Recenzie: Cu o noapte înainte de Wendy Walker







„Laura:-  Nu știu dacă-i o idee bună.

Dr. Brody: - De tine depinde, Laura.

Laura: - Și dacă încerci să mă repari, dar mai tare mă stric?

Dr. Brody: - Și dacă nu?

Laura: - Mi-e teamă să mă întorc acolo. În trecut. În acea noapte din pădure. Încă mai lipsește un fragment.

Dr. Brody: - De tine depinde. Numai tu poți să decizi.

Laura: - Noaptea aceea nu m-a schimbat. M-a făcut să văd ceea ce fusesem întotdeauna.

Dr. Brody: - Atunci hai să pornim de acolo ! Vorbește-mi despre fata care ai fost dintotdeauna !”

Știi că tocmai ai citit o carte bună, înspăimântător de realistă, în momentul în care întorci și ultima filă și constați că povestea imaginată de autor a reușit să pătrundă atât de tare în mintea ta încât la final ai rămas cu o mulțime de întrebări, care mai de care mai macabre. Întrebări despre oameni, umanitate, relații, psihoze, iubire, familie, linia fină dintre iubire și obsesie, traume din trecut. Mai ales acestea din urmă.

Cred că în ultimul timp am citit pe puțin cinci cărți care au adus în discuție acest subiect delicat și de cele mai multe ori neluat în serios așa cum ar trebui pentru a se evita anumite lucruri: trecutul care ne modelează, trecutul care ne bântuie, traumele prin care am fost nevoiți să trecem și care ne-au lăsat cicatrici adânc impregnate în sufletul și mintea noastră.

Nu știu dacă aceste cărți m-au ales pe mine, ori eu pe ele. Dacă le-am citit doar datorită pasiunii mele pentru cărțile din genul thriller psihologic și pentru cele de psihologie, însă au venit la momentul potrivit, căci demonii interiori, depresia, anxietatea și traumele din trecut nu sunt niște mituri ori niște probleme pe care le avem doar în capul nostru, de care ne putem debarasa oricând dacă vrem (ce ușor ar fi !) așa cum unii, fericiți în neștiința lor (bine că ei nu au astfel de probleme existențiale !), susțin, ci sunt probleme reale, curente, ale societății în care trăim. Și este extrem de dificil să înfrunți aceste lucruri, mai ales dacă nu ai un sprijin real pe care să te poți baza.
Laura, protagonista „defectă” a acestei cărți, știe cel mai bine acest lucru. Deși are doar douazeci și opt de ani, trecutul nu o lasă să se bucure de tinerețe, alegând să se răsfrângă asupra tuturor lucrurilor din prezent. Încolțind-o, deși vrea să facă pace cu acea noapte din adolescența ei. Țipând la ea că este cine este și nu va putea fi niciodată altcineva, o femeie obișnuită, fericită, liniștită. Demonstrându-i că indiferent ce va face, va fi pentru totdeauna fetița tristă și singură, care tânjea după afecțiune și iubire, care privea cum familia i se destramă, cum tatăl îi distruge mama, cum ea și sora ei sunt nevoite să se crească singure și să fie martorele unei dureri intense care le-a pus mama la pământ și le-a lăsat fără tată, acel om care oricum nu a arătat niciun fel de afecțiune față de ele, în special față de Laura.

„Oamenii se puteau ascunde. Chiar bine. Până și oamenii pe care-i iubești cel mai mult.”

Cu multe cuvinte grele care-i răsună și acum în minte, deși le-a auzit la o vârstă fragedă, și mai apoi cu o adolescență care a lăsat răni adânci asupra ei și i-a adus o anumită reputație, Laura, acum un adult neînfricat, dar fragil și cu un suflet ușor de frânt, își caută locul în lume, sperând neîncetat că va întâlni un bărbat care îi va demonstra că dragostea sinceră există, că prin tot ce a trecut până acum a fost doar o perioadă nefericită, dar că nu este nimic mai mult decât asta: trecut. Că nu se va mai repeta. Că va putea fi iubită și va putea oferi iubire. Că nu este o dezamăgire, ci un om frânt care trebuie să învețe din nou cum este să ai încredere în cineva.

“N-am nevoie de un bărbat. Singura problemă e că după ani de zile în care m-am întrebat de ce mi-o fie așa de greu să găsesc unul, în cele din urmă am făcut taman asta, am găsit un bărbat care mă iubea.

N-a stat mult, dar, atât cât a fost, a desferecat o fântână de nevoi. Și câte mai erau ! Nevoia de a fi ținută în brațe și de a fi atinsă. Nevoia de a râde, a plânge și de a cerceta sufletul altuia. Nevoia de a fi văzută. Cunoscută. Nu ca războinica aprigă care cucerise lumea, ci ca fetița care trăgea mereu pe cineva de mânecă sau de tivul unei haine, privind în sus. Mereu, mereu privind în sus cu speranța neghioabă că cineva avea să-și coboare privirea la ea și să se bucure s-o vadă.”

Laura caută ce mai toate persoanele cu inimi frânte și demoni ce nu le lasă să respire vor să găsească în lumea asta: un alt suflet cu care să rezoneze, un umăr pe care să se sprijine la nevoie și căruia la rândul ei să îi ofere sprijin. Un om sincer, care să o completeze șă să-i calmeze furtuna dinlăuntrul ei.

Psihologii ne spun că, de cele mai multe ori, facem aceleași greșeli, alegem aceleași tipologii de oameni pentru a repeta trecutul. Chiar dacă trecutul a fost unul oribil. Pentru că suntem obinuiți cu acest “oribil”. Repetăm greșelile deoarece ne sunt familiare. Este în natura umană acest lucru. Este o greșeală monumentală, un cerc vicios din care greu ieșim, sau nu mai ieșim deloc. Alergăm mereu spre ce ne este cunoscut. Alegem o persoană decfectă sau una care știm că ne va aduce doar dezamăgire deoarece cu asta m fost învățați. Nu știu dacă facem asta voit sau inconștientul lucrează undeva înăuntrul nostru sau poate pur și simplu nu avem de unde alege un happy end, însă este clar că niciodată nu facem o greșeală doar o singură data. Trebuie să ne ardem de mai multe ori pentru a ne debarasa de anumite lucruri repetitive. Iar traumele din trecut și modul în care acestea ne-au modelat au o mare contribuție la modul în care ne trăim prezentul și/sau vrem să construim viitorul.

“Dr. Brody: - Uneori încercăm să reparăm trecutul reparând prezentul.

Laura: - Păi e stupid.

Dr. Brody: -  Așa ne funcționează nouă creierul. E ceva subconștient și nu e stupid.

Laura: - Dar e periculos.

Dr. Brody: - Da. Poate fi foarte periculos.”

Rosie și Joe sunt cuplul (aproape) perfect, femeia și bărbatul care au crescut împreună, care au adunat o mulțime de amintiri de-a lungul timpului, unele mai bune, altele mai puțin bune, doi oameni care s-au respectat și iubit reciproc și au avut încredere unul în celălalt, reușind să treacă peste momentele dificile cu înțelepciune și iubire, întemeându-și în final propria familie alături de băiețelul lor.

„Simt cum mi se lățește un zâmbet pe față și vreau să plâng. Joe o iubește pe sora mea, și ea pe el. Amândoi îl iubesc pe Mason. Iubire, iubire, iubire. E peste tot prin preajma mea, făcându-mă să regret c-am fost plecată atâta timp și apoi amintindu-mi și de ce am făcut-o. Iubirea există, doar că mereu am simțit că nu puteam ajunge la ea.”

În momentul în care Laura, sora mai mică a lui Rosie, își ia o pauză de la jobul pe care îl are în oraș și se mută temporar cu familia surorii ei, viața lui Rosie va fi data peste cap într-un fel greu de bănuit. Noapte în care Laura pleacă la o întâlnire cu un bărbat de pe internet, în speranța de a-și găsi jumătatea și locul în viață, acel pansament de care inima ei frântă are nevoie, este noaptea care le va schimba viața tuturor personajelor implicate, căci zorii zilei aduc, pe lângă misterioasa lipsă a Laurei, o mulțime de întrebări referitoare la cine este cu adevărat Laura și din ce cauză nu s-a mai întors acasă, așa cum promisese?

Rosie, soțul ei, dar și Gabe, unul dintre cei mai buni prieteni ai lor, pornesc în căutarea Laurei, pe urmele misteriosului bărbat cu care Laura și-a dat întâlnire, dezgropând treptat secrete din trecut, secrete și minciuni care le va da lumea peste cap, care îi va face să se îndoiască de tot ceea ce știau până acum și care îi va face să se întrebe cine este sora și prietena lor? Cine este cu adevărat Laura, copila furioasă de odionioară și femeia instabilă care a ajuns mai târziu?

„Treaba e, că nu sunt îngrijorată de ce i-ar fi putut face el ei. Sunt îngrijorată de ce i-ar fi putut face ea lui.”

Viața este de multe ori nedreaptă și ne pune sănătatea (fizică și mentală) la încercare în multe feluri. Unii dintre noi suntem mai puternici și supraviețuim. Mergem mai departe și încercăm să nu mai repetăm greșelile din trecut. Avem norocul de a întâlni persoane care să ne ajute să uităm, să iertăm, să reînvățăm cum să iubim. O altă parte dintre noi nu este atât de norocoasă. Vrem să uităm, dar nu putem. Întâlnim oameni nepotriviți, care, deși ne atașăm de ei și îi iubim,  ne amintesc constant cât de slabi suntem și ce greșeli am făcut. Persoane care nu ne percep ca pe oameni, cu bune și cu rele, cu amintiri și dureri și ce ar fi fost dacă-uri. Persoane care ne judecă, ne lovesc și ne reamintesc de ce nu suntem buni. De ce nu vom putea fi iubiți vreodată. Pentru că nu este ușor să iubești o persoană defectă, cu demoni, traume, trecut. Este mai ușor să o blamezi, să o încolțești, să o judeci fără măcar a o cunoaște nici măcar pe jumătate. Pentru că oamenii nu mai sunt interesați să cunoască interiorul unei persoane, ci doar ceea ce se vede la suprafață. Iar când îti află interiorul și cât de traumatizat ești, pleacă. Și te lasă și mai frânt pe interior. O persoană care a avut neșansa de a trăi anumite lucruri nu merită să-ți bați capul cu ea. Așa se spune, așa fac cei mai mulți dintre oameni.

Laura este o astfel de persoană, și nu numai ea. Mai sunt cel puțin încâ două astfel de personaje în carte, pe care am să vă las să le descoperiți singuri. Persoane cu povești ca a mea, sau ca a ta sau ca a necunoscutului pe lângă care treci pe stradă. Persoane frânte pe interior.

„Vreau înapoi ce-am avut. Vreau să simt brațele care mă strâng tare. Vreau să aud acele cuvinte și să știu că sunt adevărate.”



Obisnuiesc să mă regăsesc între paginile unui thriller psihologic și asta poate spune destule despre mine. Că empatizez, o fac la greu. Dar unele cărți pică exact la momentul potrivit. Îmi place să cred că (aproape) nimic nu este întâmplător. Că unele întâmplări sunt nefericite, asta-i altă poveste. Și totuși aceeași. Același cerc vicios din care vrem să ieșim, aceleași persoane toxice lângă care trăim sau am trăit și care ne-au lăsat sufletul plin de durere, regrete, suferințe.

Cine este Laura cu adevărat? O victimă sau un călău? Sau poate ambele? Care este linia fină care desparte cele două laturi? Când victima devine călău? Câtă durere poate suporta un om și să rămână cu picioarele pe pământ, mintea întreagă și nopțile odihnitoare? Ce declanșeză mosntrul din noi, și când monștrii de lângă noi ne transformă fie în victime, fie în alți monștri?

Cine este Jonathan, bărbatul misterios cu care Laura se întâlnește? Care-i sunt demonii și ce ascunde povestea trecutului lui? Dar fostul iubit care a încheiat subit, prin sms, relația lor? Dar dr.psiholog  Brody, cel la care se duce pentru a o ajuta să se înțeleagă mai bine și să reușească să-și gestioneze trecutul? Dar Gabe, prietenul de familie din copilărie? Dar Joe, soțul surorii ei și prietenul cu care ambele se jucau în copilărie? Dar primul iubit al Laurei, cel al  cărui destin  a lăsat urme adânci în viața ei și i-a marcat existența? Cine sunt de fapt acești bărbați și cum li s-au intersectat pașii cu cele două surori, Rosie – cea încrezătoare și realizată, căci destinul nu a fost nemilos cu ea (oare?) și Laura – mereu neînțeleasă, furioasă pe trecut și fragilă emoțional, în căutarea acelei persoane care să-i arate că viața poate fi (și) frumoasă? Veți afla numai dacă citiți cartea.

Cu o noapte înainte este un thriller psihologic atent construit, care îți arată fața mai puțin plăcută a oamenilor, cu o poveste care dinadins te conduce spre piste greșite și care îți oferă un deznodământ care te va face să te întrebi dacă oamenii și-au pierdut definitiv umanitatea, empatia și iubirea din suflet, fiind doar niște carcase măcinate de atâta suferință și provocând la rândul lor suferință altora.

Mulțumesc din suflet editurii Corint și imprintului Leda Edge pentru această carte impresionantă. Puteți găsi cartea Cu o noapte înainte pe site-ul acestora.

Share this:

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu