia și de siguranța ce acesta i-o oferea, Brienna
este nevoită să ia propriile decizii în privnța soartei celor două tărâmuri,
căci puterea ei de a retrăi trecutul strămoșilor săi îi conferă posibilitatea
de a salva Maevana, tărâmul de la miazănoapte, odinioară ținutul clanurilor
războinice, de la destinul crud pe care acest tărâm magic l-a îndurat în
ultimele secole, de când ultima regină de drept a fost alungată și trădată,
tronul fiind ocupat de Lannon, un rege uzurpator și susținut de case nobiliare
alcătuite din familii ambițioase și crude, precum casa nobiliară Allenach, în
frunte cu lordul Brendan Allenach.
„În adâncul sufletului,
doream să-l văd detronat pe regele Lannon și să văd cum o regină se ridică din
cenușa lui. Toate aceste dorințe puteau primi răspuns, una câte una, dacă aveam
să fiu îndeajuns de curajoasă, încât să aleg această cale.”
Astfel Brienna, ghidată de
viziunile care-i destăinuie secrete neștiute și îngropate odată cu purtătorii
lor – strămoșii ei -, pornește pe urmele unei misterioase nestemate numite
Piatra Înserării și a unei legi scrise de însăși prima regină a Maevanei, lege
numită Codicele reginei, prin care se recunoștea doar dreptul urmașei reginei
îndrituite de a urca la tron și a redeștepta la viață magia, căci cei din
clanul Kavanagh, una dintre cele
paisprezece familii nobiliare din Maevana și cei din care se trage
regina, au magia în sânge și se trag din dragoni. Doar prin regăsirea
nestematei și a codicelui Brienna, împreună cu lorzii trădați în urmă cu
douăzeci și cinci de ani și ceea ce a mai rămas din familiile lor, pot readuce
pacea în Maevana, prin detronarea regelui uzurpator Lannon și a nobilului
Allenach.
Secrete ascunse de mii de
ani ies la suprafață și comploturi se urzesc la ceas de noapte, atunci când
inimile trădătoare și răzbunătoare se reunesc pentru a decide soarta unui tărâm
care în urmă cu mai multe decenii a fost stropit cu sânge nevinovat, sânge ce
își cere răzbunarea negreșit.
“Legendele spun că pâcla ar
fi fost adusă în Maevana prin magie, de către reginele din neamul Kavanagh. Era
ca o mantie protectoare pentru ținutul din miazănoapte și numai cei mai nebuni
și cei mai viteji dintre bărbați au navigat vreodată prin ea. Aceste legende
încă mai păreau adevărate. Magia era doar adormită, e drept, însă imediat ce
s-a risipit, binevoitoare, ceața subțire din Valenia, pâcla maevană s-a
năpustit asupra noastră ca o haită de lupi albi, mârâind, urlând șuierător pe
măsură ce corabia se apropia de portul regal din Lyonesse.”
Brienna nu este singurul
personaj de care vă veți îndrăgosti. Acest prim volum antrenant aduce în prim
plan personaje mărețe, credibile și îndrăznețe, cu firi puternice, atent șlefuite
în timp. Cartier Evariste, arialul de la Casa Magnalia, cel care cu răbdare și
inteligență îi poartă Briennei primii pași în tainele pasiunii cunoașterii,
este un personaj cheie al acestei povești. Extrem de sever, dar și îngăduitor
cu tânăra ucenică, Cartier face tot posibilul pentru a o pregăti cât mai bine
pe această copilă lovită de soartă și care nu își găsește drumul spre una
dintre cele cinci pasiuni, și pe bună dreptate, căci menirea sa este alta.
Simțindu-se întotdeauna diferită față de celelalte ardene, pe care ajunge să le
iubească ca pe niște surori, Brienna își găsește alinarea în lecțiile și
poveștile istorice depănate cu drag și pasiune de către Cartier, profesorul pe
care ajunge să îl prețuiască mai mult decât ar fi cazul, între cei doi
dezvoltându-se o relație mai profundă chiar și decât pasiunea pe care cei doi o
împart, pasiunea cunoașterii.
“Părul lui blond a strălucit
în lumina focului în timp ce a făcut mișcarea aceea plină de grație. Însă, în
spatele politeții și pasiunii, se ascundea o fire călită precum oțelul și dură
ca un vânt rece.”
Cartier este o enigma ce se
destăinuie pas cu pas, capitol cu capitol, autoarea nelăsând foarte mult la
suprafață, lucru care m-a întristat, deoarece mi-aș fi dorit să descopăr mai
mult din ceea ce are de oferit acest personaj complex. Acesta este însoțit de o
permanentă aură de mister; este
calculat și cumpătat, inteligent și atrăgător, rece dar și blajin. Deși, după
părerea mea, a fost pus, într-o oarecare măsură, într-un con de umbră, în
spatele Briennei, Cartier merita o prezentare mult mai detaliată. Tripla lui
identitate, trecutul său dureros și prezentul incert, toate greutățile și
cunoștințele pe care a fost nevoit să le tăinuiască – deoarece rămăsese singur,
condamnat să se ascundă și doar să spere că într-o zi se va face dreptate –
toate aceste informații și știind că e cine e, m-au făcut să îmi doresc să
citesc mai multe despre acest personaj care mi-a intrat cu ușurință la suflet.
Sper ca acest lucru să fie posibil în următorul volum, căci nu doar Brienna își
mertă statutul de eroină principală.
Alte
personaje enigmatice și care au un rol definitoriu în redobândirea tronului
Maevanei sunt Jourdain - un luptător ce nu cunoaște frica, aprig și însetat de
justiție și de răzbunare, fiul acestuia, care a crescut fiind nevoit să se
ascundă, într-o permanentă teamă și stare de alertă, Ysolde – o tânără
curajoasă și inteligentă, care vrea să facă dreptate mai presus de orice, care
respectă numele și amintirea reginei și care jură să apere Maevana cu prețul
vieții ei.
În
lumea lor, jumătățile de măsură nu-și au rostul. În lumea lor, atât dreptatea,
cât și răzbunarea sunt primordiale. Răzbunarea unui tată care și-a văzut soția
și fiica ucise cu sânge rece. Răzbunarea unei fiice care nu a cunoscut decât lăcomia
și răutatea tatălui ei. Răzbunarea unui fiu care și-a pierdut familia, casa și
renumele. Dar nu și onoarea și noblețea. Răzbunarea unei fiice care și-a
pierdut mama și sora. Țara și pământul. Copilăria și dreptul de a crește
liberă.
Răzbunarea
unei regine care vrea să-și revendice ceea ce îi aparține de drept – tronul și
respectul poporului ei, dar, mai presus de toate, care va ști cum să
(re)instaureze dreptatea într-o lume guvernată de regi fățarnici, falși și
ucigași.
“El a ales trădarea. Ea alege răzbunarea.”
Cu
toate că de la un anumit punct, acțiunea devine previziblă și mi-am dat seama
cu ușurință de adevărata identitate a anumitor personaje, nu pot să scad
acestei povești nici măcar un punct, deoarece mi-a oferit o călătorie fantasy
palpitantă, unică. Sper din tot sufletul ca următorul volum să abunde în
răsturnări de situație, căci sfârșitul acestuia a fost prea „cuminte” pentru
gustul meu. Aș fi putut jura că povestea s-a terminat aici, dacă nu știam de continuarea
anunțată de autoare. Pentru un volum de debut, Rebecca Ross merită toate
laudele, dar mă va dezamăgi crunt dacă următorul volum nu va fi mai bun decât
acesta – sper la o continuare mai antrenantă, breathless, la mai multe intrigi
politice, la mai mult Cartier și la o poveste Brienna-Cartier lipsită de clișee,
imprevizibilă.
Ascensiunea
este un volum răvășitor, adictiv, obsedant, care își merită locul de cinste în
biblioteca oricărui iubitor de fantasy și young adult. Intrigi de curte,
răzbunare și justiție, iubire și magie, regi și regine prinse în bătălii
acerbe, intrigi politice și trecuturi presărate cu sânge. O carte cu personaje
curajoase, pentru cei mai curajoși și curioși cititori ! J
Mulțumesc
din suflet editurii Corint/Leda Edge pentru minunatul volum oferit spre recenzie.
Ce muuult îmi place coperta. Felicitări pentru recenzie!
RăspundețiȘtergereMultumesc ! ^^ Coperta este superba, la fel si povestea :)
Ștergere