„Dacă nu iertăm, ce mai suntem noi pe pământul acesta care se scufundă în grabă?”

Cercul de foc- Supraviețuirea unei civilizații este cartea de debut a autorului Liviu C.Tudose, căruia vreau să-i mulțumesc, pe această cale, pentru amabilitatea de a-mi trimite un exemplar al cărții sale. Romanul este o noutate editorială pe piața de carte din România și este publicat la editura Creator, imprint al grupului editorial Libris.ro.

Sunt tare bucuroasă că pot să împărtășesc cu cititorii mei câteva impresii despre acest roman de aventură liric, melodios, frumos prin simplitatea lui, care mi-a amintit de  stilul binecunoscutului scriitor Jules Verne. O singură privire aruncată asupra cărții este de ajuns pentru ca cititorul să își dea seama că la realizarea acestui roman a fost depusă o muncă asiduă. Atenția la detalii, mulțumirile, prefața – toate vorbele meșteșugite ale autorului care te duc cu gândul la poveștile scrise odinioară, pline de farmec, magice, care îmbie iubitorii de frumos la lectură și cunoaștere -, nenumăratele hărți descoperite de-a lungul capitolelor și imaginile care încântă ochiul, toate acestea sunt rodul muncii autorului, care, bineînțeles, a avut parte de o întreagă echipă de oameni minunați, care și-au adus contribuțiile la crearea acestei cărți menite să încânte cititorii de toate vârstele.

Nu aș vrea să dau spoilere și să vă stric plăcerea lecturii. Secretele acestei cărți cer a fi descoperite de fiecare cititor în parte. Trebuie, însă, să avertizez în privința unui lucru pe care l-am observat și care m-a întristat puțin: cartea nu este pentru oricine. Ea trebuie citită prin prisma copilului dinlăuntrul nostru (asta dacă mai există și nu s-a pierdut în această societate care pune accentul pe pervertire, și nu într-un sens bun), simțită și trăită,  acceptată și savurată așa cum este, de fapt: o carte ce prezintă o poveste palpitantă, frumos meșteșugită, redată în cel mai simplist și, totodată, cel mai complex mod cu putință. Recunosc, mi-ar fi plăcut ca romanul să aibă mai multe pagini, iar acțiunea să fie la cote mai înalte, deoarece aceasta stagnează deseori, însă ținând cont de faptul că este prima carte a autorului, dar și de faptul că acesta are ceva anume prin care știe cum să intrige și să atragă cititorul, am trecut cu vederea aceste mici neajunsuri care în mod sigur vor fi corectate pe viitor.

Dacă ar fi să redau esența întregii cărți prin câteva cuvinte simple, acestea ar fi inocență, învățare, aventură, loialitate și puritate. De ce tocmai aceste cuvinte, care par destul de ciudate pentru a descrie o carte? Am simțit că autorul asta a dorit să creeze: o poveste prin care să redea frumusețea scrierilor de altă dată, punând accentul pe câteva caracteristici esențiale și, din păcate, din ce în ce mai rar întânite în ziua de azi, atât în lumea reală cât și în lumea fictivă: simplitatea, curajul, inocența și prietenia dezinteresată a  personajelor care întruchipează diferitele tipuri umane. Modalitatea în care, odionioară, răul era combătut și mai ales, nepermis și neîncurajat, frumusețea și gândul liniștitor că, dacă ai lângă tine niște suflete bune, empatice, curajoase și loiale, poți străbate mări și țări și poți înfăptui orice izbândă, oricâte rele ți-ar sta în cale.

„Nu ai cum să-i salvezi pe cei care nu vor să fie salvați.”

Și dacă tot am pomenit de mări și călătorii mărețe, trebuie să vă pun în temă și cu subiectul principal al cărții. Sau mai bine spus, unul dintre subiecte, pentru că romanul abundă în învățăminte, dacă știm unde să ne uităm cu atenție.

Lumea creată de autor, deși una fantasy, oferă nenumărate lecții de viață care se pot dovedi folositoare celor mai mici dintre cititori, în special în ceea ce privește deosebirea binelui de rău, unul dintre laitmotivele cărții. Un alt subiect disecat prin intermediul poveștii este cel al supraviețuirii, cel de-al treilea fiind natura și felul cum aceasta poate lucra atât în beneficiul omului, cât și împotriva acestuia, dacă nu știm cum să o respectăm.

În lumea imaginată de autor, lupta pentru supraviețuire se dă atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Omul se luptă cu intemperiile vremii, schimbările climatice și tot ceea ce derivă din invadarea și distrugerea naturii, cât și om cu om, fiecare dintre personaje dorind să pună monopol asupra vieții celor din jur, în goana pentru putere și bani. 

Presărată cu legende străvechi, cartea prezintă în primele pagini înfăptuirea unui regat asuprit, care se luptă pentru a-și păstra avantajele într-o lume mult prea crudă. Regatul Uscatului, căci despre el este vorba, a dus dintotdeauna lupte cu Regatul Mărilor, acestea fiind “două întinderi imense ce se ciocneau frecvent, împiedicându-se frecvent să evolueze”. Legenda aduce la cunoștiință cititorului sacrificiile făcute odinioară și rezultatul luptelor: nașterea a patru noi regate, asemănătoare la prima vedere, dar atât de diferite: Isbynorr, ținutul înzăpezit aflat în Nord, Salgornu, ținutul sterp aflat în Sud, Zendovir, ținutul  aflat în Vest, cel mai prolific, populat de oameni culți, intelectuali și Narzomand, ținutul din Est, care deținea cele mai fertile pământuri. Iar cum luptele au întotdeauna un preț, tot așa și cele patru ținuturi și locuitorii acestora au trebuit să înfrunte consecința nenumăraților ani în care bătăliile erau literă de lege: natura și-a cerut tributul. Cutremure puternice au dus uscatul în pragul colapsului, marea acaparând în mare parte ținuturile mai sus numite, acestea ajungând în pragul ireversibil în care au fost transformate în insule, punând în pericol traiul poporului.

„Zeci de corăbii își găseau sfârșitul ademenite de mirajul munților roșii, cunoscuți în limbajul vremii drept Cercul de foc, ce înconjurau regatul la mare depărtare, asemeni unui cerc, furându-i libertatea de expansiune, moment care deschide inevitabil lupta pentru supraviețuire...”

„An după an, ambarcațiune după ambarcațiune tăiau valurile mărilor, cu speranța că vor găsi drumul către un pământ primitor care să le ofere siguranța unui viitor înfloritor, dar toate aceste corăbii piereau în uitarea timpului, diminuând încrederea celor rămași acasă, în regatul celor Patru Ținuturi. Plecau toate din același port, ridicându-și ancorele greoaie ți întinzându-și pânzele albe care nu apucau nici măcar să se îngălbenească. Plecau în toate direcțiile. Erau drumuri fără întoarcere, unde echipaj dup echipaj dispăreau în larg fără nici cea mai mică urmă de suflare, iar acest aspect prevestea un viitor sumbru întregii civilizații.”

Pe fondul acestor războaie a luat naștere lupta pentru supraviețuire, în care civilizația va trebui nu doar să găsească alte resurse pe care să le folosească pentru a reuși să supraviețuiască, dar și să demonstreze că poate acționa diferit, în beneficiul comun om-natură.

Pe măsură ce suntem familiarizați cu intriga și subiectele principale ale cărții, pătrundem în lumea tainică a personajelor, acolo unde facem cunoștință cu nenumărate caractere umane: unele demne, brave și loiale, altele inocente, la început de drum, iar altele lipsite de scrupule, ahtiate după putere și lipsite de bunătate.

Deși nu foarte mult portretizate – recunosc, mi-ar fi plăcut o detaliere mai minuțioasă a personajelor de bază, să le aflu trecutul și doleanțele, bucuriile și dezamăgirile -, personajele se remarcă rapid prin câteva caracteristici ce le definesc, fiind ușor de numit și catalogat fiecare ce hram poartă și mai ales prin relația lor cu celelalte personaje, din carte nelipsind dialogurile și replicile spumoase, pline de har, ori cele amuzante, puerile, acestea ajutând foarte mult cititorul în misiunea acestuia de a portretiza caracterul și simțămintele fiecărui personaj în parte.

Astfel facem cunoștință cu bătrânul Uxinius Taalealus, numit strategic și Ultimul înțelept, datorită rolului pe care acesta îl va juca la înfăptuirea planului prin care se dorește salvarea civilizației, vechiul și dreptul său prieten din copilărie, Leonard, însuși Regele celor patru ținuturi, care în prezent a ajuns marioneta familiei Badrokel, oameni trufași și ambițioși care, văzându-se cu sacii în căruță, au devenit din parveniți, complotiști capabili să și ucidă pentru a prelua puterea absolută, căpitanul Constantin Permadin – unul dintre personajele mele preferate, extrem de iscusit în ale navigației și un suflet corect și bun dar care, căzând pradă unui complot,  este nevoit să traverseze temutul Cerc de Foc, Filip Tyrip, tânărul inteligent și curajos care ia drumul Ținutului de Nord spre ceea ce urmează a fi aventura vieții sale, fostul său coleg, George McPlix, cartograf de profesie, veșnic cu capul în nori, dar și multe, multe alte personaje.

Sub pretextul călătoriei întreprinse cu scopul salvării popoarelor celor patru ținuturi, ni se relevă nenumărate piedici în urma cărora cititorii pot depinde câteva învățăminte utile. Avem, așadar, lecții de viață oferite prin intermediul personajelor și a piedicilor pe care acestea trebuie să le facă față cu brio. Comploturi, intrigi malițioase, provocări felurite, sacrficii, dar și victorii câștigate cu greu, lecții de prietenie, onoare, loialitate și chiar iubire sinceră, asumată și dezinteresată, oferite de Tudor și Amelia, doi tineri care se remarcă prin naturalețe și maturitate, toate acestea, inserate cum se cuvine într-un decor reprezentativ genului fantasy, reprezintă ingedientele cu care autorul debutant Liviu C. Tudose se joacă, oferind cititorului o lectură palpitantă, perfectă pentru câteva ore relaxante, un refugiu pentru cei mici și cei mari deopotrivă.

„- Și când vântul va adia, mâna mi-o voi ridica de-ndată, ca printre degete să-mi treacă a ta dragoste curată. Iar de vântul nu va vrea să bată, am să privesc la astrul cerului neîncetat și-am să știu că-i de privirile iubirii mele alintat. chiar dacă zi de zi te-mprietenești cu altă mare, să știi că sufletul îți este încălzit de-același soare..

- Cu degetele-ncleștate un fir de vânt voi prinde, sau sus pe bolta cea albastră priviri de dor eu voi întinde, și-am să te port cu mine peste albastre ape, sperând că gândurile mele vor deveni într-o zi fapte. Și din catargu-nalt voi cborî în mare, cu apa rece obrajii să îmi răcoresc, și-am să te văd pe tine, eterna mea iubire, căci apa mării simte sufletele noastre-ndrăgostite..”

Cercul de foc- Supraviețuirea unei civilizații este o călătorie antrenantă destinată în special celor mai mici cititori, însă o recomand cu drag și celor care vor să se reîntâlnească, preț de câteva capitole, cu copilul din ei, pentru a pătrunde în lumea magică creată de autor, visând la lumi demult apuse, aventuri provocatoare, prietenii necondiționate și iubiri sincere, desprinse parcă dintr-un basm.