la septembrie 25, 2018

Recenzie: Regina umbrelor de Sarah J. Maas

septembrie 25, 2018 2 Comments Edit

„Ea era moștenitoarea focului. Ea era focul, și lumina, și cenușa, și tăciunii. Ea era Aelin Inimă-de-foc și nu-și pleca capul în fața nimănui și pentru nimic, cu excepția coroanei care i se cuvenea prin sânge, supraviețuire și triumf.”

În biblioteca unui bookaholic, se regăsesc mii și mii de cărți, unele mai dragi, altele mai puțin apreciate, unele cărți citite și răscitite, altele doar răsfoite, așteptându-și cuminți rândul. Unele cărți sunt devorate, adevărate minunății, ridicate la rang de capodopere.

În biblioteca mea, trebuie să recunosc că am multe favorite, multe cărți pe care le iubesc și le-am iubit din prima clipă, și chiar dacă au trecut mulți ani de la apariția și lecturarea lor, îmi sunt extrem de dragi. O astfel de serie este Tronul de cleștar, de SarahJ. Maas.

Îmi amintesc și acum momentul când am văzut primul volum al acestei serii. M-a atras coperta și titlul, am luat cartea în mâini și am răsfoit-o, i-am citit descrierea și am îndrăgit-o pe loc. Am simțit o conexiune. Asta se întâmpla acum câțiva ani, când încă nu exista isteria creată în jurul autoarei.

A fost dragoste la prima vedere, intuiție de cititor, obsesie, spuneți-i cum vreți. Am văzut-o, am plăcut-o, am luat-o. Am devorat-o, am recitit-o. Acum am ajuns la volumul patru al seriei (of, editura se mișcă atât de greu !!!), iar toate volumele au locul lor de cinste în biblioteca mea.

Am devorat primele două volume. Cel de-al treilea m-a dezamăgit puțin (dar nu suficient de mult încât să-i scad nota pe goodreads, căci mi-am dat seama că eu am avut o problemă cu anumite schimbări survenite, nu autoarea. Scrierea a fost minunată), dar volumul patru...oh, doamne. Cred că în viața mea nu mi-a fost mai greu să scriu despre o carte. Sublimă. Perfectă. Încântătoare. Nu îmi doresc decât să citesc mai repede continuarea, căci sunt însetată după mai mult.

Regina umbrelor mi-a întrecut toate așteptările. Scriitură perfectă, antrenantă, obsedantă. Personaje memorabile și extrem de bine conturate. Răsturnări de situație, momente cheie, magie și dragoste, trădare și răzbunare, loialitate și dragoste, curaj și nebunie pură. Adrenalină la cele mai înalte cote. Fantasy de cea mai bună calitate. Sarah J. Maas a reușit din nou să-și uimească cititorii, oferindu-le un volum de nota zece plus.

„Noi două suntem doar animale sălbatice în piei de om. Nu are rost să negi asta !”

Dacă în recenzia volumului trei spuneam că schimbările fără precedent suferite de Celaena Sardothien, actuala Aelin Galathynius m-au dezamăgit puțin, fiind obișnuită cu personajul pe care autoarea m-a făcut să-l îndrăgesc în primele două volume – chiar dacă acel personaj era mult mai slab, mai predispus greșelilor și mai nehotărât - , ei bine, în volumul de față Aelin a reușit să mă atragă din nou de partea ei.

Trebuie să mă înțelegeți, nu vreau să mă judecați. Întotdeauna am considerat-o pe Celaena/ Aelin o adevărată eroină, însă am fost puțin debusolată de alegerile pe care aceasta le-a făcut în Moștenitoarea focului. A frânt inimi, s-a îndepărtat de două persoane pe care le-am îndrăgit extrem de mult, a lăsat o parte din ea pentru a recâștiga o alta, necesară transformării și supraviețuirii ei. Am digerat mai greu această pervertire, noua persoană care de fapt nu mai era curajoasa, dar fragila tânără ieșită din minele din Endovier, ci regina pierdută și crezută moartă.

Aelin renaște din propria-i cenușă, precum cea mai măreață pasăre Phoenix. Ea este curajoasă și sălbatică, cutezanța ei nu cunoaște limite, este un foc dogorâtor care mocnește și arde totul în juru-i la cel mai mic semnal. Cicatricele ce-i brăzdează pielea îi amintesc constant ce a îndurat, ce a pierdut, cât a suferit, dar și cât mai are de pierdut în caz că mai face o singură greșeală în lungu-i drum spre răzbunare. Trecutul o urmărește pretutindeni, amintirile sunt mai vii ca niciodată, pericolul mai numeros ca oricând.

Valgii, demonii înfricoșători care pun stăpânire pe trupurile și mințile nevinovate, târându-le în cele mai înfricoșătoare cotloane, acolo unde umanitatea este perveritită și perdută, posibil, pe veci, armata de vrăjitoare Cioc-negru creată de de regele Adarlanului și de acoliții săi, răfuiala cu Lorcan, unul dintre cei mai de temuți războinici ai Prințului Fae, Rowan, eliberarea prințului și a prietenului său Dorian, captiv și supus de puterea unui Valg, eliberarea vărului său mult iubit, Aedion – acestea sunt câteva dintre cele mai importante provocări cărora Aelin trebuie să le facă față cu brio, salvându-și în același timp prietenii, poporul și renumele familiei sale.

„Pentru prietenii ei, pentru familia ei, ar fi fost bucuroasă un monstru. Pentru Rowan, pentru Doorian, pentru Nehemia, s-ar fi pervertit, degradat și ruinat. Știa că ei ar fi făcut același lucru pentru ea. Ar fi putut să o ierte pe fata care avusese nevoie de un căpitan al gărzii care să-i ofere stabilitate, după un an în iad; să o ierte pe fata care avusese nevoie de un căpitan care să-i fie campion. Dar, acum, era propria ei campioană. Și nu avea să mai adauge numele unei alte ființe dragi, moarte, pe pielea ei.”

În război și-n dragoste totul este permis. Mai neînfricată ca niciodată, regina pierdută și regăsită luptă cu toate armele pentru a face dreptate. Pentru a răzbuna moartea părinților ei. Pentru a-și recupera vărul mult iubit. Pentru a-l înfrânge pe regele asupritor, cel care i-a furat copilăria, fericirea și familia.

Relația dintre ea și Aedion, vărul pierdut și regăsit, cel cu care se juca încă din copilărie, cel care a jurat că-i va fi mereu alături, este impresionantă. Cei doi fac tot ce este necesar pentru a se regăsi, se protejează unul pe celălalt cu prețul vieții lor și își jură din nou loialitate într-o lume rece, distrugătoare. M-a imprsionat această relație, asemănările și deosebirile dintre cei doi, sufletele lor pure și greu încercate, dragostea lor care a supraviețuit celor mai crunte momente. Cei doi sunt imbatabili, se acceptă fără întrebări și fără prejudecăți, crezând încă într-un destin care, deși i-a despărțit, i-a șelefuit și le-a oferit puterea de a supraviețui, reușind să fie aceleași două persoane minunate, doi răboinici fără seamăn.

„El râse din nou și își dădu seama că, deși o iubise, iubise amintirea ei – prințesa care îi fuese luată. Dar femeia, regina – ultima fărâmă a familiei pe care o avea...

- A meritat, spuse el, iar zâmbetul îi dispăru. Tu ai meritat. Toți acești ani, toată așteptarea. Ai meritat. Știuse din clipa în care ea își ridicase privirea spre el, în fața eșafodului, sfidătoare, rea și sălbatică.

- Nu-mi pasă..de ce a trebuit să faci ca să supraviețuiești, de ce ai făcut de ciudă, furie sau egoism. Ești aici – și ești perfectă. Ai fost și vei fi mereu.”

De cealaltă parte este Rowan, Prințul Fae, legendarul războinic temut și apreciat de toți. Cel care o întregește și o completează pe Aelin, cel care îi oferă protecție și neprețuite lecții de viață. Dragostea lor este una cu suișuri și coborâșuri, mereu supusă luptelor interioare și exterioare dinlăuntrul celor doi.

„Nu-mi spune ce merit și ce nu merit. Nu-mi vorbi despre ziua de mâine, despre viitor, despre nimic. El o luă de mână; degetele-i erau reci – tremurând ușor. “Ce vrei să-ți spun, Inimă de Foc?

Ea se uită la mâinile lor împreunate și la inelul de aur, de pe degetul ei mare. El îi strânse ușor degetele. Când își înălță capul, ochii îi străluciră.

- Spune-mi că vom trece peste ziua de mâine. Spune-mi că vom supraviețui războiului. Spune-mi..înghiți cu greu. Spune-mi că, de-ar fi să ne ruinez pe toți, vom arde în iad împreună.

- Nu vom ajunge în iad, Aelin, răspunse el. Dar, oriunde ne vom duce, vom merge împreună.”

„- Rowan, mă faci să vreau să trăiesc. Nu să supraviețuiesc; nu să exist. Să trăiesc.”

Deși dușmanii ei sunt nenumărați, iar pericolele pândesc la fiecare colț, urmărindu-i mișcările și încercând să-i limiteze puterile, prietenii lui Aelin - vechi sau mai noi, sunt și ei numeroși, fiecare remarcându-se într-un anumit fel, reîntregind astfel tabloul final. Chaol și Nesryn, Rowan și Aedion, Lysandra și chiar anumite personaje aflate în tabăra adversă, care acționează în mod surprinzător, contribuie la eliminarea răului, încercând să reinstaureze pacea și prosperitatea pentru un popor frânt și asuprit.

„- Chaol, nu privim în urmă. Uitatul în urmă nu ajută pe nimeni și cu nimic. Putem doar să mergem înainte.

Iat-o, regina care se gândea la el, o viitoare conducătoare în devenire. Și asta îl lăsă fără suflare, pentru că îl făcea să se simtă atât de ciudat de tânăr – când ea părea, acum, atât de bătrână.

- Și dacă mergem înainte doar ca să întâlnim și mai multă durere și disperare? întrebă el. Dacă mergem înainte doar ca să sfârșim oribil?

Aelin se uită spre nord, de parcă ar fi putut să vadă tot drumul până la Terrasen.

- Atunci, nu acela este sfârșitul.”

Am fost vrăjită de fiecare cuvințel scris de autoare. Am simțit cum pe nesimțite părăsesc lumea reală și pătrund într-un tărâm magic, alături de eroii acestei serii palpitante. Pentru câteva ore bune, am refuzat să mă întorc la realitate și am preferat să stau ancorată în lumea creată de Sarah J. Maas, unde îți pierzi răsuflarea cu fiecare pagină întoarsă.

Apreciez și m-am atașat de fiecare personaj în parte. Toți au o poveste de spus, un trecut trist și un prezent furtunos, împovărat de amintiri neplăcute. Toți sunt eroi dar și personaje ce pot fi ușor catalogate drept villains. Sunt caractere puternice, complexe și dificile, care pun la fel de multă patimă atunci când își apără prietenii ca și atunci când omoară cu sânge rece.

Două dintre surprizele acestui volum sunt Manon și Lysandra. Prima, cunoscută din volumul precedent, la fel de impunătoare și de letală, de rece și de umană în același timp. Una dintre preferatele mele, extrem de inteligentă și de frumoasă, care luptă și sfâșie, un trup și-o minte greu de uitat. O vrăjitoare letală cu al său balaur cu inimă mare. Cea de-a doua, un metamorf cu o copilărie lipsită de dragoste, o sclavă care seduce și este sedusă, o femeie fatală cu dublu rol, o adevărată felină care este capabilă să protejeze ceea ce iubește, dar și să omoare pentru a se răzbuna.

„Nu femei. Vrăjitoare. Toate erau tinere și frumoase, cu părul și pielea în toate culorile și nuanțele. Dar, chiar și de la distață, o văzu pe cea pe care i-o arătase Rowan. Părul ei era ca lumina vie a lunii, iar ochii, ca aurul lustruit. Era cea mai frumoasă persoană pe care Aelin o văzuse vreodată. Și cea mai înfiorătoare. Se mișca mândră, așa cum doar un nemuritor putea să o facă, presupuse Aelin, cu mantia-i roșie biciuind ăn urma ei, hainele din piele pentru zbor lipindu-i-se de trupul suplu. O armă vie – asta era Aripa Conducătoare.”

Ele sunt persoajele feminine de care m-am atașat cel mai mult, în afară de Celaena/Aelin. Cele două sacrifică totul în numele dreptății, nu se (mai) lasă manipulate de bărbații asupritori din jurul lor, își reclădesc de la zero propriul destin, luptând cu dinții și ghearele pentru a ieși învingătoare. Le admir și sunt nerăbdătoare să le urmăresc parcursul și în volumele următoare.

“Flăcările și noaptea se războiau în cele mai înalte turle, iar pământul se cutremura. Lysandra alerga deja pe aleea șerpuită, în pantă, dintre copaci. Nu existau decât iarba, copacii și vântul. Nu exista decât acest corp puternic și elegant, inima ei de Therian care ardea, strălucea și cânta cu fiecare pas, cu fiecare curbă de care trecea grațioasă, grăbită și liberă. Din ce în ce mai rapid, fiecare mișcare a trupului acelui leopard era o bucurie, în vreme ce regina ei se lupta acolo sus, sus de tot, pentru regatul ei și pentru lumea lor.”

Nu cred să existe un lucru pe care să-l fi urât în acest volum. A fost pur și simplu impresionant. Am rămas uimită de imaginația și talentul autoarei și cu fiecare volum o iubesc tot mai mult. Ceea ce a reușit ea să creeze, este magie pe hârtie J

Mulțumesc din suflet librăriei online Libris.ro pentru că mi-au oferit șansa de a citi acest superb volum. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o mulțime de titluri interesante la prețuri avantajoase.

Recenzie: Regina umbrelor de Sarah J. Maas

Share this:

CONVERSATION

2 comentarii: