„Vom rămâne mereu două suflete în mâinile timpului.”

Trecut și prezent. Suflete zbuciumate, aflate în calea destinului mult prea nedrept. Un prezent umbrit de fantomele trecutului și un viitor incert, tulburat de reminiscențele trecutului ce încă mai dăinuie, acoperind prezentul c-o mantie de incertitudini, durere și suferință.

Nețărmuitul zbor al sufletelor desfrânate este cartea de debut a autorului Paul Pufan, o lectură promițătoare care atinge subiecte precum binele și răul, natura umană, destinele frânte, dragostea și infidelitatea, aparențele sociale și moralitatea.

Începutul romanului este enigmatic și promițător, dezvăluind extrem de puțin din gândurile și viața unui bărbat misterios pe nume James, care se află într-un moment de cumpănă al vieții, dorindu-și cu ardoare răspunsuri la întrebări ce-i zguduie din temelii existența și care fac obiectul stării sale de permanentă neliniște existențială. Acesta dorește să reîntregească piesele pierdute ale trecutului său învăluit în umbre și mister, să dea formă și substanță femeii enigmatice din tablou, cea care-l privește parcă până în adâncul sufletului, dorind să-i împărtășească imperios adevărul, chiar dacă acesta este unul crud,  presărat cu nefericire și lacrimi.

Așadar, un tablou misterios deschide poarta spre o poveste nebănuită, condimentată cu suspans, răsturnări de situație, erotism și intrigi.

„Tabloul de dimensiuni relativ mari înfățișează, în acrilic pe pânză, o femeie frumoasă, din semiprofil, cu părul negru, lung, căzut în bucle largi peste umeri (..).

Tabloul este acum parțial acoperit de o umbră obosită și speriată, de o umbră care, pentru moment, trăiește o stare de neexactitate a ceea ce caută acolo. Năluca oprită în fața picturii începe să temure din pricina încărcăturii emoționale mult prea mari, care îi apasă toate barierele morale și care îi prezintă, în acest moment, mai clar ca niciodată, o latură întunecată, un alt ego dezechilibrat care țipă din străfundurile ființei sale.”

„Se uită adânc în ochii cristalini ai femeii pictate, apoi privirea îi coboară spre buzele angelice. Nu știe ce să facă. Își încleștează pumnii, așteptând un semn. Începe ușor, din nou, să tremure și să transpire, iar semnul vine: femeia îi zâmbește.”

Povestea ni-i aduce în prim plan pe membrii unei familii extrem de înstărite, care duc, aparent, o viață perfectă, de cele mai multe ori superficială, netulburată decât de mici neînțelegeri și dispute puerile, la adăpost de marile probleme ale oamenilor. Însă, dacă la prima vedere, aceste personaje dau dovadă de snobism și superficialitate (sau sunt create de către autor în acest fel cu intenția de a induce cititorul în eroare), ei bine, cu cât avansăm mai mult în poveste cu atât remarcăm faptul că acestea au fost construite într-un anume fel tocmai din dorința de a spulbera anumite clișee și pentru a evidenția că, în profunzime, nimic nu este ceea ce pare a fi la suprafață, iar pentru a cunoaște cu adevărat natura umană sunt necesare cunoștințe de viață temeinice și o mai lagă viziune asupra umanității și, implicit, a celor lângă care trăim zi de zi.

În acest sens unul dintre cele mai grăitoare exemple este personajul feminin central, Ashley, o tânără aparent frivolă, căsătorită cu Nate, un bărbat puternic, bogat și respectat, un om de afaceri de succes. Însă atât cei doi soți, cât și ceilalți membrii familiei care locuiesc împreună cu ei în impunătoarea vilă, poartă secrete întunecate, ce planează constant asupra bunăstării sociale cu care aceștia s-au înconjurat, creând un fel de imperiu și fiind cunoscuți în cercurile alcătuite din oameni de bani gata.

Ashley este, la suprafață, prototipul femeii fatale. Invidiată de reprezentantele sexului frumos și dorită de mulți bărbați, aceasta trăiește, de fapt, un coșmar. Relația pe care o are cu atractivul său soț este de fațadă, iar din cauza unui secret macabru, bine păstrat,ce încă îi mai bântuie visele, aceasta se vede nevoită să trăiască lângă o persoană pe care nu o iubește, o persoană care își exercită puterea asupra ei, făcând-o prizoniera propriului ei destin. Fiind încătușată într-o colivie de aur, la mâna unui destin implacabil, Ashley se lasă pradă atracției pe care Mark, fratele soțului ei, o exercită asupra sa, începând astfel un joc erotic interzis, care însă îi aduce deopotrivă pasiune și dezastru.

„Cineva spunea că iubirea este calea liberă pe care o lăsăm cuiva pentru a ne putea distruge în timp ce trăim cu încrederea că respectiva persoană nu va profita de ea.”

Cei doi frați, Nate și Mark, sunt, de asemenea, învăluiți într-un con de umbră, mister și întuneric. Prezentul lor este dictat de acțiuni din trecut, ce-i vor influența viitorul în moduri nebănuite. Relația dintre ei este una tensionată, atât prin prisma femeii pe care amândoi o împart, cât și prin prisma personajului Emma, mama acestora, pe care nu au avut ocazia să o cunoscă cu adevărat, aceștia dezvoltând nenumărate lipsuri emoționale care își pun amprenta asupra interacțiunilor pe care aceștia le au cu femeile din viața lor. La toate acestea se mai adaugă un secret nebănuit, care va da peste cap destinul tuturor celor implicați în poveste.

Un alt personaj intrigrant și cel care,  pot spune, declanșează întreaga poveste, este Henry, un bărbat pe care cititorii îl vor cunoaște exclusiv prin intermediul unor scrisori sub formă de jurnal. Henry este cel care, de la depărtare, influențează dincolo de timp și spațiu destinele personajelor noastre.

„Chiar dacă ar fi să mă ard, voi renaște ca pasărea Phoenix din propriul meu păcat, din propria esență, din dârele lăsate de forma umanizată a plăcerii abisale pe care am atins-o înainte de a mă fi distrus.”

Am rămas uimită de identitatea acestui personaj și, deși inițial îmi făcusem o idee, habar n-aveam că, de fapt, indiciile mă purtau pe un drum greșit. Nu mă așteptam la dezvăluirea de la sfârșitul cărții și nici la legătura pe care acest Henry a avut-o cu una dintre personaje, iar acest lucru aduce puncte în plus cărții.

Pe lângă aceste personaje, își mai fac apariția și Kalliste, J.J., Stephanie și alți câțiva membrii ce reprezintă personalul destinat diverselor activități din interiorul casei somptoase, personaje de care nu vă voi da detalii, lăsându-vă pe voi să descoperiți cine ce rol joacă în această poveste alambicată.

Acțiunea explodează de-a devăratele în momentul în care grădinarul casei este găsit mort. Din acest moment începe un joc macabru, în care miza supremă este viață. Cine a pus gând rău excentricei familii și care sunt motivele acestui criminal cu sânge rece?

Nu pot să nu dezvălui și câteva aspecte pe care, personal, nu le-am apreciat. Cartea este, dacă privești dincolo de aparențe și dacă reușești să captezi ceea ce a vrut să transmită autorul, una destul de reușită, promițătoare. Temele dezbătute în carte mi-au plăcut, deoarece povestea vorbește mult despre condiția umană, greșelile la care noi toți suntem supuși, modul în care anumite acțiuni din trecut ne pot schimba radical viața, modul în care ne lăsăm pradă celor mai brute sentimente, lăsându-le să ne conducă acțiunile, inima, rațiunea și, în final, întreaga viață. Condiția umană este surprinzătoare, iar omul este, poate, cea mai imprevizibilă ființă de pe planetă, căci acesta mai niciodată nu poate fi luat ca atare, fiind construit din multe fațete și măști care, date la o parte, dezvăluie un portret bizar, de neînțeles, plin de frici, temeri, angoase, frustrări și răutate.

„Când o rană se vindecă, zona din jurul ei se întărește. Așa simt și eu acum. Dacă am făcut ceva dureros, ceva care m-a tulburat, știu că, odată ce mă voi împăca cu ideea, voi avea mai multă putere să merg mai departe, sub protecția cicatricelor și conștientizând faptul că mă voi răni din nou.”

Cum spuneam, cartea a avut câteva elemente peste care nu am putut să trec, deși categoric am reușit să văd în profunzime, nelăsând aspectele de suprafață să vorbească mai mult decât era cazul. Unul dintre aceste elemente și, poate, cel mai important, este cel care face referire la acțiunea propriu zisă. Partea interesantă, care captează cititorul și-l ține lipit de paginile cărții, începe mult prea târziu, povestea având destul de multe detalii inutile, de care, personal, mă puteam lipsi. Nu am apreciat interacțiunile puerile ale personajelor și dialogurile lor seci, fără substanță, prea puțin concludente în raport cu subiectul propriu zis. Nu am să neg, au fost multe momente în care acțiunea a bătut pasul pe loc, fiind înlocuită cu pasaje în care membrii familiei jucau, de exemplu, jocuri de societate, sau participau la discuții prea puțin interesante, ori se împungeau unii pe alții, ca-ntr-un joc extrem de imatur, dat fiind faptul că vorbim de niște personaje trecute de o anumită vârstă. Un fel de luptă continuă a egourilor și a puterii reflectate de condiția socială,  o bătălie ce nu-și avea rostul. Mi-aș fi dorit o acțiune mai alertă, o mai mare profunzime și maturitate din partea personajelor, dialoguri inteligente, care să atragă cititorul, nu doar drame fără rost. Bineînțeles, aceasta este doar părerea mea personală, poate este doar un aspect ce ține de gusturi și peste care eu nu pot trece cu vederea. Dacă ar fi să spun ce m-a atras cel mai mult la poveste, fără să stau pe gânduri aș declara că accentele psihologice (iar aici pot afirma că paginile din jurnal mi-au ajuns la inimă) și cele specifice cărților de mistery-crime sunt elementele care mi-au fost cel mai tare pe plac, acestea oferind cititorilor o lectură pe care dorești să duci la bun sfârșit cât mai repede pentru a afla care sunt, de fapt, secretele bine tăinuite ce au răscolit o întreagă generație.

În concluzie, Nețărmuitul zbor al sufletelor desfrânate este un debut promițător, perfect pentru fanii poveștilor de dragoste presărate cu mister, secrete bine ascunse, erotism și trădări. O lectură relxantă, care se citește ușor și care în final îți dezvăluie adevărata natura a condiției umane.

Cartea a apărut la editura Smart Publishing și poate fi achiziționată și de pe site-urile partenere Elefant.ro, Libris.ro, Librărie.net, Eminescu.