Recenzie: Să nu plângi de Mary Kubica
„Oricât
de tare ai fugi, trecutul întotdeauna te prinde din urmă.”
Cu această afirmație suntem întâmpinați în
lumea celui de-al treilea roman semnat Mary Kubica și tradus în limba
română la Editura Herg Benet. Un thriller psihologic amețitor, cu o
poveste care te provoacă să o descoperi cât mai repede, cu personaje defecte,
care se confruntă cu divese probleme și cu un trecut traumatizant.
Fata cea bună (recenzia aici) și Necunoscuta (recenzia aici) m-au
captivat prin stilul de scriere al autoarei, succint, acaparant, cu doza
necesară de mister și suspans și cu lecțiile psihologice oferite de-a lungul
poveștilor. Am fost extrem de entuziasmată de apariția unui nou roman al
autoarei, iar Să nu plângi nu mi-a dezamăgit așteptările și mi-a oferit,
pentru a treia oară, o lectură palpitantă, pe care am devorat-o cu sufletul la
gură și care mi-a oferit un deznodământ neașteptat.
Trecutul pare să-și pună amprenta pe viața tuturor
personajelor din absolut toate cărțile pe care le-am citit în ultimele
săptămâni. Așa cum spuneam și în recenzia cărții precedente, care a fost tot un
thriller psihologic, nu știu dacă eu aleg cărțile acestea, sau ele pe mine.
Cert este că poveștile așternute de autori nu se deosebesc prea mult de
realitatea care ne înconjoară. Se pune accentul pe psihologia persoanjelor, pe
trecutul acestora, traumele prin care au fost nevoite să treacă, inimile frânte
și consecințele devastatoare cu care trebuie să se confrunte.
Când trecutul îți năpădește prezentul, ce se va alege de
viitorul tău? Credeai că îți cunosti familia? Prietenii? Frații? Trăiești cu
impresia că tu și doar tu îți controlezi viața, că ești stăpân pe propria-ți
viață și îți iei singur deciziile? Că știi spre ce drum te îndrepți, că este
unul bătătorit și fără cotituri? Ai impresia că știi ce-ți va aduce ziua de
mâine? Mai gândește-te ! Trecutul te pândește din urmă, poate mai nemilos ca
niciodată. Există elemente de care nu ești conștient, legături care-ți vor
schimba prezentul și-ți vor afecta viitorul. Ești sigur că deții răspunsul
tuturor întrebărilor referitoare la cine ești tu?
Realitatea poate fi deseori șocantă. Nimic nu este sigur
și nimeni nu este de încredere. Să nu
plângi atunci când viața îți va fi dată peste cap, provocându-te să faci
față schimbărilor de unul singur. Fără ca nimeni să știe prin ce treci. Fără ca
persoanele din jurul tău să îți întindă o mână de ajutor.
Să nu plângi ne dezvăluie o poveste imprevizibilă, șocantă,
necruțătoare. O poveste despre obsesie și înșelătorie. Despre trecutul care îți
dă târcoale, prinzându-te în plasa de păianjăn țesută dintr-un păienjeniș de
minciuni, secrete, dezamăgiri.
„Te macină. E în natura umană să porți ranchiună. E greu
să privești în față când ți-e greu să înțelegi ce ai lăsat în urmă sau, mai
bine zis, ce te-a lăsat pe tine în urmă.”
Povestea este redată din perspectiva a două personaje
cheie, care au rolul lor bine definit în desfășurarea acțiunii.
Ea este Quinn, o tânără care se luptă să facă față
orașului Chicago după ce și-a părăsit orașul natal și familia, alegând să
locuiască cu o altă fată, care pe parcurs îi devine prietenă și confindentă.
Departe de familiile lor, încercând să-și construiască un viitor frumos, Quinn
și Esther, prietena ei, împart nu numai apartamentul în care locuiesc, ci și
tristețile și bucuriile vieții, cele două fiind confidente și prietene
apropiate. Sau cel puțin asta crede Quinn, până în dimineața în care se
trezește și constată lipsa lui Esther. Lipsă care continuă timp de câteva
zile..
El este Alex, un tânăr de numai optsprezece ani care
locuiește într-un mic orășel din Michigan,
picolo la o mică cafenea și care, în ciuda vârstei fragede, a trecut
prin multe experiențe trumatizante, care l-au adus într-o situație fără de
ieșire, făcând din el un băiat fără un viitor strălucit. Ziua în care pe ușa
cafenelei pășește un nou client – nescunoscut, bineînțeles, căci el cunoaște
toate persoanele din micul orășel - este ziua care îi va schimba radical viața.
Necunoscutul este de fapt o tânără frumoasă cu comportament ciudat, care doar
ocupă în fieare zi o masă de lângă geam și privește în gol pe fereastră.
„Și ea e parte din vis, fata asta compozit cu fața ovală
și pielea albă și ochii căăprui apropiați, ochi așezați chiar acolo, lângă
rădăcina nasului ei mic. Locul ei nu este în cele mai profunde faze ale
somnului, în REM, acolo unde se află cele mai vii coșmaruri ale mele, visele
repetitive în care taică-miu bea până moare sau dă foc case care arde din
temelii, cu noi amândoi înăuntru. Mai degrabă, locul ei este în somnul ușor,
superficial, când granița dintre somn și trezie e adesea neclară. E cu mine în
clipele de dinainte de a adormi noaptea și în momentele în care mă trezesc,
când îmi revin în simțiri. Ea mă smulge din brațele somnului, această siluetă
eterică ce vine să mă mângție pe obraz sau să-mi atingă brațul, sau mă trage de
mână și șoptește: Hai să mergem..”
Atât Alex, cât și Quinn, își vor vedea viețile schimbate
pentru totdeauna în urma expreiențelor prin care vor trece din cauza prezenței,
respectiv absenței unei fete. Este această fată una și acceași? Dacă nu, care
este legătura care-i unește pe toți patru? Veți afla aceste lucruri și multe
altele doar citind cartea !
Dezvăluiri imprevizibile, povești șocante, dar nu
imposibil de întâlnit în realitate, secrete mortale și destine frânte, acestea
sunt ingredientele pe care Mary Kubica ni le servește în noua ei carte.
Cine este cu adevărat Esther, dulcea și sufletista colegă
și prietenă a lui Quinn? Aceasta este întrebarea care o macină pe tânără încă
din ziua în care nu a mai găsit-o în dormitorul ei, descoperind în schimb o
scrisoare misterioasă adresată Dragostei mele. Esther a dat întotdeauna dovadă
de sinceritate și corectitudine, fiind o tânără responsabilă, sociabilă și
iubitoare, gata să sară mereu în ajutorul celor aflați la ananghie. Cu toate că
Quinn dă dovadă de mai puțină responsabilitate, este mai neglijentă și de multe
ori nu își poate plăti partea de chirie, tot nu înțelege dispariția subită a
lui Esther și anunțul din ziar prin care aceasta din urmă își căuta o nouă
colegă de apartament. Oare Quinn a dezamăgit-o atât de tare încât Esther s-a
decis să plece până ce locul lui Quinn va fi ocupat de o altă fată, mai de încredere
și mai puțin împrăștiată? Atunci ce semnifică scrisorile găsite (da, mai apre
încă una !) și cum se face că, pe măsură ce sapă tot mai adânc în trecutul lui
Esther, Quinn descoperă un episod oribil la care nu numai că Esther a luat
parte, dar care se pare, conform dezvăluirilor anumitor persoane, că se și face
viovată? Este Esther o femeie cu dublă
identitate și cu un secret macabru, ce i-ar putea pune viața în pericol colegei
sale sau este doar o victimă și lucrurile sunt mult mai grave decât pare la
prima vedere?
„Mă gândeam adesea că Esther e transparentă, ca un geam.
Ce vezi, aia e. Dar acum, așezată pe podeaua micului ei dormitor, cu picioarele
amorțite sub mine, cu biletul ăla către Dragostea mea, mă gândesc că poate m-am
înșelat. Că poate m-am înșelat cumplit. Poate că Esther nu e transparentă, până
la urmă. Nu e un geam, ci mai degrabă un caleidoscop de jucărie, ale cărui
mozaicuri și modele complicate se schimbă la cea mai mică mișcare.”
La câțiva kilometri depărtare, Alex , fermecat de
frumusețea și misterul necunoscutei, se avântă într-un flirt nevinovat și
pasional, fiind în același timp hotărât să o ajute pe enigmatica străină să
treacă cu bine peste un epsiod dramatic din copilărie, un episod care a
marcat-o profund și din cauza căruia a rămas pe drumuri, cu inima frântă și cu
mintea plină de adevărurile șocante pe
care le-a aflat de curând. Atras de tristețea, curajul și frumusețea fetei,
Alex decoperă cu stupoare că străina nu este atât de inocentă cum pare, iar
ițele a ceea ce la început s-a crezut a fi un joc nevinovat se încurcă și
conduc la un drum periculos, aproape mortal.
Absolut toate personajele au povești impresionante, care
n-au cum să te lase indiferent/ă. Pe lângă Esther, Quinn, Alex și Necunoscuta
îi mai avem pe Ingrid, o femeie măcinată de proprii demoni, prinsă din urmă de
fantomele trecutului și care își duce viața închisă în casă, acolo unde
răutatea și duplicitatea oamenilor nu o pot ajunge (sau cel puțin așa crede
ea), singurul care o ajută și îi ține companie fiind Alex, cel care îi livrează
mâncare și îi cumpără cele necesare; doctorul psiholog
mutat recent în
cartier și care aparent cosnstituie subiectul de interes al Necunoscutei, Ben,
amicul comun al lui Esther și Quinn, de care aceasta din urmă este îndrăgostită
în secret și detectivul Davies, cel care cunoaște o parte din secretele sumbre
ale lui Esther. Toate aceste personaje își prezintă pe rând viața, iar destinul
le aduce împreună și le insteresectează pașii în cel mai lugubru mod.
Dintre
toate poveștile, cel mai mult m-a impresionat cea a lui Alex, care este și personajul
cu cea mai puternică voce a romanului. Băiatul ocolit de toți, care trebuie să
se descurce singur, cu un tată alcoolic și distrus psihic în urma plecării
soției sale și a mamei lui Alex când acesta era foarte mic. Inteligent, empatic
și respectuos, el este adolescentul căruia destinul nu i-a zâmbit niciodată,
forțat să muncească la negru de mic, întreținându-se singur pe el și pe tatăl
lui, aflat pe o pantă descendentă. Singura persoană cu are are o conexiune, în
afară de șefa lui de la cafenea, este Ingrid, femeia care suferă de agorafobie
și care este, probabil, mai singură decât el. Până când Necunoscuta îți face
aparița în micul orășel, dându-i viața peste cap, oferindu-i un scop băiatului
sătul de nesfârșitele probleme și monotonie.
„Mă
uit în ochii ei și-mi amintesc cât de triști sunt. Ingrid are ochi triști,
însingurați. Zice că ar trebui să rămân pentru că e prea multă mâncare și se
face risipă, dar adevăratul motiv e altul: e singură. N-are cu cine vorbi,
nimeni altineva în afară de vedetele de la televizor cu care împarte cina asta,
iar un monolog cu televizorul e mai mult decât trist și singuratic. E jalnic.”
„În
seara asta am fost hrănit și îngrijit de o mamă, o mamă oarecare, nici nu
contează dacă acea mamă este sau nu a mea.”
„Asta
înseamnă să simți că faci parte dintr-o familie. Cele mai multe seri le petrec
singur. Mă rog, nu chiar singur, ci cu taică-miu, ceea ce îseamnă că sunt,
practic, singur. Prietenii au plecat, iubite nu există. Și eu, ca și Ingrid,
îmi petrec serile în compania televizorului dacă nu îl urmăresc pe psihologul
orașului când pleacă de la muncă sau dacă nu mă furișez în vreo casă părăsită.”
O
casă parasită de mai bine de optseprezece ani, aparent bântuită de fantoma unei
copile care, în timpul vieții sale, a dat dovadă de un comportament anormal,
malefic chiar, este cireașa de pe tort, răspunsul la întrebările fără răspuns
ale protagoniștilor. Poate fi casa sub al cărei acoperiș destinul mai multor
personaje s-a schimbat dramatic acum mulți ani și a continuat să schimbe până
în prezent viața personajelor noastre? Răspunsul este neașteptat de…înfiorător.
„Casa
cu o poveste, genul de poveste despre care nu vorbește nimeni, dar pe care o
cunoaște toată lumea. Acum locuiește acolo un vagabond sau poate că...Nu.
Scutur din cap. N-are cum. Am zis deja. Nu cred în fantome. Dar ăsta-s eu.
Ceilalți oameni din oraș cred. Fiecare orășel din America are o casă bântuită.
Cea din orașul nostru este, întâmplător, chiar vizavi de a mea. Și adulții spun
că o văd, o apariție mititică, îmbrăcată în alb, care plutește dintr-o cameră
în alta, singură și rătăcită, strigându-și mămica.”
Cu
acțiune la fiecare pagină, secrete dezgropate în fiecare capitol și povești
greu de descifrat, Să nu plângi te provoacă să afli ce stă în spatele acțiunilor
unor oameni defecți, care au făcut greșeli și care (n-)au lăsat în urmă un
trecut traumatizant.
Mulțumesc
editurii Herg Benet pentru acest exemplar spectaculos. Puteți găsi cele
trei cărți ale autoarei Mary Kubica pe site-ul editurii și
în librăriile partenere.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu