Recenzie: Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle de Stuart Turton
„Dacă
acesta este iadul, atunci noi l-am creat.”
Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle este un page turner înfricoșător de bine scris, o carte
care îți va da fiori pe șira spinării și care te va face să te întrebi care
este, până la urmă, sensul vieții și dacă justiția divină, raiul și iadul nu
sunt doar niște cuvinte alese la întâmplare, ci adevăruri ale unei realități
mult prea înfiorătoare.
Subiectul sau subiectele cărții au o semnificație total
diferită pentru mine acum, în contextul zilelor noastre (cred că toți știți
prea bine la ce mă refer..). Chiar dacă a trecut ceva timp de când am terminat
de citit cartea, parcurgând din nou anumite paragrafe și uitându-mă peste
notițele și citatele selectate, nu pot să nu observ ironia situației de a alege
să citesc o astfel de carte acum, fără să știu în prealabil că ceea ce va urma
în viața de zi cu zi se aseamănă atât de mult cu povestea imaginată în carte.
Și când vorbesc de asemănări, mă refer aici la câteva dintre cele mai notabile
teme ale cărții – viața și moartea, justiția divină (?), raiul și iadul,
greșelile pe care noi oamenii, în fuga noastră de zi cu zi, orbiți și
înlăturați de la adevăratele lucruri importante, le facem în mod repetat,
neconștientizând efectele negative pe care le provocăm, durerea pe care o
împrăștiem și răutatea care ne acaparează continuu, în mod gratuit.
Când am văzut prima oară coperta cărții, mi-am spus: „Cât
de fain arată !” Apoi am găsit semnificația ei în interiorul cărții, ca mai
apoi, explicația să mă zguduie bine, căci omul îmbrăcat atât de bizar și
înspăimântător redă un medic din Evul mediu, perioadă în care lumea întreagă
s-a confruntat cu o pandemie extrem de violentă, o ciumă venită din Asia...Mai
poți comenta ceva în situația de față? Înspăimântătoare ironie a sorții...
Pentru că nu vreau să vorbesc despre acest subiect
înfricoșător pentru noi toți (sau mai bine spus, pentru că am menționat
suficient, nu mai avem nevoie să auzim despre asta și pe un blog de carte..),
am să încerc să vă relatez cât mai multe informații despre această carte,
bineînțeles, fără a vă da spoilere, pentru că este un thriller incredibil care,
lăsând deoparte contextul actual, vă va ține lipiți de paginile cărții și vă va
debusola în totalitate.
Stuart Turton ne oferă aproximativ 500 de pagini de acțiune
neîntreruptă, suspans, mister și secrete așa cum în nicio altă carte nu veți
mai întâlni.
Dacă mă întrebați pe mine, este foarte multă psihologie
în această carte, așa cum îi stă bine unui thriller reușit, autorul
concentrându-se asupra legăturilor dintre personaje – care, fie vorba între
noi, sunt câtă frunză și iarbă - , și a secretelor devastatoare pe care aceste
personaje le poartă cu ele, asemeni unor haine groase de iarnă, care te sufocă
și îți îngreunează mișcările.
„Toți afișează o mască. Ar fi bine să ții minte treaba
asta.”
Romanul necesită răbdare și concentrare totală, căci
autorul inventează o poveste alambicată, personaje extrem de complexe și un fir
narativ excepțional. Cititorul se va vedea pus în situația de a-și canaliza
toată atenția spre rezolvarea misterelor care împânzesc paginile cărții,
nereușind să înțeleagă dinamica poveștii sau nefiind în stare să digere cantitatea
imensă de informații care i se perindă în fața ochilor. Nu glumesc deloc când
folosesc aceste cuvinte, îți trebuie răbdare să continui să citești capitol
după capitol, deoarece acțiunea se repetă de multe ori. Lăsați-mă să fiu mai
precisă. Acțiune se repetă încontinuu ! De ce? Pentru că este vorba despre unul
sau mai multe salturi temporare. Și de ce aș continua să lecturez o astfel de
carte? Deoarece este singurul mod în care îți vor fi dezvăluite adevăratele identități ale
personajelor și este singurul mod în care vei ajunge la deznodământ și vei
afla, fără dubiu, adevărul, nu doar niște jumătăți de măsură.
Conacul Blackheath, care are un nume predestinat, de
altfel, este locul în care se desfășoară întreaga acțiune. Este închisoarea
personajelor, iadul și, totodată, mântuirea lor. Un loc predestinat cu un nume
predestinat, refugiul sau temnița invitaților neștiutori, care ajung acolo din
proprie inițiativă, sau așa cred ei, căci viața, de fapt, le-a pregătit
altceva. Pot asemăna conacul cu o imensă scenă de teatru, în care actorii
personaje vin pe rând, se prezintă și își spun povestea. Dar bineînțeles, la
fel ca pe o scenă de teatru, ei toți joacă un rol. De la primul până la
ultimul. Iar cititorul-spectator trebuie să facă diferența dintre realitate și rol,
adevăr și minciună, inocență și vinovăție.
„Când sufletul ți
se desprinde de trup sugerează moarte, însă eu știu în străfundul meu că
aceasta nu este viața de apoi. Iadul ar avea mai puțini slujitori și mobilier
mai bun. A scăpa pe cineva de păcate este un mod jalnic de a-l judeca.”
Odinioară somptuos, Balckheath se află în prezent la
limita paraginii, însă acest lucru nu-i împiedică pe proprietari -lordul Peter
și lady Helena Hardcastle -, să desfășoare un mare eveniment întru comemorarea
a nouăsprezece ani de la moarte unuia dintre fii lor, Thomas. Balul mascat
aduce în atenția cititorului cei mai de vază oameni ai societății - ofițeri,
bancheri și medici – aceeași care au fost prezenți în acea zi fatidică în care
mezinul Thomas și-a pierdut viața în circumstanțe mai mult decât suspecte. Cireașa de pe tort și poate principalul
laitmotiv al cărții este moartea, la fel de tragică, neașteptată și suspectă ca
și a lui Thomas, personajului Evelyn Hardcastle, sora mai mare a defunctului și
unul dintre cele mai controversate personaje. Atât timp cât moartea acesteia nu
va fi rezolvată (atenție, nu împiedicată !), povestea nu va avea un
deznodământ, personajele (numeroase, după cum am spus) vor continua să repete
aceleași greșeli, iar moartea se va repeta seară de seară, timp de câteva zile
(de unde și numele cărții).
„- Am început să-mi pierd mințile, nu-i așa? îl întreb
eu, privindu-l peste oglindă.
- Firește că nu, răspunde doctorul ciumei. Nebunia ar fi
o evadare și nu există decât un singur mod de a evada din Blackheath.”
„- Ce trebuie să fac?
- Să reziști. Doar asta poți să faci. Există o voce
interioară pe care cu siguranță deja ai auzit-o. Seacă și oarecum îndepărtată?
Este calmă atunci când te cuprinde panica și neînfricată atunci când îți este
teamă. Dacă vei începe să te pierzi, fii atent la voce. Ea este farul tău. Tot
ce a mai rămas din bărbatul de altădată.”
Unul dintre cele mai complexe personaje și în același
timp cel mai neajutorat personaj și cel în ale cărui mâini stă rezolvarea
misterelor este personajul principal Aiden Bishop, care se trezește în fiecare
zi în corpul altei gazde, neștiind nimic despre cine este el, necunoscându-și
adevăratul nume sau istoria lui personală, legătura pe care o are cu familia
Hardcastle ori cine este femeia cu numele de Anna, singurul nume pe care îl are în minte și pe buze, fiind
condamnat să trăiască povestea din
perspectiva celorlalți invitați la conac, zi de zi, până când va reuși să se
elibereze, dacă și când va elucida ițele încurcate ale celor din jurul lui, va
pune cap la cap lucrurile nespuse de ceilalți și va reuși să descopere numele
ucigașului (sau a ucigașilor). În toate aceste încercări cărora trebuie să le
facă față, Aiden este atent supravegheat de cel care își spune doctorul ciumei,
cel despre care v-am spus că este reprezentat pe copertă și care, la rândul
lui, are un rol bine definit.
„Sunt mistuit de ura față de bărbatul care am fost. I-aș
putea accepta defectele, poate chiar le-aș putea trece cu vederea, însă este
vorba despre trădare. El a făcut greșeli și a fugit, lăsându-mă pe mine să adun
cioburile vieții lui sparte.”
Salt temporal după salt temporal, gazdă după gazdă, zi de
zi decurg toate în același mod până când tot mai multe secrete întunecate sunt
dezvăluite, lăsând la iveală, pe de o parte, istoria unei familii măcinate și
dezbinate de durere, neîncredere, ură, avariție, iar de cealaltă parte,
lăcomia, răutatea și monstruozitatea unei femei care a distrus totul în
calea-i, aceasta din urmă întruchipând răutatea absolută și motivul pentru care
această poveste a fost spusă.
Dacă nu ați înțeles mai nimic din ce vreau să împărtășesc
cu voi, fără a da spoilere, nu vă faceți griji. Mult timp nici eu nu am înțeles
ce se petrece sau ce vrea să-mi transmită autorul, căci, în spatele acestei
poveștii alambicate și a crimelor propriu zise sunt atinse atât de multe
subiecte, câteva dintre ele fiind soarta, iertarea, reabilitarea și a doua
șansă care ne este oferită pentru a ne răscumpăra greșelile (dacă acest lucru
mai este posibil).
„Suntem frânturi ale aceluiași suflet, vinovați pentru
păcatele fiecăruia în parte, sau suntem persoane complet diferite, copii fade
ale unui original de mult uitat?”
Sunt puse sub semnul întrebării capacitatea de
reinventare și de rescumpărare a greșelilor. Este capabil un om care a greșit
enorm de mult să se schimbe? Este capabil un om căruia i s-a făcut un rău
ireparabil să ierte sincer și să întindă o mână de ajutor celui care i-a
greșit, celui care l-a pus la pâmânt cu bună știință și care a făcut atât de
mult rău fără niciun motiv? Primesc oamenii o a doua șansă pentru a-și
rescumpăra greșelile și dacă da, sunt ei capabili să nu mai repete acele
greșeli și să se comporte total diferit pentru a nu repeta trecutul și pentru a
se salva și, implicit, pentru a salva întreaga omenire? Suntem noi oamenii
predestinați să repetăm la nesfârșit aceleași greșeli, iar din această cauză,
la un moment dat, vom fi luați toți la răspundere și vom fi capabili să ne
salvăm doar dacă acționăm toți în aceeași direcție?
Tragicul și realismul se împletesc în acest thriller
captivant, oferind cititorului un roman înfricoșător prin prisma subiectelor
explorate și a repetitivității acțiunii, care aduce puțin cu o stare continuă
de agonie, extaz și nebunie.
„Cât de pierdut trebuie să fii ca să îl lași pe diavol să
te coducă spre casă?”
Cartea este una care te ține în priză, te bulversează și
te uimește, nelăsând loc plictiselii nici măcare un minut, dar mai presus de
acaparanta poveste servită, întrebările pe care autorul te forțează să ți le
pui te vor măcina pe tot parcursul lecturii și mult timp după finalizarea ei.
Căci în spatele personajelor se ascund oameni ca tine și ca mine, oameni
vulnerabili, mai răi sau mai buni, expuși greșelilor și care uită cu
desăvârșire rolul pe care fiecare dintre noi îl are, oameni care uită sensul
cuvintelor dragoste, protejare, acceptare și care tratează viața de parcă ar fi
o nesfârșită pistă de alergare la finalul căreia trebuie neapărat să ajungi
primul, eliminându-ți toți adversarii, uitând cu desăvârșire să trăiești.
„Mi-am
pierdut speranța. Sunt ca un om din purgatoriu, orb în fața păcatelor care m-au
izgonit aici.”
Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle este, așa cum îmi place mie să spun, nu doar o carte, ci
o lecție de viață. Una dură și care îți lasă deopotrivă un gust amar în gură
dar și speranță în suflet. Este doar alegerea noastră, a tuturor, cum vrem să
ne trăim viețile.
Mulțumesc din suflet librăriei online Libris.ro
pentru acest exemplar captivant. Pe Libris.ro găsiți o selecție de cărți
atât în limba română, cât și în limba engleză, la prețuri accesibile tuturor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu