„Dreptatea este un foc care îți arde dezlănțuit în oase. Legea îți atârnă deasupra inimii ca o povară.”

De-a lungul timpului am citit suficiente cărți young-adult, pe parcursul cărora am fost transportată în nenumărate lumi magice, promițătoare, alături de personaje memorabile, care mi-au făcut inima să bată mai puternic. În ultimul timp, fiind extrem de familiarizată cu acest gen literar, așteptările mele au crescut până dincolo de limitele cerului. Young adult-ul încă reprezintă, pentru mine, un domeniu de interes atunci când mă refer la literatură, însă este o adevărată provocare să găsesc un titlu pe gustul meu, care să mă acapareze încă din descriere și să îmi demonstreze că scriitorii de YA merită citiți la orice vârstă.

Kester Grant este autoarea a cărei poveste am avut posibilitatea de a o cunoaște prin amabilitatea celor de la editura Storia Books, cărora vreau să le mulțumesc pentru această magnifică aventură literară – Curtea miracolelor.

Să afirm că această carte este bună ar fi un eufemism. Această carte este perfectă. De la copertă – extrem de ingenioasă și originală, harta și imaginile din interior, până la traducerea impecabilă a Simonei Ștefana Stoica, totul denotă bun gust și respect pentru cititori. Cât despre conținut, ei bine, am doar cuvinte de laudă. Mi-a întrecut toate așteptările și m-a făcut să mă reîndrăgostesc de stilul YA.

Grant reușește să surprindă cititorul prin talent, imaginație și ingeniozitate, oferindu-i o lectură remarcabilă, de neuitat. Curtea Miracolelor este o lectură ambițioasă și copleșitoare prin subiectele atinse de-a lungul poveștii. Este o carte de aventură, însă are suficiente implicații psihologice astfel încât cititorul să se poată bucura de o lectură complexă, care păstrează la cote înalte atât entuziasmul necesar unei povești ce abundă în răsturnări de situație, curiozitatea de a pătrunde cât mai adânc în lumea creată, deliciul de a întâlni personaje atipice, nonconformiste și încântarea de a descoperi particularitățile psihologice ale fiecărui personaj în parte (da, Pisică Neagră, da, Tigrule, despre voi vorbesc !).

În mare parte, toate situațiile extreme întâlnite de-a lungul cărții sunt guvernate de două mari elemente: supraviețuirea și răzbunarea. Într-o lume dură și implacabilă cum este cea a Parisului din 1828, imediat după Revoluția Franceză, unde violența, decăderea, bolile, foametea, nedreptatea și sclavia pândesc după fiecare colț, angrenate într-un joc murdar și dezgustător, personajele noastre se văd nevoite să facă sarcrificii enorme pentru a-și păstra o oarece demnitate. Moartea ar fi o binecuvântare în aceste condiții. O eliberare mult dorită după ani întregi de schingiuire psihică și fizică. Iar Mizerabilii – copiii Curții, știu asta prea bine, tocmai de aceea aleg să ducă o viață secretă și întunecată, în conformitate cu legile Curții Miracolelor, locul promiscuu în care își dau mâna cele mai infame personaje – cerșetori, hoți, asasini, mercenari și lista poate continua.

„Ne-am născut în întuneric, tu și cu mine, fratele meu,

Totul uitat, totul în mormânt,

Doar dinți și bâte, oțel și gheare,

Unul lângă altul și fără teamă.

Suntem legați prin haită și Lege, tu și cu mine, sora mea,

Același sânge ne curge prin vene.

Când foamea, boala sau războiul te va lua,

Cântecul Morții în numele tău îl voi intona.”

Acesta este și cazul Eponinei (Nina) Thenardier, o extrem de tânără fată care învață de mică ce înseamnă greutățile vieții. Cu o poveste impresionantă, încununată de un trecut plin de lipsuri și bătăi și un prezent plin de violență și incertitudine, Nina luptă pentru viața ei și a celor dragi în fiecare zi, sperând la un viitor mai decent și mai liniștit. Încăpățânată, dând dovadă de un curaj ce frizează nebunia și perseverentă în tot ceea ce își propune – în majoritatea timpului, doar planuri ce au mari șanse să se încheie cu ea înjunghiată, biciuită ori bătută până la ultima suflare - , Nina urzează plan după plan având în minte doar două lucruri: să supraviețuiască cât mai mult timp violenței ce o înconjoară și să își salveze surorile de la un viitor sumbru.

„Uneori trebuie să plătim un preț îngrozitor pentru a proteja lucrurile pe care le iubim.”

Cunoscută ca și Pisica neagră, aceasta se infiltrează cu scopul de a se pune la adăpost în una din cele nouă Ghilde criminale cunoscute sub numele de Curtea Miracolelor, devenind membră a Ghildei Hoților, sub oblăduirea Lordului Tomasis, Tătăl adoptiv. Astfel, neînfricata Pisică neagră își dovedește utilitatea și loialitatea săvârșind jafuri în miez de noapte, escaladând cele mai înate construcții, având grijă de copiii mai slabi ai Curții – în special de frumoasa, delicata și neajutorata soră adoptivă, Cosette (Ettie), toate acestea în timp ce țese neîncetat planuri pentru a înfăptui câteva schimbări notabile în legile Curții.

„Mă șterg și mă rescriu cu o nouă față, cu o nouă formă. Senzația pânzei care alunecă peste cicatricile de pe spate îmi amintește cine sunt și ce scop am. Nu sunt nici femeie, nici fată. N-am nici tată biologic, nici casă; nu am niciunul dintre atuurile pe care mi le-a împărtășit această viață la naștere. Eu aleg cine sunt. Sunt Pisica Neagră. O fiică a acestui oraș. Un copil al lui Tomasis, Lordul Ghildei Hoților. Nimeni nu-mi poate lua nimic, pentru că Tigrul mi-a luat deja totul. Dar voi recupera fiecare lucru în parte. Sunt Pisica Neagră a Ghildei Hoților și aceasta este vânătoarea mea. Sunt pregătită.”

Ambiția Nina nu cunoaște margini. Aceasta mizează totul pe o carte, tulburând apele de nenumărate ori, atrăgând mânia conducătorilor celor nouă Ghilde, riscând să își anuleze loialitatea greu dobândită și să dea naștere unui război brutal între Ghilde, toate acestea pentru a-și respecta jurământul făcut sieși în ziua în care a fost despărțită de sora ei mai mare, Azelma, distrusă de tatăl ei în momentul în care acesta a vândut-o Tigrului, cel mai de temut Lord al tuturor ghildelor.

Relația dintre Nina și micuța Ettie este, deopotrivă, frumoasă și dureroasă. Împovărată de reminiscențele trecutului, purtând ani la rând în suflet vinovăția de a se fi aflat în situația îngrozitoare de a nu fi capabilă să își salveze sora mai mare, Nina dorește să păcălească trecutul și într-o oarecare măsură să-i schimbe deznodământul, acest lucru fiind posibil în prezent doar prin salvarea a gingașei Ettie, față de care Nina simte  nevoia acută de a o proteja – indiferent care vor fi consecințele plătite. Iar sacrificiile făcute de Pisică nu sunt puține. Îndrăzneața tânără cu loialități împărțite, foc în vene și întuneric în privire reușește imposibilul: dă tonul unei noi revoluții, sfidează curtea strălucitoare a lui Louis al XVII-lea și pune în joc siguranța Curții Miracolului.  

        „Fii curajoasă chiar și când îți este teamă. Amintește-ți că toată lumea se teme.”

Acțiunea cărții capătă amploare pe măsură ce noi nume își fac apariția, cucerind cititorul cu personalitatea lor specifică personajelor morally grey. Nu poți avea încredere în nimeni. Sub pânza înstelată a nopții, la mila întunericului, loialitățile sunt schimbătoare, iar trădările lovesc pe nesimțite, căci promisiunile încălcate sfâșie inimile mai adânc decât orice pumnal. În fuga continuă ce are drept miză obținerea puterii, distrugerea este iminentă. Distrugerea tuturor celor implicați în poveste, distrugerea celor care odinioară erau oameni, aveau visuri, speranțe și bunătate în suflet, dar care și-au vândut umanitatea și demnitatea pentru a putea supraviețui.

„Mizerabilii cresc cu un pumnal într-o mână și încercând să se apere de Moartea Nesfârșită cu cealaltă.”

Am apreciat enorm construcția Curții, a lumii și  a politicii ei interioare, am rămas plăcut impresionată de imaginația autoarei și am fost sedusă de fiecare personaj în parte – de la gingașa Cosette, bravul Saint-Juste, fermecătorul Louis -Delfinul Franței, Montparsnasse, asasinul făurit din umbre și întuneric, Lordul Orso, supranumit și Lordul Morții, Tatăl fantomelor, cel care joacă un rol important în desfășurarea acțiunii și cel care va contribui semnificativ asupra destinului anumitor personaje cheie. Nu în ultimul rând, Tigrul, personajul de temut al cărții, bărbatul schingiuit și pervertit, cel care a fost abandonat și trădat de cei dragi lui, monstrul care s-a ridicat pe scheletul unui copil ce nu a cunoscut decât frica, violența și respingerea. Tigrul este prototipul personajului distrus de societate, exemplu care arată, încă o dată, că ceea ce nu te distruge, nu te face mai puternic, ci mai necruțător. Dur. Inuman. Violența naște, întotdeauna, violență.

„El este Cântecul de Vânătoare strigând prin noapte. Băiatul distrus de bici. Se termină de unde începe. Se termină cu el. El este coșmarul, mostrul. Creatura care pândește din întuneric. El este teama care ne ademenește pe fiecare dintre noi, prinzându-ne în ghearele sale.”

Toate aceste personaje, dar și multe altele, se întâlnesc în acest debut spectaculos, fermecând cititorul și promițându-i un prim capitol minunat dintr-o serie cu mult potențial.

Curtea miracolelor este un volum antrenant, spectaculos și incitant, o inspirată și curajoasă reinterpretare a celebrei serii clasice Mizerabilii, de Victor Hugo. O lectură perfectă pentru toți cei care sunt în căutarea unei aventuri care impresionează prin scriitură, acțiune și personaje.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Storia Books.