Recenzie: Soluția coliniarității. Contrapunct de Bianca Nemeș
“Să fii opera de artă în viața ta obișnuită, aceasta este adevărata artă de
a trăi.”
Exiști? Sau doar trăiești? Cu aceste întrebări, dar și cu
multe altele, pe care le vom întâlni de-a lungul acestei cărți, începe
călătoria inițiatică propusă de Bianca Nemeș, o scriitoare debutantă
care, prin cartea de față, dorește să
inspire, prin cuvinte și emoții, cu scopul reîntregirii ființei în total,
după cum ea însăși declară.
Soluția coliniarității. Contrapunct este un volum scurt, dar precis, frumos în profunzimea
care învăluie fiecare frază, fiecare cuvânt, fiecare capitol. Este o carte de
introspecție, care invită cititorul la reflecție, creându-i un ambient propice
pentru a-și (re)găsi și confrunta sinele.
Fiecare dintre noi avem nevoie, într-o măsură de care
prea puțini suntem conștienți, de o mai mare cunoaștere a sinelui și a
trăirilor interioare. Mintea umană, prin vastitatea și complexitatea
caracteristică, este casa fără de care omul nu ar putea exista, iar ca orice
casă, trebuie îngrijită și îmbogățită cu elemente pozitive, dar mai ales
apărată de factorii externi, care pot dăuna sănătății acestui locșor, reultatul
fiind unul cu grave consecințe asupra omului.
Procesul de cunoaștere al sinelui este unul extrem de
complicat, puțini fiind cei care sunt capabili să găsească soluțiile și
răspunsurile necesare la nenumăratele întrebări și incertitudini pe care viața
ni le servește constant. Procesul de auto-cunoaștere, auto-dezvoltare și
auto-educare este dificil și deseori pavat cu piedici exterioare și nesiguranțe
interioare ce fac dificil progresul, însă imperios necesar pentru conturarea
precisă a ființei din spatele aparențelor.
„Pentru a atinge coliniaritatea sau contrapunctul trebuie
să privim din exterior ceea ce ni se întâmplă, să aplicăm o falsă dedublare a
eului pentru a putea privi în mod obiectiv, dar omnipotent viața.”
Trecutul și viitorul
joacă roluri importante în definirea noastră, ne modelează în feluri
nebănuite, însă această influență nu este în cea mai mare parte benefică.
Trecutul, fie el îmbogățit de amintiri memorabile ori umbrit de cele dureroase,
planează deasupra noastră atât timp cât nu vom fi capabili să ni-l acceptăm și
să-l lăsam acolo unde-i este locul, adică departe de prezentul nostru. Gândul
la trecut ne poate face să ne pierdem în detalii, ne pune impedimente în
acțiunile prezente și, implicit, are o anumită influență nefastă asupra viitorului.
Bineînțeles că este recomandat să învățăm din greșelile trecutului, însă nu
trebuie să lăsăm acele greșeli să ne modeleze într-un mod neproductiv
prezentul. Nici gândurile obsesive închinate viitorului nu sunt indicate,
deoarece cu cât ne concetrăm mai mult spre rezultat, cu atât mai mult nu ne
putem bucura de călătorie, de procesul prezent, de acele lucruri pe care
trebuie să le construim acum și aici. Prezentul este cea mai importantă carte
pe care o putem juca, este cheia răspunsurilor adresate în trecut și
neliniștilor pe care le-am putea avea în viitor și acesta este unul dintre
lucrurile pe care le-am (re)învățat citind cartea Biancăi.
„Omul pendulează între cele două mari forțe ce îi
ghidează existența: imaginea îngerului și a demonului, albul și negrul,
spiritul și materia, divinul și terestrul, două dimensiuni contrare, antagonia
bine-rău, una neputând exista fără cea de-a doua.”
Temele psihologice întâlnite în carte sunt numeroase și îmbracă
diferite nuanțe ale auto-cunoașterii, fiind explicate succint și pe înțelesul
tuturor diverse procese senzoriale și cognitive întâlnite în lucrările
destinate celor care doresc să aibă acces la o înțelegere mai corectă a sinelui și a celor din jurul lor.
„Proiectează-te în forme, în simțuri, în emoții și vei
descoperi voalul fremătător al posibilităților, al ecoului șters de banalitate
și fluidizare a plăcerilor trecătoare. Ceea ce pornește din tine desparte, din
prima clipă, tăcerea nonexistenței.”
Poate cel mai notabil îndemn este acela spre iubirea și
acceptarea sinelui, fără de care nu ar fi posibilă iubirea, înțelegerea și
acceptarea celor din jur. Felul în care ne oglindim în noi înșine, modalitatea
în care ne percepem în interior și la exterior contribuie într-o mare măsură la
felul în care ne raportăm la cei din jurul nostru. Fără o bună cunoaștere a
propriei nostre ființe, a propriilor noastre gânduri, sentimente, reacții nu
vom fi capabili să privim dincolo de aparențe, nu vom putea cunoaște în
profunzime omul de lângă noi și nici nu vom fi capabili de a ne înțelege
potențialul.
Ne este frică de ceea ce vom descoperi dacă lăsăm
adevărul să răzbată dinăuntrul ființei noastre. Ne este frică de noi înșine, ne
temem de ceea ce vom descoperi și fugim constant de ceea ce suntem, negându-ne
din start acea variantă complexă și completă care am putea fi, dacă am lăsa
deoparte limitările interioare.
„Ești damnat să creezi. O singură realitate pe persoană,
ce transcede iluzia imaginarului și se așază în varianta vieții.”
Efemeritatea este
dovada clară că viața trebuie trăită asumat, în deplină conformitate cu cine
suntem cu adevărat. Negarea sinelui, a dorințelor lăuntrice nu ne va aduce
decât o existență minimală, nesatisfăcătoare, de neînțeles pentru noi înșine
ori pentru cei din jur.
Societatea și influența pe care aceasta o exercită asupra
noastră poate avea efecte nefaste asupra omului ce se află într-o continuă
stare de căutare a propriului său eu. Rătăcirea fără rost și fără sens într-o
lume superficială, îngrăditoare, limitativă și închistată în propriile-i
neajunsuri și frustrări elimină sistematic acele părți necesare
autocunoașterii, îngrădește opțiunile celui care dorește accesul spre o lume
caracterizată prin iubire, înțelegere, cunoaștere, speranță, moralitate.
„Trăim într-o dramă a umanității, pe care nu o vrem, dar
ne complacem în ea, pentru că e mai puțin efort decât să accezi spre tine, să
fii una cu tine.”
Singurătatea, cea fizică și psihică, este poate arma cea
mai distructivă cu care un om trebuie să se confrunte de-a lungul existenței
lui, iar declanșatorul acestei arme este tot omul, căci întotdeauna ne raportăm
la noi înșine prin alții, permițându-le să ne distrugă și să jongleze cu sensul
propriei noastre vieți, în detrimentul întelegerii adevărului că noi înșine ne
suntem suficienți.
Aș putea scrie multe despre această carte menită să
sondeze sufletul uman și să modeleze gândirea omulu, însă vreau doar să
subliniez că lectura este una extrem de frumoasă și relaxantă, însă nicidecum
ușoară, deoarece fiecare cititor care purcede spre acestă călătorie literară
trebuie să își asume realitatea de a fi pus în față cu anumite adevăruri
incomode pe care, poate, și le-a negat de prea mult timp și pe care le-a lăsat
să preia controlul asupra propriei lui vieți.
„Ești aici, spulberat în bucăți, încercând să te
reasamblezi, amorful ce ești căutând conturul perfect pentru a trece la
existență. Ștergi, refaci, încerci să posezi spațiul ce ți s-a oferit prin
intermediul corpului, predispus la viață.”
„Trăim în timp, suntem marionetele vii ale cursului
iluzionar. Știi că la final se apropie sfârșitul, dar continui să înaintezi
spre nimicul ce vei fi, în loc să te apropii de totalul care ești.”
Este o lectură care trezește, introspectivă și
inteligentă. Invită la meditație, cunoaștere, asumare, acceptare și
conștientizare. Prin cartea de față, autoarea știe cum să inspire și cum să
ghideze cititorul spre o mai bună, corectă și sănătoasă înțelegere a
profunzimilor dinlăuntrul său. Este o carte care trebuie citită cu mintea și
sufletul deschise, o lectură pe care o poți relua ori de câte ori simți că
te-ai abătut de la propriul tău drum, că te-ai pierdut în toată această haotică
existență.
„Poți crede în atingerea perfecțiunii sau își poți crea
perfecțiunea.”
Recomand cu mare încredere cartea tuturor celor care s-au
simțit, măcar și o singură dată, pierduți
în vâltoarea vieții și a regulilor ei nescrise, deseori aberante, limitative și
lipsite de sens și valoare. Este o lectură inspirațională, necesară și revelatoare,
o oglindă ce autoarea ți-o pune în față și te obligă să privești cu atenție și
responsabilitate înăuntrul tău, până în profunzimea celulei epiteliale și
dincolo de cătușele cu care singuri ne legăm.
Cartea poate fi achiziționată de pe acest site sau direct
de la autoare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu