„Întotdeauna răul se naște din dorința de mai bine.”

Inutilii este cartea de debut a scriitoarei Cornelia Voiculescu, o distopie extrem de șocantă și întunecată prin subiectele abordate. Lumea creată de autoare este una austeră, dură, greu de asimilat, însă nu chiar atât de dificil de imaginat, nu după toate cele petrecute în ultimul an pe tot globul. Acțiunea cărții se petrece după cel de-al Treilea Război Mondial, în Norvegia, acolo unde lipsa hranei și toate asupriciile îndurate de-a lungul ultimei perioade au dus la măsuri extreme și legi drastice care, nerespectate, pot duce la pedepse ce includ chiar și pierderea vieților celor care nu se supun. Astfel ia naștere Ritualul de Primenire, născocit cu scopul de a controla numărul populației și de a menține  societatea cât mai puternică și sănătoasă, capabilă de muncă și de randament fizic maxim,  acest ritual presupunând uciderea bătrânilor de peste 70 de ani, ori a persoanelor cu boli grave ori incurabile, indiferent de vârsta acestora, pentru a face loc noilor generații. Un scenariu cu atât mai  îngrozititor, inuman și brutal cu cât cei care trebuie să-i omoare pe nefericiții inutili sunt chiar rudele acestora, mai exact tinerii societății, care sunt instruiți în acest sens în școli, fiind, fără voia lor, antrenați într-un scenariu barbar și necruțător.

Imaginația autoarei nu se oprește aici, căci ritualul este inspirat din ceremonialul funerar viking, un aspect pe care l-am apreciat, chiar dacă poate sună total greșit ceea ce spun, dat fiind contextul și subiectul cărții, însă mi s-a părut interesant cum autoarea s-a inspirat din vechile tradiții și ritualuri nordice, din vremuri demult apuse. Invocând o falsă demnitate pe care cei osândiți la moarte ar trebui să o arate, mai marii conducători decid ca acești „inutili” să își privească cu onoare, curaj și demnitate moartea în față, fiind urcați în bărci trimise în larg, timp în care mai tinerele lor rude, și anume chiar nepoții, să trimită în zbor săgeți înflăcărate spre cei care i-au fost odinioară dragi bunici.

„Ritualul de Primenire este conducerea seniorilor către demnul lor sfârșit, după ce și-au îndeplinit rostul în măreața noastră patrie. Prin acesta, ei trec prin apă și foc, spre a-și purifica sufletele și spre a face loc noii generații, care va duce mai departe idealurile societății noastre progresiste.”

„Dorința de viață este nedemnă pentru cineva de vârsta mea.”

Îndoctrinați și ținuți sub o strictă pregătire și supraveghere, tinerii se doresc a fi deposedați de umanitate, empatie și bunătate, fiind instruiți să devină cerebrali, lipsiți de sentimente ori emoții, încurajați prin pedepse aspre să acționeze ferm, fără milă, să nu mai dea glas sentimentelor, ci să fie pregătiți în orice moment să execute ordinele celor de sus, pentru a-și servi țara și patria, pentru a fi de folos comunității așa zis progresiste.

Bjorn Anderson este unul dintre elevii care se remarcă prin bunătate, empatie și curaj, acesta nedorind să se supună cruzimii la care sunt expuși toți ceilalți colegi ai lui, încercând să sfideze, fără prea mult succes, regulile profesorilor săi, fiind însă luat în colimator de către comandantul Mortenson, un bărbat crud cu aspirații înalte, prototipul celui care este capabil de orice pentru a-și duce la bun sfârșit planurile. Bjorn are, în secret, o legătură extrem de strânsă cu bunciul său, Thorsson, cel care i-a împărtășit pe ascuns din învățămintele sale și l-a învățat lucruri de dinainte de Revoluție. Însă atât bunciul, cât și părinții lui Bjorn au fost și încă mai sunt implicați în diverse mașinațiuni politice, iar crudul Mortenson, împreună cu acoliții săi, pregătesc o lovitură șerpească pentru a distruge definitiv familia lui Bjorn.

Pe parcursul cărții, cititorul poate observa cum destinele personajelor se întrepătrund, fiind dezvăluite secrete și povești ale bunicilor și părinților celor tineri, soarta tuturor depinzând de noile legi inumane. Astfel, alături de Bjorn îi avem pe ambițioasa Karra Larsen, fata curajoasă, însă  cu un destin nefericit și un trecut dureros,  de care Bjorn s-a îndrăgostit, și unul dintre colegii celor doi, Rolf Olefson, care iese în evidență prin cruzime și răutate, acesta schimbându-și total comportamentul, transformându-se, sub imperiul drastic și brutal construit de tatăl acestuia, dintr-un băiat prietenos și glumeț, odionioară prieten la cataramă cu Bjorn, într-un tânăr nemilos, dispus să facă pe plac superiorilor săi, pentru a demonstra că este capabil, că este un supraviețuitor, că merită validarea lor. Un exemplu demn de luat în seamă, un tânăr care se supune fără să crâcnească și fără a pune la îndoială moralitatea acțiunilor pe care trebuie să le săvârșească.

Într-un astfel de scenariu distopic, însă nu foarte greu de imaginat, pin prisma realității actuale, relațiile interumane bazate pe empatie, dragoste, toleranță și bunătate sunt considerate slăbiciuni ce pot afecta societatea și imaginea aceasteia care se dorește a fi una progresistă, o societate care să reprezinte un adevărat exemplu de evoluție pentru alte națiuni.

Cartea ridică numeroase întrebări despre viață și moarte, moralitate și demnitate, libertate și supraviețuire. Este o lectură care se citește lejer, în ciuda subiectelor atinse, de o profunzime copleșitoare și care dă glas numeroaselor frământări lăuntrice. Nu am putut să nu remarc și finele elemente psihologice, prezente aproape în fiecare capitol, redate cu măiestrie de către autoare prin introspecțiile și frământările interioare ale personajelor. Cititorul este martorul mut a ceea ce înseamnă decăderea și dezumanizarea unei populații.

„Cât de autentică poate fi o pace adusă printr-un război? Și în ce moment atrocitatea și cruzimea devin justificabile, pentru ca apoi iarăși să devină condamnabile?”

Este acest scenariu imaginat de autoare unul neverosimil? Exagerat? Rupt din ficțiunile post-apocaliptice, fără nicio legătură cu realitatea? Aș îndrăzni să spun că nu. Căci, așa cum am mai spus de atât de multe ori, cărțile nu sunt doar cărți, iar subiectele întâlnite nu sunt nicidecum departe de adevărul zilelor noastre, fie că vorbim de o carte de ficțiune, cum este aceasta de față. O carte din care putem învăța multe, dacă suntem sufiecient de deschiși din punct de vedere mental, dacă putem accepta faptul că o astfel de poveste are capacitatea de a oferi atât de multe cititorului, prin numeraosele ei lecții de filosofie, istorie și psihologie. Să nu mai spun empatie. Și puterea exemplului. Căci cele două se regăsesc din plin în volumul de față. Așadar, da, povestea imaginată de Cornelia Voiculescu are toate ingredientele necesare unei cărți menite să ajungă la inima cititorilor, să-i sensibilizeze și să-i trezească prin adevărurile brutale ce se ascund în spatele poveștii propriu-zise. Un volum zguduitor, introspectiv și onest, care îți vorbește, cititorule, despre consecințele excesului de putere, despre moralitate și decadență, despre lipsa libertății și abuzul de putere, despre efectele devastatoare ale îndoctrinărilor politice.

„Perfecțiunea e o altă fațetă a răului.”

Inutilii este un volum de debut promițător și captivant, o carte care îți oferă un tablou realist a ceea ce înseamnă degradarea ființei umane într-o societate pustiită de frumusețea adevăratelor sentimente nobile își face simțită prezența. 

Inutilli de Cornelia Voiculescu poate fi achiziționată de pe site-ul editurii StoryCraft Publishing.