„Dacă tot ce ai este un ciocan, tot ce e în jur arată ca un cui.”

V-ați întrebat vreodată care este sursa comportamentelor, gândurilor și acțiunilor pe care noi, oamenii, le întreprindem zilnic? Ați încercat să explicați, măcar parțial, de ce reacționați într-un anumit fel, de ce vă doriți anumite lucruri, de ce luați anumite decizii și pe ce se bazează, concret, toate aceste comportamente, care este sursa fiecărei nevoi/dorințe imperative pe care o avem?

Ei bine, la toate aceste întrebări, dar și la multe altele, găsiți răspunsul în cartea de față, Dopamina, scrisă de DanielZ. Lieberman, profesor și psihiatru emerit și Michael E. Long, conferențiar, speaker și licențiat în fizică. Aceștia, cu ajutorul crecetărilor și a informațiilor demonstrate științific,  își propun să ofere cititorilor o incursiune în fasinanta lume a științei prin intermediul căreia toți cei pasionați de aceste subiecte vor putea aprofunda și înțelege mai bine condiția umană.

De ce suntem obsedați de lucrurile pe care ni le dorim și, odată ce intrăm în posesia lor, ne plictisim?

De ce dependența este „perfect logică” pentru o persoană dependentă?

De ce iubirea trece atât de rapid de la pasiune la indiferență?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările importante care își vor găsi răspuns prin intermediul lecturii de față. Subiectul principal este, bineînțeles, dopamina, această moleculă din creierul nostru vinovată atât de supraviețuirea, progresul și prosperitatea umanității, cât și de regresul și epuizarea resurselor naturale.

Dopamina a fost descoperită în anul 1957 de Kathleen Montagu, o cercetătoare care lucra într-un spital din apropierea Londrei. Oamenii de știință au botezat dopamina molecula plăcerii, iar calea urmată în creier de celulele producătoare de dopamina a fost numită circuitul recompensei.

Moleculă a plăcerii ori moleculă a dorinței, aceasta nu cunoaște limite, este centrată pe obținerea imediată a lucrurilor, interesată să capete mai mult din orice, indiferent dacă acel orice este benefic ori nu pentru om. Se poate spune, astfel, că dopamina este substanța chimică  care trage majoritatea sforilor din creierul nostru, influențând modul în care noi funcționăm ca specie.

Fie că ne dorim o carieră de succes, putere, bani și faimă, fie că avem o înclinație spre consumul de anumite substanțe recreative, dorința și pofta de a savura anumite alimente ori un apetit sexual ieșit din comun, dopamina este substanța vinovată de toate aceste nevoi primare, cea care ne influențează să acționăm în anumite feluri pentru a obține obiectul după care tânjim atât de mult. Partea mai puțin frumoasă este că, la scurt timp după ce am intrat în posesia lucrului mult visat, entuziasmul nostru scade, iar plictisul ori chiar dezamăgirea se instalează cu mult prea mare ușurință. Care este explicația științifică? De ce, după obținerea unui post mult visat, după toată zbaterea și eforturile întreprinse, faptul de a îți vedea visul împlinit nu îți aduce satisfacția de care credeai că o să te bucuri mult timp înainte? De ce, după cucerirea persoanei de care ai fost atras o bună perioadă de timp, imediat după confirmarea reciprocă a sentimentelor și consumarea relației, gradul de iubire, admirație și excitație scade? De ce după atingerea țelurilor, nu te poți opri pentru a te bucura sincer de roadele muncii, ci, pe pilot automat, treci la următorul punct de pe listă, pe care neapărat trebuie să-l bifezi, uitând să apreciezi ceea ce deja ai câștigat? Răspunsul, deși aparent complicat, este de fapt, simplu și logic. Dar și trist, dezamăgitor, dacă mă întrebați pe mine. Entuziasmul dopaminergic, adică emoția anticipării, scade, deoarece acel viitor măreț, fericit și aproape de perfecțiune pe care noi îl proiectăm în mintea noastră se transformă în prezent. Iar prezentul își pierde din frumusețe. Prea puțini oameni sunt capabili de a aprecia la valoare maximă ceea ce au acum, în prezent, fiind preocupați aproape neîncetat cu gânduri și planuri pentru viitor. Ai spune că aceasta este o caracteristică extrem de superficială specifică omului – eu una, așa am gândit-o mereu -, însă se pare că tot această moleculă capricioasă, cum îmi place mie să o numesc, este principala vinovată.

„A călători plin de speranță este mai bine decât a ajunge la destinație este mottoul amatorului de dopamină.”

Oamenii sunt motivați și luptă pentru îndeplinirea visurilor atunci când își proiectează în minte o lume plină de posibilități, însă această lume se sparge în bucăți din momentul în care ne confruntăm cu realitatea. Mai merită să lipim laolaltă bucățile sparte? Mai putem noi regăsi plăcere și bucurie în ceea ce odionară ni se părea a fi cel mai impresionant lucru pe care l-am fi putut dobândi în timp? Răspunsul pare a fi unul pozitiv, dacă putem să dăm crezare următoarelor informații.

Din fericire, dopamina este nu doar molecula plăcerii, ci și moelcula anticipării. Pentru a reuși să ne bucurăm în continuare de lucrurile pe care le-am obținut cu greu, creierul trebuie să facă trecerea de la dopamina orientată spre viitor la substanțele chimice axate pe prezent. Aceste substanțe sunt, de fapt, neurotransmițători cunoscuți sub denumirea de molecule Aici și Acum (molecule A&A), alcătuiți din serotonină, oxitocină, endorfină (versiunea de morfină produsă e creier) și endocanabinoide (versiunea de marijuana produsă de creierul nostru).  Iar aceia dintre noi care suntem suficient de maturi și asumați vom putea da la o parte emoția dopaminergică, cea cam superficială, pentru a îmbrățișa experiența de tipul A&A, cea care ne permite să trăim la maximum realitatea, cu tot ceea ce ne oferă ea în prezent, și ne ajută să dobândim o fericire durabilă, în schimbul uneia episodică.

Dopamina ne face să ne dorim lucrurile cu pasiune, însă A&A urile sunt cele care ne permit să apreciem gesturile, culorile, texturile și aromele unui prânz alcătuit din cinci feluri de mâncare sau emoțiile pe care le trăim când ne aflăm în compania celor pe care-i iubim.

O altă informație intereasantă de care nu știam, dar pe care această carte mi-a pus-o la dispoziție este legătura dintre dopamină, boala Parkinson și anumite obsesii aparent inexplicabile, cum ar fi jocurile de noroc, cumpărăturile compulsive sau hipersexualitatea. Cel mai notabil exemplu în acest sens este cel al bărbatului care, bolnav fiind de Parkinson, a dat în judecată fabrica de medicamente după ce a aflat despre legătura dintre pastilele pe care le lua constant și jocurile de noroc la care pierduse sume imense de bani. Acest comportament distrugător axat pe căutarea plăcerii este o consecință a stimulării excesive a dopaminei. Boala Parkinson se manifestă printr-o deficiență a dopaminei în circuitul responsabil de controlul mișcărilor musculare, rezultatul fiind un tremur și o postură rigidă a corpului. Astfel, tratamentul urmărește creșterea nivelului de dopamină, iar medicamentul L-dopa reușește acest lucru prin transformarea lui în dopamină în interiorul creierului, nu fără anumite implicații pentru anumiți pacienți ce au, după cum reiese din anumite cercetări, o vulnerabilitate genetică ce-i fac să dobândească un comportament nefiresc, distrugător.

Știind toate aceste lucruri –dar și multe altele, pe care nu le voi dezvălui aici, ultima și poate cea mai importantă întrebare este Va distruge dopamina specia umană?

Răspunsul este, din păcate, da. Dopamina ne face insațiabili, doritori de mai mult, nesătui și incapabili de a spune stop autodistrugerii. Dacă la început, dopamina a reprezentat motorul progresului, ajutându-i pe strămoșii noștri să depășească traiul de subzistență, în prezent progresul ar putea deveni cu ușurință regres, căci mai mult nu mai reprezintă o chestiune de supraviețuire.

Iată câteva dintre cele mai sumbre scenarii care se pot adeveri în viitorul extrem de apropiat

- Armageddonul ar putea prinde formă prin simplul fapt că oamenii de știință dopaminergici nu se pot opri din construirea unor arme letale, care pot fi folosite oricând în acest război al conducătorilor însetați după putere și extindere.

- utilizarea până la epuizare a resurselor naturale. Consecințele dezastruoase ale schimbării climei, amplificată de activitatea industrială, reprezintă o problemă majoră de care țările ar trebui să țină cont și să coopereze în vederea găsirii unor soluții avantajoase

- robotizarea și tehnologizarea masivă, care până deunăzi constituiau o etapă de progres, pot reprezenta, de acum înainte, motiv de neliniște, ținând cont de faptul că evoluțiile din domeniul inteligenței artificiale creează rezultate imprevizibile, ce pot distruge omenirea, în loc să contribuie la evoluția ei.

În încheiere, pot spune că Dopamina de DanielZ. Lieberman și Michael E. Long este acea carte super-inteligentă care te provoacă să îți pui întrebări și te scoate din zona de confort, oferind cititorului informații valoroase și educative, menite să schimbe modalitatea de gândire și percepția asupra lumii înconjurătoare.

Mulțumesc librăriei online Libris.ro pentru șansa de a parcurge acest titlu. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o varietate de cărți din toate domeniile, la prețuri prietenoase.