„Important nu este ceea ce au făcut alții din noi, ci ceea ce facem noi înșine din ceea ce au făcut alții din noi” – Jean-Paul Sartre

Toți urmăritorii mei fideli știu despre mine că, atunci când se aduce în discuție genul literar thriller, nu voi putea niciodată să refuz o călătorie palpitantă, condimentată cu mister, suspans și răsturnări de situație.

Ei bine, de câteva luni încoace, editura Tritonic mă răsfață și își răsfață cititorii cu nenumărate titluri mystery cărora, sincer vă spun, cu greu le poți rezista.

Când am văzut cartea Johanei Gustawsson, Mör, am fost puțin sceptică la început, deoarece aceasta este volumul doi din seria Emily Roy și Alexis Castells, iar eu nu citisem primul ei volum, Block 46, dar pe care acum mi-l doresc enorm, deoarece toate îndoielile mele de la început s-au rispit rapid din momentul în care am început să citesc romanul de față. Pe care l-am devorat. Care m-a fascinat. Care este înfiorător de reușit. Cu o poveste brutală, sângeroasă, bolnavă. O carte perfectă pentru toți fanii genului noir, extrem de potrivită de citit în sezonul rece sau chiar de Halloween, pentru a crea acea atmosferă specifică acestei sărbători.

Autoarea are mult potențial, la fel și personajele imaginate. Și nu mă refer doar la cele două protagoniste care dau numele seriei. Nu, toate personajele create de Gustawsson trezesc ceva în tine, fie că vorbim de sentimente pozitive, fie că ne referim la cele mai întunecate sentimente. Te intrigă, te revoltă și te uimesc de la o pagină la alta. Nu poți rămâne indiferent în fața sorții lor și chiar vei ajunge să îți pui întrebări serioase referitoare la capacitatea ta de a ierta sau poate doar de a accepta inacceptabilul. Și aici mă refer la faptul că multe dintre personajele întâlnite în această carte au atât caracteristici pozitive, cât și negative. Sunt, deopotrivă, acaparate de întuneric, dar uneori ai impresia că pot fi și altfel. Că nu sunt construite în întregime din întuneric, ci formează un tablou complex alcătuit din lumini și umbre. Frumsețe și urâțenie. Iubire și ură. Un joc nebunesc, în care absolut toți actorii participă, uneori conștient, alteori influențați de circumstanțe, pe scena vieții, această necruțătoare și implacabil de rece realitate cu care noi toți ne confruntăm în fiecare zi.

„Nu e nimic mai trist decât să fii pionul propriului tău trecut.”

„Durerile din trecut semănau cu niște nisipuri mișcătoare: când puneai piciorul înăuntru, trebuia să accepți situația, să te calmezi și să nu te mai agiți, altfel riscai să te împotmolești mai mult.”

Cu o scriere captivantă și convingătoare, Johana Gustawsson își poartă cititorii de pe străduțele sufocante ale Londrei victoriene ale anului 1888 până în prezentul anului 2015, unde două fire narative își dau întâlnire atât pe pământ londonez, cât și pe cel suedez. Astfel, acțiunea începe în forță din momentul în care cadavrul unei tinere femei este descoperit în Suedia, ciopârțit și eviscerat. Un alt caz, de răpire de această dată, se face remarcat la Londra, acolo unde o celebră actriță este dată dispărută. Elemente similare celor două cazuri au mai fost întâlnite cu mult timp înainte, în perioada 2004 și 2005, când șase femei au fost date dispărute, ca mai apoi corpurile lor să fie găsite abandonate în cartierul londonez Tower Hamlets. Însă acele cazuri se credeau a fi soluționate, căci Richard Hamfield, bărbatul găsit vinovat pentru omorârea femeilor, a fost arestat și judecat. Însă, odată cu apariția celor două noi cazuri, revin la suprafață nu doar vechi amintiri dureroase ce se doreau a fi uitate, ci și noi întrebări privind corectitudinea și veridicitatea cu care vechile cazuri au fost soluționate. Oare Hamfield a fost acuzat pe nedrept? Oare există un copycat – un alt ucigaș sadic care imită stilul lui Richard, aducându-i un fel de omagiu criminalului? Ori poate Hamfield are un complice? Dar dacă da, de ce acesta nu a făcut nicio mișcare timp de zece ani? Modus operandi este extrem de concis, la fel ca cel întânlit la cele șase victime.

„O fată dezbrăcată era așezată pe pământ, rezemată de trunchiul mort, cu picioarele desfăcute, cu brațele de-o parte și de alta a corpului și cu palmele spre cer. Capul îi era aplecat în față și bărbia, îndoită din cauza poziției, aproape-i atingea pieptul. Părul ei lung și blond, murdar de noroi, pieptănat cu cărare pe mijloc, era dat pe spate, dezgolindu-i astfel bustul unde două cratere roșu- închis îi înlocuiau sânii. Criminalul decupase, de asemenea, bucăți mari de carne de pe șolduri și coapse. În locul feselor se căscau două crevase însângerate.”

La toate aceste întrebări trebuie să răspună cât mai rapid o serie de investigatori, detectivi și criminaliști, căci ceasul ticăie, iar fiecare minut scurs înseamnă ca o altă femeie să fie în pericol, ajungând o  potențială victimă pe altarul cruzimii criminalului.

Echipele desemnate să aducă lumină peste aceste cazuri aparent inexplicabile sunt alcătuite din detectivul Karla Hansen, comisarul Bergstrom, detectivul Nyman și, bineînțeles, profilerul psihologic Emily Roy. În tot acest tablou își face apariția, episodic, și scriitoarea de romane polițiste Alexis Castells, cea al cărei nefericit și traumatizant trecut a fost modelat de criminalul Richard Hamfield.

Însă asta nu este tot. Cum se împletesc aceste cazuri macabre din anii 2004/2005-2015 cu poveștile sângeroase și terifiante din perioada anului 1888, în care Jack Spintecătorul a dat naștere unei adevărate legende construite în jurul  crimelor lui abominabile săvârșite asupra femeilor de morauri ușoare ? Cine sunt și ce rol au în toată povestea frații Sigvard și Hilda, cei a căror viață, începând cu anul 1946, a fost modelată în mod brutal de părinții lor, urmând ca și ei, la rândul lor, să modeleze și să își pună amprenta asupra vieții altor persoane inocente. Toate acestea, dar și multe alte detalii, veți afla doar citind cartea.

„Sigvard îi sărută obrazul și nasul, înainte de a despături rapid cele două pleduri. Trebuia să se miște repede, în pivniță temperatura era de aproximativ cinci grade și Hilda înghețase deja de frig. Mama îl surprinsese odată, dimineața devreme, dormind cu Hilda; pedeapsa le bântuia încă mințile; de atunci dăduseră dovadă de maximă prudență. Sigvard se întinse lângă Hilda și o mângâie pe obraz cu mâna lui caldă. Ea închise ochii și înghiți în sec de mai multe ori. Gâtul i se încleștă de ură.”

„Femeile din Whitechapel trăiau cu Moartea pe alei.”

Să spun că am iubit fiecare capitol din această carte ar fi prea puțin. Și poate că a iubi nu este un termen corect pentru a desemna o carte plină de violență cum este aceasta, însă trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Mör este un roman ingenios, cu personaje care au reușit să îmi ajungă la suflet (detaliu extrem de important pentru mine) și pe care doresc să le descopăr la un nivel mai profund în următorul roman al scriitoarei, căci au un potențial enorm. Este un roman în care, lăsând la o parte violența cu care sunt descise multe dintre pasaje, se vorbește despre teme delicate precum familiile disfuncționale, violența îndreptată asupra femeilor, abuzul pe care unii copii sunt nevoiți să-l îndure chiar de la cei care ar fi trebuit să-i apare necondiționat, și anume părinții lor, incestul, justiția coruptă și chiar canibalismul. La toate acestea se adaugă subtile teme din mitologiea nordică și nu foarte subtile teme psihologice, aceste două detalii reprezentând pentru mine cel mai mare atu al cărții.

Ca un ultim gând de final, cele două personaje care dau numele seriei, Emily Roy și Alexis Castells, mi-au amintit de cele două personaje principale ale serialul polițist Castle, unde Castle este un prolific scriitor de romane polițiste care dorește să învețe cât mai multe de la detectiva badass Kate Beckett, cea care ajunge să aibă încredere în flerul scriitorului atunci când vine vorba de rezolvarea unui caz. Too much Castle vibes în această serie scrisă de Johana Gustawsson? Eu cred că da ! Și chiar sper ca seria ei să evolueze tot atât de mult ca și povestea din Castle și să își bucure cititorii cu cât mai multe romane.

Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul editurii Tritonic.