Recenzie: Fetele din Idlewild de Simone St. James
„Unele fete ar trebui să fie moarte și gata.”
Trecut și prezent. Întrebări fără răspunsuri, răni adânci,
ce taie în carne vie și îți răscolesc existența, un prezent umbrit de fantomele trecutului și un
viitor incert. Opt destine intersectate, opt suflete care nu-și găsesc pacea și
care, fără a se cunoaște între ele, împart un trecut îmbrăcat în lacrimi, suferință,
violență și durere.
Destinul unor tinere persoane inocente, frumoase și care au
sau aveau toată viața înainte este umbrit de întunericul și răutatea altor
persoane, de corupție, violență, timpuri grele, războaie și fatalism. Trecutul
și prezentul se împletesc în acest thriller captivant și impresionant pentru a
aduce cititorului o carte care îi va oferi toate motivele de a nu o lăsa din
mână și pentru a se gândi la cât de ușor viața ne poate fi distrusă într-o
secundă, iar din acel moment să se pună în mișcare o întreagă rețea care va
străbate ani, locuri și destine.
Nimic nu este întâmplător, mai ales în această poveste
impresionantă și uimitoare despre supraviețuire, prietenie, viață și moarte. Cu
ușoare accente supranaturale, Simone St. James ne redă povestea
mai multor fete, alternând capitolele din trecutul îndepărtat (1950 și chiar
mai devreme de atât) cu cele din prezent (2014). Este uimitor cum autoarea se
joacă cu destinul personajelor, cum face astfel încât evenimentele din trecut
să-și găsească răspunsul în prezent, cum la final toate piesele de puzzle lipsă
se regăsesc atât de frumos pentru a reîntregi imaginea de ansamblu.
„Există momente când pare că totul se schimbă, când lumea
începe să semene cu un caleidoscop de jucărie, din acela pe care îl dai unui
copil, un tub ieftin de plastic care, odată întors, face ca totul să fie
altfel.”
Este o poveste de viață ce merită citită, este o parte
din durerea și speranțele unor tinere ca mine și ca tine, dar care au trăit
alte vremuri și au cunoscut orori ce nu pot fi descrise în cuvinte. Este despre
dragoste și încredere, adevăr și miciună, corupție și inocență, supraviețuire
și moarte. Despre modul în care războiul schimbă vieți, despre cum tristețea și
suferința apropie sau, din contră, despart destine.
Katie, CeCe, Roberta și Sonia sunt patru tinere fete a
căror frumoasă și tragică prietenie se desfășoară în fundalul micului orășel
Vermont, în anul 1950. Conacul Idelwild este atât casa lor și a altor o sută de
eleve, cât și închisoarea acestora. Școala internat, special concepută pentru
elevele de „teapa” lor – fiice nelegitime, fete imigrante, fete rebele,
neascultătoare, fete părăsite - este
colivia în care tinerele își petrec o mare parte din ani, sub stricta
supraveghere a profesoarelor, femei cărora nu le pasă de bunăstarea tinerelor,
ci doar de metodele prin care acestea trebuie ținute în frâu. Însă caracterul
lor rebel și poveștile de viață care le-au adus acolo, diferite dar la fel de
tragice, nu sunt singurele inconveniente cu care cele patru fete trebuie să se
descurce zilnic. În oraș se spune că impunătorul internat ar fi bântuit, însă
nimeni nu cunoaște mai bine acest lucru decât fetele din Idlewild.
Înspăimântate de o continuă prezență, de o voce venită parcă de altundeva și de
o siluetă ce li se arată în cele mai cumplite momente, fetele trebuie să se
mențină unite și puternice, pentru a nu
cădea în nebunie și frică. Însă acest lucru nu este cu putință, deoarece
fantoma le cunoaște cele mai intime și întunecate secrete...și știe prea bine
cum să profite de pe urma acestora.
„Prin întunericul cețos, văzu o rochie neagră, lungă,
talia și umerii înguști, vălul străveziu ce se legăna în vânt acoperind fața
acelei siluete. Picioare nevăzute care se mișcau pe sub marginea fustei. Chipul
de după văl nu se vedea, însă fata știa că e urmărită, că acea privire ascunsă
o fixează.
Mary
Hand era o fată care-i moartă și-ngropată...
Mai repede, mai repede. Să nu te prindă.
Prietenă
ar vrea să-ți fie...
În față, copacii se răreau, iar lumina perlată a lunii în
creștere cădea pe luminișul în care se afla terenul de sport.
...Las-o
afară pe vecie !
Într-un moment de limpezime pură, întunecată, înțelese că
era totul în zadar. Mereu știuse că monștrii erau adevărați. Și că erau aici.
Fata privi în întuneric și țipă.”
Pe de altă parte, prezentul anului 2014 o aduce în
atenția cititorului pe Fiona, o jurnalistă care nu poate scăpa de demonii
trecutului. Obsedată de domeniul Idlewild, Fiona va face tot ce-i stă în putință
pentru a căpăta niște răspunsuri referitoare la moartea surorii ei mai mari
ucisă, aparent, de iubitul ei, în urmă cu douăzeci de ani, care i-a abandonat
corpul pe terenul internatului desființat cu mult înainte de crima lui Deb.
Rămasă doar cu tatăl, mama cedând după moartea surorii, Fiona începe să
investigheze pe cont propriu circumstanțele stranii ale morții lui Deb. Iar din
momentul în care o străină putred de bogată vrea să restaureze internatul
pentru a-l face ceea ce a fost odată, iar în puț este descoperit ceva macabru,
Fiona este aruncată într-un montagne russe împânzit de minciuni, secrete
teribile ce se vor a fi pentru totdeauna îngropate, corupție și exces de
putere, cărora cu greu le va putea face față.
Fiona făcu un pas în spate, fără să-și poată lua ochii de
la panou. Renovare. Niște fete aveau să se joace pe câmpul unde zăcue trupul
lui Deb. Peisajul care fusese acolo de douăzeci de ani, peisajul pe care ăl
cunoștea atât de bine – peisajul morții lui Deb – avea să dispară.
Prietenia dintre cele patru fete este poate una dintre
cele mai frumoase relații de prietenie sinceră despre care am citit până acum
și o demonstrație de ce înseamnă cu adevărat loialitatea, prietenia sinceră,
încrederea și acceptarea. Deși perfect de imperfecte, fiecare cu micile lor răutăți
și secrete, familii destrămate sau origini necunoscute, fetele se ajută și se
acceptă reciproc, îți respectă una alteia tăcerile și năzuințele, își șterg una
alteia lacrimile de pe față și pun la cale comploturi împotriva profesoarelor
exigente sau se acoperă una pe cealaltă în drumul lor spre aflarea adevărului.
Este impresionant să le vezi cum supraviețuiesc fiecărei
zile, departe de familiile lor, departe de viața de afară, departe de orice
bucurie, avându-se doar una pe cealaltă, dar și demonii lor personali, care le
suflă mereu în ceafă și care, colac peste pupăză și morbid lucru, sunt readuși
la viață și “scuipați”
în fața lor de fiecare dată când strania entitate îmbrăcată în negru li se
arată. Katie cea frumoasă și rece, Roberta cea sportivă și demnă, Sonia ce
firavă și slabă și CeCe cea considerată prostuță. Patru destine tragic împletite,
patru suflete tinere, captive într-un coșmar ce pare a nu se mai sfârși.
Momentul în care una dintre ele dispare subit și în mod straniu este momentul
lor de cumpănă. Nimeni nu își dă silința de a o găsi, niciun adult nu le
întinde o mână de ajutor deoarece ele sunt proscrisele, rebelele și rebuturile
societății, iar dacă una dintre ele a decis să evedeze și să fugă dintre
pereții internatului, nu mai este treaba nimănui.
„CeCe se uită la fețele celorlalte trei fete. Era clar că
întâmplarea din sala de mese aproape o făcuse pe Sonia să clacheze nervos. Oare
ce grozăvie își amintise când văzuse două fete care se băteau? De obicei se
considera foarte proastă, dar de data asta avu impresia că, poate, începe să
înțeleagă. Nu știa totul despre prietenele ei, dar toate erau fete de la
Idlewild. Fetele de la Idlewild ajungeau aici dintr-un motiv, fără excepție.
Fie erau dure, precum Katie, fie impasibile, ca Roberta, pentru că un lucru,
ceva le făuse să fie așa. ceva ce recunoșteau instinctiv una în cealaltă. Nu
știau ce anume era în neregulă cu Sonia – nici acum nu aflaseră -, dar
recunoșteau acel ceva.
Te rog, nu mă duce acolo, asta spusese Sonia. CeCe nu
știa ce însemna asta, dar era ceva cumplit. Poate chiar mai cumplit decât ce
văzuse oricare dintre ele.”
Într-o lume falsă, ipocrită și care funcționează pe
principiul câștigului, oamenii sinceri, onești și inocenți au cel mai mult de
pierdut. Într-o lume în care puterea și banii dictează mersul lucrurilor,
oamenii buni și frumoși au întotdeauna de pierdut. Într-o lume falsă și plină
de corupție, cei care se încumetă să ridice vocea, să spună adevărul și să se
răzvrătească în ideea de a schimba ceva, sunt eliminați din joc.
„Nu există dreptate, dar tot o suținem. Dreptatea ese un
ideal, nu o realitate.”
Exemplul ceor patru tinere este grăitor în acest sens, la
fel și destinul Fionei care, șaizeci de ani mai târziu, se chinuie singură să
descurce ițele mai multor povești morbide din trecut, care au legătură, într-un
mod greu de crezut, inteligent și impresionant, cu cazul prea puțin rezolvat al
morții surorii ei.
Fetele din Idlewild și Fiona sunt exemplul viu al termenului eroine. Sunt
dure și bătăioase nu pentru că așa s-au născut, ci pentru că viața le-a făcut
așa. Sunt drepte și refuză să fie călcate în picioare pentru că sunt femei, iar
tocmai din această cauză – pentru că sunt femei și nu se lasă manipulate și
comandate precum o turmă de oi – lupta lor împotriva nedreptăților este aprigă,
pe viață și pe moarte. Constatăm cu tristețe –dar nu cu stupoare – că, deși
anii trec, lucrurile nu par a se schimba foarte mult în această privință. Atât
în 1950, cât și în 2014, femeile au fost și încă mai sunt considerate a fi sexul
slab, din care un bărbat poate face ce vrea, ușor de manipulat și ținute în
frâu. Dar este la fel de frumos de descoperit cum în zilele noastre, cât și în
1950 și chiar mai devreme, femeile au avut un rol bine definit și și-au jucat
cartea, totul pentru o viață demnă.
„Trebuia să fim dure. Mereu a trebuit să fim dure.
Alternativa era să declarăm înfrânte.”
„Toate reușiseră să ajungă până în acest punct. Fără să
cedeze, fără să moară. Sonia nu era singură. Împreună, puteau să facă ceva.
Împreună, aveau să meargă înainte.”
Fetele din Idlewild este o frumoasă și emoționantă poveste despre curaj,
dreptate, prietenie, viață și moarte. Este o poveste care transcede timpul și
relevă puterea unor femei care se împotrivesc sorții și ororilor specifice
vremii din care fiecare face parte, aflându-se mereu în căutarea adevărului și
a dreptății și punându-se în slujba acestora chiar cu prețul vieții lor.
Este o fascinantă și deopotrivă morbidă mărturie de
viață, o lecție dură despre istorie, atrocități de război, prejudecăți,
corupție la nivel înalt, acolo unde ar trebui să găsim protecție și legi care
să ne apere, familii destrămate, morți tragice, timpurii, demoni interiori și
neîncetata luptă dintre bine și rău.
Care este destinul celor patru fete și spre ce le poartă
acesta? Cine este fata dispărută și care este cauza acestei dispariții? Care
sunt circumstanțele morții lui Deb? Și cine este înspăimântătoarea entitate, care-i
este povestea și ce rol joacă războiul în toate aceste povești? Veți găsi
răspunsurile doar dacă citiți cartea J și credeți-mă, nicio informație nu o să fie ușor de
digerat.
Mulțumesc enorm editurii Herg Benet pentru acest
titlu fascinant. Găsiți cartea pe site-ul lor și în librăriile partenere.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu