Recenzie: Visuri de îngeri și monștri de Laini Taylor







„În legende, himerele se născuseră din lacrimi și serafimii din sânge, dar în clipa aceasta sunt cu toții copiii regretului.”

Speranță și dragoste, război și frenezie, fantezie și magie, răzbunare și iertare. Monștri, oameni, îngeri, zei. Un vis ajuns la final, un vis împlinit, un vis mult dorit. O trilogie îmbrăcată în fantezie și magie, trei volume incredibile care-ți vor aduce liniștea și ți-o vor fura totodată, căci povestea imaginată de talentata Laini Taylor te va face să devorezi paginile, să țipi de neputință dar și de fericire, să vrei să porți cu tine cărțile oriunde, căci din momentul în care vei începe lectura, îți va fi imposibil să te desprinzi de lumea imaginată, de personajele întâlnite, de absolut tot ce înseamnă această feerie numită Născută din fum și os.

Ca de fiecare dată când scriu despre o serie fantasy uimitoare, punctez faptul că multe dintre volumele fantasy nu sunt doar simple povești imaginate de autori, ci în spatele personajelor care primesc puteri supranaturale și trăisc în lumi fantastice se ascund caractere umane, care comit greșeli, ascund secrete, luptă pentru soarta lor, au trăiri, visuri și dorințe la fel ca un simplu om din viața reală. Ce poți învăța citind această minunată trilogie? Prin intermediul personajelor, ai șansa de a (re)învăța ce înseamnă dragostea, sacrificiul, iertarea, puterea de a merge mai departe. Prin ochii lor, descoperi nu doar noi fantastice lumi, ci și adevărate lecții de viață.

Mi-am dorit enorm de mult să citesc acest ultim volum, deși îmi este destul de greu să mă despart de Karou și Akiva, Issa și Liraz, Zuzana și Ziri. Fiecare dintre personajele acestei trilogii îmi va rămâne pentru totdeauna în sufletul și mintea mea și aș fi extrem de fericită dacă aș reuși să vă conving că merită să pătrundeți în această lume populată de îngeri și himere.

Finalul volumului precedent m-a lăsat cu o mulțime de întrebări în minte, iar cele aproape 600 de pagini ale volumului de față au fost ca o binecuvântare pentru mine, deoarece mi-a atins toate așteptările, care trebuie să recunosc că erau enorme.

În fiecare poveste întâlnim câte un război între bine și rău, personajele sunt măcinate de întrebări, nevoite să facă față demonilor interiori, în timp ce se luptă cu factorii externi, însă aici pragul dintre bine și rău este extrem de fragil, căci ambele tabere – ale îngerilor și ale himerelor -, sunt populate de ființe complexe, care luptă în numele propriilor credințe, se jertfesc sau jertfesc pe alții, ticluiesc planuri mai mult sau mai puțin etice, încheie alianțe cu diavolul doar pentru a reuși în scopul propus, regretă sângele vărsat sau sunt gata să verse altul pentru un sacrificiu mai mare, făcut în numele binelui comun. Personajele cărții nu pot fi catalogate doar bune sau rele, căci autoarea îi aduce în punctul în care aceste două noțiuni – de bine și rău,va trebui să fie disipat pentru a se ajunge la o înțelegere care să conducă către supraviețuirea raselor, iar fiecare membru va trebui să-și aducă contribuția așa cum știe cel mai bine, lăsând deoparte orgoliile proprii și bătăliile personale.

„Era toată numai ochi întunecați și intensitate. Ceva din ea pierise. Karou observă și regretă. Războiul face asta, n-ai încotro. Realitatea te asediază. Portretul tău înrămat al vieții este spart și unul nou ți-e pus în brațe. E urât și nici măcar nu vrei să e uiți la el, darămite să-l atârni de perete, dar n-ai de ales, odată ce știi.”

Războiul este inevitabil în lumile lor. Lumea îngerilor, lumea himerelor, iar la final lumea oamenilor, cei care trebuie feriți de cataclismul ce îți arată colții. Mult râvnita pace visată parcă într-o altă epocă de către Karou și Akiva se întrezărește la orizont, însă pentru a o obține cu-adevărat, sacrificii și alianțe neașteptate vor trebui să ia naștere. Cei doi îndrăgostiți, născuți sub o stea potrivnică, unul din lacrimi, celălalt din sânge, trecuți prin sabie și foc, sudoare și sânge, purtând cicatrici de neimaginat, găsesc într-un fel puterea de a lupta mai departe și își permit luxul de a visa la o lume în care să trăiască laolaltă, îmbrățișând pacea și liniștea. Karou, fata cu păr albastru din primul volum, ce locuia în Praga și desena himere și monștri nu mai este aceeași cu fata cu păr albastru din acest ultim volum, cea care, după lupte epice, în care viața i-a fost pusă în pericol, preia conducerea himerelor, ajutată de mai bunii ei prieteni umani și neumani – Ziri, Issa, Zuzana, Mik. Existența acestui fascinant personaj este marcată de cele trei chipuri ale sale pe care a fost nevoită să le poarte de-a lungul timpului – Madrigal, sinele său, superba, fragila și curajoasa kirină, ultima din neamul ei, o rasă aprte a himerelor, cu copite în loc de picioare, diafane aripi de liliac și coarne-n creștet -, Karou, varianta plăsmuită de Brimstone, cea născută din fum și os, fata cu păr albastru și hamse tatuate în palme, neștiutoare și care trăiește într-o Pragă bucolică, o așa zisă ființă umană, însă nici pe departe un om și Karou, varianta actuală, neînfricată și care își asumă ființa complexă care este, luptătoarea idealistă, iubitoarea de îngeri, renegata himerelor, salvatoarea himerelor, dar și a îngerilor, resurecționista care a primit multe daruri de la viață, cea căreia Brimstone i-a lăsat nenumărate moșteniri prețioase – darul reînvierii, șansa la o a doua viață.

„Siluetele fuseseră scăldate în lumină, magnifice și...familiare. Ei se văzuseră pe ei înșiși, fiecare dintre ei, de la Rath, băiatul smilodon care nu mai era băiat, la Mik, violonistul din lumea de alături, și Zuzana, păpușara. Până la Akiva și Liraz, care nu aveau să-și piardă dorința ca Hazael să fi fost printre ei. până la Ziri din neamul kirinilor, norocos, la urma urmei, și chiar până la Issa, care nu fusese niciodată un războinic înainte. Și până la Karou.

Karou care, cu o viață înainte, începuse această poveste pe un câmp de bătălie, când îngenunghiase lângă un înger muribund și îi zâmbise. Puteai să trasezi o linie de la plaja de la Bullfinch, prin tot ce se întâmplase de atunci – viețile sfârșite și începute, războaiele câștigate și pierdute, dragoste și iadeșuri, furie și regret, înșelăciune și disperare și întotdeauna, cumva, speranță – și s-o încheie chiar aici, în această peșteră din Munții Adelphas, în această companie.”



Karou este o ființă ușor de apreciat, care cunoaște amărăciunea, gustă din iubire ca mai apoi să-i fie în mod tragic îndepărtată, care se sacrifică  pentru binele colectiv. Este un personaj memorabil, fragil și puternic, ce poartă un nume predestinat, ea reprezentând speranța supremă pe care trebuie mereu să o purtăm în noi, indiferent de greutățile întâmpinate. Ea este Madrigal, o kirină idealistă care colecteaza într-o cădelniță sufletele celor biruiți, martora nenumăratelor bătălii sângeroase, cea pe care nu a lăsat-o inima să privească neputincioasă moartea unui așa-zis dușman, un înger cu ochi de foc.

Akiva este îngerul salvat de la moarte, cel cu un destin tragic, născut nu din dragoste, ci făcut pentru a crește numărul războinicilor serafimi, cei care duc bătălii aprige în numele tatălui lor comun, prea-puternicul conducător al serafimilor. Akiva nu-și cunoaște mama, nu cunoaște dragostea ori pacea, ci doar neliniștea, supunându-se orbește ordinelor primite de sus, la fel ca nenumărații lui frați, camarazi de luptă, care se bat până la ultima suflare în numele tatălui lor și pentru idealurile lui, ei neavând un alt destin și necunoscând liniștea. Doar frații săi apropiați, Liraz și Hazael îi stau alături, relația lor fiind o mângâiere în multitudinea de zile presărate cu sânge;Liraz, frumoasa și apriga sa soră, cea care poate omorî c-o singură privire, dârză, întrupând imaginea clară a unui serafim războinic și Hazael, fratele lor mereu cu zâmbetul pe buze, amuzant și mereu pregătit de a destinde atmosfera, dar la fel de bun războinic.

„- Cum te porți când ți-ai pierdut sufletul? Întrebă Akiva.

Expresia lui îi trădase probabil gândurile, fiindcă zâmbetul lui Karou dispăru. Rămase tăcută un lung moment, uitându-se în ochii lui. Akiva mai avea multe de învățat și despre ochii ei. Ai lui Madrigal fuseseră căprui, calzi. Vară și pământ. Ai lui Karou erau negri. Erau negri ca noaptea și strălucitori ca stelele, iar când se uita așa la el, păreau să fie în întregime pupile. Noptatici. Tulburători.

- Pot să-ți spun cum te porți când îți recapeți sufletul, zise ea și el înțelese că nu mai vorbea despre un joc. Salvezi vieți. Îți îngădui să visezi din nou.”

Alte  personaje demne de menționat sunt șerpoaica Issa, cea cu torsul de șarpe și bustul de femeie, himera blândă, înțeleaptă și bună, cea care este pentru Karou o mângâiere de-a lungul zilelor ei întunecate, Zuzana, cea de-a doua prietenă a ei, cea din lumea oamenilor care-i cunoaște toate secretele și adevărata ei natură, o ființă umană, o ființă umană de un metru cincizeci, pe cât de mică pe atât de aprigă, neînfricată și inteligentă, având mereu spirit de supraviețuire și câte-o replică acidă pe buze, de o ironie inteligentă, cea care acceptă existența unei alte lumi și luptă cot la cot împreună cu himerele și îngerii.

„Ar fi putut fi un trib mare, nebunesc, să vină toți, îngeri și diavoli la odihnă și la dragoste, sau certându-se, sau încăierându-se, sau învățând să cânte la vioară de la Mik, sau învățându-și copii metiși să zboare cu aripi care să nu fie nici de kirin, nici de serafim, ci un soi de aripi de liliac cu pene de foc.”

Originale, nonconformiste, îndrăznețe și cu un rol bine defnit, toate personajele cărții, fie ele îngeri, himere ori oameni, ți se vor lipi de inimă și-ți vor câștiga simpatia și respectul într-o măsură atât de mare, încât îți vei dori ca ele să existe și în viața de zi cu zi, realitatea izbindu-te din plin în momentul în care vei întoarce și ultima filă a acestui volum.

Toate capitolele cărții ascund povești uimitoare, răsturnări de situație, lupte sângeroase, pierderi catastrofale, regăsiri uluitoare, declarații de dragoste și loialitate, declarații de război, toate frumos ambalate sub denumirea câte unui titlu amuzant, original și reprezentativ. Învinețirea cerului, Cât valorează promisiunile, Iubitoare de îngeri, iubitor de bestii, Poliția dorințelor, Întreit Căzutul nu vă spun nimic? Ei bine, nu știu cum aș putea să vă mai conving. Sau știu ! Nu cred că am pomenit de lirismul cuvintelor, nu? Ori de absolut minunatele coperte. Sunt adevărate capodopere, la fel ca și conținutul ce se ascunde între ele.



A fost odată ca niciodată, când un înger și un demon s-au îndrăgostit. A fost odată ca niciodată o poveste fascinantă presărată cu iubire, loialitate, străluciri de stele, iadeșuri și sânge, speranță și renaștere. A fost odată ca niciodată o autoare talentată ce a făurit o trilogie de neuitat. Numele ei este Laini Taylor și dacă eu încă nu v-am convins că este una dintre cele mai bune scriitoare de ya/fantasy, atunci poate o să le permiteți lui Karou și Akiva să intre în viețile voastre și ei sigur vă vor convinge !

„O străfulgerare albastră. Akiva îi întâlni privirea lui Karou și expresia ei era de neîndurat. Expresia speranței, murind fără surprindere.”

Mulțumesc librăriei online Libris.ro pentru acest minunat volum. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o varietate de cărți la prețuri prietenoase.

Share this:

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu