Recenzie: Cu o noapte înainte de Wendy Walker
„Laura:- Nu știu
dacă-i o idee bună.
Dr. Brody: - De tine depinde, Laura.
Laura: - Și dacă încerci să mă repari, dar mai tare mă
stric?
Dr. Brody: - Și dacă nu?
Laura: - Mi-e teamă să mă întorc acolo. În trecut. În
acea noapte din pădure. Încă mai lipsește un fragment.
Dr. Brody: - De tine depinde. Numai tu poți să decizi.
Laura: - Noaptea aceea nu m-a schimbat. M-a făcut să văd
ceea ce fusesem întotdeauna.
Dr. Brody: - Atunci hai să pornim de acolo ! Vorbește-mi
despre fata care ai fost dintotdeauna !”
Știi că tocmai ai citit o carte bună, înspăimântător de
realistă, în momentul în care întorci și ultima filă și constați că povestea
imaginată de autor a reușit să pătrundă atât de tare în mintea ta încât la
final ai rămas cu o mulțime de întrebări, care mai de care mai macabre.
Întrebări despre oameni, umanitate, relații, psihoze, iubire, familie, linia
fină dintre iubire și obsesie, traume din trecut. Mai ales acestea din urmă.
Cred că în ultimul timp am citit pe puțin cinci cărți
care au adus în discuție acest subiect delicat și de cele mai multe ori neluat
în serios așa cum ar trebui pentru a se evita anumite lucruri: trecutul care ne
modelează, trecutul care ne bântuie, traumele prin care am fost nevoiți să
trecem și care ne-au lăsat cicatrici adânc impregnate în sufletul și mintea
noastră.
Nu știu dacă aceste cărți m-au ales pe mine, ori eu pe
ele. Dacă le-am citit doar datorită pasiunii mele pentru cărțile din genul thriller
psihologic și pentru cele de psihologie, însă au venit la momentul potrivit,
căci demonii interiori, depresia, anxietatea și traumele din trecut nu sunt
niște mituri ori niște probleme pe care le avem doar în capul nostru, de care
ne putem debarasa oricând dacă vrem (ce ușor ar fi !) așa cum unii, fericiți în
neștiința lor (bine că ei nu au astfel de probleme existențiale !), susțin, ci
sunt probleme reale, curente, ale societății în care trăim. Și este extrem de
dificil să înfrunți aceste lucruri, mai ales dacă nu ai un sprijin real pe care
să te poți baza.
Laura, protagonista „defectă” a acestei cărți, știe cel
mai bine acest lucru. Deși are doar douazeci și opt de ani, trecutul nu o lasă
să se bucure de tinerețe, alegând să se răsfrângă asupra tuturor lucrurilor din
prezent. Încolțind-o, deși vrea să facă pace cu acea noapte din adolescența ei.
Țipând la ea că este cine este și nu va putea fi niciodată altcineva, o femeie
obișnuită, fericită, liniștită. Demonstrându-i că indiferent ce va face, va fi
pentru totdeauna fetița tristă și singură, care tânjea după afecțiune și
iubire, care privea cum familia i se destramă, cum tatăl îi distruge mama, cum
ea și sora ei sunt nevoite să se crească singure și să fie martorele unei
dureri intense care le-a pus mama la pământ și le-a lăsat fără tată, acel om
care oricum nu a arătat niciun fel de afecțiune față de ele, în special față de
Laura.
„Oamenii se puteau ascunde. Chiar bine. Până și oamenii
pe care-i iubești cel mai mult.”
Cu multe cuvinte grele care-i răsună și acum în minte,
deși le-a auzit la o vârstă fragedă, și mai apoi cu o adolescență care a lăsat
răni adânci asupra ei și i-a adus o anumită reputație, Laura, acum un adult
neînfricat, dar fragil și cu un suflet ușor de frânt, își caută locul în lume,
sperând neîncetat că va întâlni un bărbat care îi va demonstra că dragostea
sinceră există, că prin tot ce a trecut până acum a fost doar o perioadă nefericită,
dar că nu este nimic mai mult decât asta: trecut. Că nu se va mai repeta. Că va putea fi iubită și va putea
oferi iubire. Că nu este o dezamăgire, ci un om frânt care trebuie să învețe
din nou cum este să ai încredere în cineva.
“N-am nevoie de un bărbat. Singura problemă e că după ani
de zile în care m-am întrebat de ce mi-o fie așa de greu să găsesc unul, în
cele din urmă am făcut taman asta, am găsit un bărbat care mă iubea.
N-a stat mult, dar, atât cât a fost, a desferecat o
fântână de nevoi. Și câte mai erau ! Nevoia de a fi ținută în brațe și de a fi
atinsă. Nevoia de a râde, a plânge și de a cerceta sufletul altuia. Nevoia de a
fi văzută. Cunoscută. Nu ca războinica aprigă care cucerise lumea, ci ca fetița
care trăgea mereu pe cineva de mânecă sau de tivul unei haine, privind în sus.
Mereu, mereu privind în sus cu speranța neghioabă că cineva avea să-și coboare
privirea la ea și să se bucure s-o vadă.”
Laura caută ce mai toate persoanele cu inimi frânte și
demoni ce nu le lasă să respire vor să găsească în lumea asta:
un alt suflet cu care să rezoneze, un umăr pe care să se sprijine la nevoie și
căruia la rândul ei să îi ofere sprijin. Un om sincer, care să o completeze șă
să-i calmeze furtuna dinlăuntrul ei.
Psihologii
ne spun că, de cele mai multe ori, facem aceleași greșeli, alegem aceleași
tipologii de oameni pentru a repeta trecutul. Chiar dacă trecutul a fost unul
oribil. Pentru că suntem obinuiți cu acest “oribil”. Repetăm greșelile deoarece
ne sunt familiare. Este în natura umană acest lucru. Este o greșeală
monumentală, un cerc vicios din care greu ieșim, sau nu mai ieșim deloc.
Alergăm mereu spre ce ne este cunoscut. Alegem o persoană decfectă sau una care
știm că ne va aduce doar dezamăgire deoarece cu asta m fost învățați. Nu știu dacă
facem asta voit sau inconștientul lucrează undeva înăuntrul nostru sau poate
pur și simplu nu avem de unde alege un happy end, însă este clar că niciodată
nu facem o greșeală doar o singură data. Trebuie să ne ardem de mai multe ori
pentru a ne debarasa de anumite lucruri repetitive. Iar traumele din trecut și
modul în care acestea ne-au modelat au o mare contribuție la modul în care ne
trăim prezentul și/sau vrem să construim viitorul.
“Dr.
Brody: - Uneori încercăm să reparăm trecutul reparând prezentul.
Laura:
- Păi e stupid.
Dr.
Brody: - Așa ne funcționează nouă
creierul. E ceva subconștient și nu e stupid.
Laura:
- Dar e periculos.
Dr.
Brody: - Da. Poate fi foarte periculos.”
Rosie
și Joe sunt cuplul (aproape) perfect, femeia și bărbatul care au crescut
împreună, care au adunat o mulțime de amintiri de-a lungul timpului, unele mai
bune, altele mai puțin bune, doi oameni care s-au respectat și iubit reciproc
și au avut încredere unul în celălalt, reușind să treacă peste momentele
dificile cu înțelepciune și iubire, întemeându-și în final propria familie
alături de băiețelul lor.
„Simt
cum mi se lățește un zâmbet pe față și vreau să plâng. Joe o iubește pe sora
mea, și ea pe el. Amândoi îl iubesc pe Mason. Iubire, iubire, iubire. E peste
tot prin preajma mea, făcându-mă să regret c-am fost plecată atâta timp și apoi
amintindu-mi și de ce am făcut-o. Iubirea există, doar că mereu am simțit că nu
puteam ajunge la ea.”
În
momentul în care Laura, sora mai mică a lui Rosie, își ia o pauză de la jobul
pe care îl are în oraș și se mută temporar cu familia surorii ei, viața lui
Rosie va fi data peste cap într-un fel greu de bănuit. Noapte în care Laura
pleacă la o întâlnire cu un bărbat de pe internet, în speranța de a-și găsi
jumătatea și locul în viață, acel pansament de care inima ei frântă are nevoie,
este noaptea care le va schimba viața tuturor personajelor implicate, căci
zorii zilei aduc, pe lângă misterioasa lipsă a Laurei, o mulțime de întrebări
referitoare la cine este cu adevărat Laura și din ce cauză nu s-a mai întors
acasă, așa cum promisese?
Rosie,
soțul ei, dar și Gabe, unul dintre cei mai buni prieteni ai lor, pornesc în
căutarea Laurei, pe urmele misteriosului bărbat cu care Laura și-a dat
întâlnire, dezgropând treptat secrete din trecut, secrete și minciuni care le
va da lumea peste cap, care îi va face să se îndoiască de tot ceea ce știau
până acum și care îi va face să se întrebe cine este sora și prietena lor? Cine
este cu adevărat Laura, copila furioasă de odionioară și femeia instabilă care
a ajuns mai târziu?
„Treaba
e, că nu sunt îngrijorată de ce i-ar fi putut face el ei. Sunt îngrijorată de
ce i-ar fi putut face ea lui.”
Viața este de multe ori nedreaptă și ne pune sănătatea
(fizică și mentală) la încercare în multe feluri. Unii dintre noi suntem mai
puternici și supraviețuim. Mergem mai departe și încercăm să nu mai repetăm
greșelile din trecut. Avem norocul de a întâlni persoane care să ne ajute să
uităm, să iertăm, să reînvățăm cum să iubim. O altă parte dintre noi nu este
atât de norocoasă. Vrem să uităm, dar nu putem. Întâlnim oameni nepotriviți,
care, deși ne atașăm de ei și îi iubim,
ne amintesc constant cât de slabi suntem și ce greșeli am făcut. Persoane
care nu ne percep ca pe oameni, cu bune și cu rele, cu amintiri și dureri și ce
ar fi fost dacă-uri. Persoane care ne judecă, ne lovesc și ne reamintesc de ce
nu suntem buni. De ce nu vom putea fi iubiți vreodată. Pentru că nu este ușor
să iubești o persoană defectă, cu demoni, traume, trecut. Este mai ușor să o
blamezi, să o încolțești, să o judeci fără măcar a o cunoaște nici măcar pe
jumătate. Pentru că oamenii nu mai sunt interesați să cunoască interiorul unei
persoane, ci doar ceea ce se vede la suprafață. Iar când îti află interiorul și
cât de traumatizat ești, pleacă. Și te lasă și mai frânt pe interior. O
persoană care a avut neșansa de a trăi anumite lucruri nu merită să-ți bați
capul cu ea. Așa se spune, așa fac cei mai mulți dintre oameni.
Laura este o astfel de persoană, și nu numai ea. Mai sunt
cel puțin încâ două astfel de personaje în carte, pe care am să vă las să le
descoperiți singuri. Persoane cu povești ca a mea, sau ca a ta sau ca a
necunoscutului pe lângă care treci pe stradă. Persoane frânte pe interior.
„Vreau înapoi ce-am avut. Vreau să simt brațele care mă
strâng tare. Vreau să aud acele cuvinte și să știu că sunt adevărate.”
Obisnuiesc să mă regăsesc între paginile unui thriller
psihologic și asta poate spune destule despre mine. Că empatizez, o fac la
greu. Dar unele cărți pică exact la momentul potrivit. Îmi place să cred că
(aproape) nimic nu este întâmplător. Că unele întâmplări sunt nefericite,
asta-i altă poveste. Și totuși aceeași. Același cerc vicios din care vrem să ieșim,
aceleași persoane toxice lângă care trăim sau am trăit și care ne-au lăsat
sufletul plin de durere, regrete, suferințe.
Cine este Laura cu adevărat? O victimă sau un călău? Sau
poate ambele? Care este linia fină care desparte cele două laturi? Când victima
devine călău? Câtă durere poate suporta un om și să rămână cu picioarele pe
pământ, mintea întreagă și nopțile odihnitoare? Ce declanșeză mosntrul din noi,
și când monștrii de lângă noi ne transformă fie în victime, fie în alți
monștri?
Cine este Jonathan, bărbatul misterios cu care Laura se
întâlnește? Care-i sunt demonii și ce ascunde povestea trecutului lui? Dar
fostul iubit care a încheiat subit, prin sms, relația lor? Dar dr.psiholog Brody, cel la care se duce pentru a o ajuta să
se înțeleagă mai bine și să reușească să-și gestioneze trecutul? Dar Gabe,
prietenul de familie din copilărie? Dar Joe, soțul surorii ei și prietenul cu
care ambele se jucau în copilărie? Dar primul iubit al Laurei, cel al cărui destin
a lăsat urme adânci în viața ei și i-a marcat existența? Cine sunt de
fapt acești bărbați și cum li s-au intersectat pașii cu cele două surori, Rosie
– cea încrezătoare și realizată, căci destinul nu a fost nemilos cu ea (oare?)
și Laura – mereu neînțeleasă, furioasă pe trecut și fragilă emoțional, în
căutarea acelei persoane care să-i arate că viața poate fi (și) frumoasă? Veți
afla numai dacă citiți cartea.
Cu o noapte înainte este un thriller psihologic atent construit, care îți
arată fața mai puțin plăcută a oamenilor, cu o poveste care dinadins te conduce
spre piste greșite și care îți oferă un deznodământ care te va face să te
întrebi dacă oamenii și-au pierdut definitiv umanitatea, empatia și iubirea din
suflet, fiind doar niște carcase măcinate de atâta suferință și provocând la
rândul lor suferință altora.
Mulțumesc din suflet editurii Corint și imprintului Leda
Edge pentru această carte impresionantă. Puteți găsi cartea Cu o
noapte înainte pe site-ul acestora.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu