„Rămâi în umbră și slujește lumina.”

        Descătușarea stelelor încheie magistral duologia “Nisipurile din Arawiya”, o călătorie literară de factură arabă și una dintre cele mai impresionante povești YA pe care am avut șansa să o citesc.

       Acum doi ani de zile am pornit în această magnifică călătorie literară și am rămas impresionată de abilitățile scriitoricești, talentul și imaginația de care Hafsah Faizal dă dovadă. Am fost sedusă și acaparată pe de-a-ntregul de povestea întâlnită, am citit și recitit pe nerăsuflate Pe urmele flăcării, acest volum intrigant ce promitea adrenalină, mister și dragoste. Așteptarea a devenit aproape chinuitoare, și de fiecare dată când mângâiam cu privirea cartea, mă gândeam doar la momentul în care voi îmbrățișa, la propriu și la figurat, cel de-al doilea volum. Și iată că zânele de la editura Storia Books, cărora vreau să le mulțumesc pentru oportunitatea de a citi acest roman și pentru rapiditatea cu care au adus cartea cititorului român, au îndeplinit dorințele noastre și ne-au ostoit setea de mai mult. Mai mult din această sublimă poveste.

      Inspirată de vechea Arabie, povestea este extrem de ofertantă și încântă simțurile tuturor cititorilor pasionați de fantasy, magie și neprevăzut, incitând prin lumea meșteșugit creată, personajele imaginate și temele dezbătute.

     „Moartea comandă tremurul din cei vii. Trăiește ca și când ai fi moartea însăși. Comand-o ca și când i-ai fi stăpân. Nu te bizui pe nimeni, căci și umbra ta te va părăsi în momentele tale cele mai întunecate.”

   „Nimic nu te ajuta să prețuiești viața mai mult decât moartea.”

     Am savurat la intensitate fiecare cuvânt, fiecare frază și fiecare capitol ce mi-a adus noi și palpitante provocări. Am trecut prin momente de cumpănă, sufletul mi-a plâns, mi-a râs și mi-a cântat pe ritmul muzicii dictate de Faizal, ținându-le companie personajelor și fiind martora călătoriilor lor interioare.

     Faizal este o vrăjitoare, o maestră a cuvintelor și a suspansului. Lumea atent imaginată, șlefuită cu dibăcie, dragoste și pasiune provoacă cititorul, îl intrigă, îi zdrobește în mii de bucățele sufletul, ca mai apoi să i-l recompună și să i-l umple cu dragoste și admirație pentru lumea făurită, dar mai ales pentru personajele desăvârșit construite.

     Viitorul ținutului Arawiyei, lipsit de magie de nouăzeci de ani, se află în mâinile unor proscriși rebeli. Zumra formată din Nasir - Prințul Morții, Zafira – Vânătoreasa ce a supraviețuit pădurii blestemate numite Arz, Altair – generalul iubit și plăcut de toți, însă greșit înțeles în planurile-i ascunse, și Kifah – apriga războinică însetată de răzbunare, își continuă călătoria pe parcursul căreia va fi nevoită să se confrunte cu nenumărate piedici exterioare și să își domolească demonii lăuntrici,angajându-se într-o luptă ce depășește granițele imaginarului.

    Anadil, Vrăjitoarea Argintie, Sultana Arawiyei și singura supraviețuitoare dintre Surorile Veșniciei, stă alături zumrei întru restaurarea magiei și obținerea unui viitor prosper și pașnic, așa cum nu va fi în cazul în care Leu Nopții va pune monopol pe întreaga populație.

    Sacrificiile personajelor sunt incomensurabile. Lupta lor cu răul suprem capătă conotații magice, iar conflictul interior depășește granițele suporatbilității. Absolut toate personajele duologiei sunt conturate magistral, fie că vorbim de eroi ori anti-eroi. Nu am putut să nu observ și caracterul psihologic al poveștii, traumele fiecărui personaj în parte reprezentând unul dintre punctele forte ale duologiei, pe lângă worldbuildingul excepțional, inspirat din istoria persană.

     „Suntem o zumra. Împreună am vânat flacăra, am găsit lumina în întuneric, dar mai avem multe de făcut, nu? Acum o dezlănţuim. Eliberăm stelele, sfărâmăm întunericul care ne ţine închişi şi înapoiem lumii splendoarea ei de altădată.”

     Am apreciat enorm construcția amplă a personajelor, care mi-au ajuns rapid la suflet și cu care am empatizat în aproape toate scenele de mare intensitate din carte. Sunt personaje defecte, perfecte în imperfecțiunea de care dau dovadă, ce poartă înăuntrul lor dorințe și pasiuni arzătoare și intense, precum un foc ce mistuie rapid și sigur. Sunt personaje răzbătute de un curaj ce frizează nebunia, dar și personaje cumpătate și calculate când este cazul, ce îmbrățisează neliniștea și temerile rezultate din lumea nebună căreia trebuie să-i supraviețuiască. Zbuciumul lor interior este aproape palpabil, nesiguranțe le traversează mintea neîncetat, însă zumra noastră dragă nu uită nicicând ca, mai presus de toate, să prețuiască prietenia, loialitatea și dragostea.

    „Habibi. Hayati. Roohi. Dragostea mea, viaţa mea, sufletul meu însemnau cuvintele, dar sensul lor era mai adânc. Habibi era pentru prieteni şi pentru cei iubiţi. Hayati era folosit când iubirea devenea atotcuprinzătoare. Din ce în ce mai adâncă, până când viaţa celuilalt devenea a ta. Roohi apărea când un suflet se îngemăna cu perechea lui şi îl iubea cu puterea a o mie de sori. Când iubirea se strecura dincolo de inimă şi se amesteca în însăşi urzeala existenţei.”

   Ei sunt unii pentru alții salvarea neprețuită ce doar o legătură strânsă ca a lor o poate cunoaște în profunzime. Ei sunt pierduți în întuneric, însă tot se țin strâns de mână, luptând pentru un mâine mai bun.

    Altair este unul dintre personajele mele preferate și mă bucur că în acest volum autoarea mi-a dat oportunitatea de a-l cunoaște în profunzime, de a-mi interescta pașii cu ai lui, care sunt când nesiguri, când calculați, însă veșnic importanți, căci eforturile lui de a uni regatul, adunând oameni, insuflându-le curajul și puterea necesare pentru a porni la luptă, trezind în ei speranța pentru o lume mai bună, face din el un personaj ușor de iubit și apreciat pentru caracterul lui desăvârșit.

    Nasir, acest personaj intrigant, plăsmuit din întuneric și cele mai îngrozitoare regrete, ce-i acaparează necontenit mintea și sufletul, beneficiază de una dintre cele mai frumoase evoluții literare, acesta dezvoltându-se neîncetat pe parcursul celor două volume. Soarta lui este nemiloasă, copilăria și tinerețea fiindu-i intoxicate cu ura și disprețul arătate de cel care ar fi trebuit să-i fie salvare și sprijin. Cu toate acestea, inima lui încă mai este capabilă de dragoste, după care tânjește neîncetat, însă pe care o privește temător, de parcă orice fărâmă de iubire oferită și primită s-ar întoarce împotriva lui sub forma a mii de răni.

     „Puțini oameni pot să privească un monstru și să-i vadă umanitatea.”

    Zafira, această fată curajoasă și aprigă, este prinsă între amintirile unui trecut liniștit, plin de dragoste și apreciere, dar pe care știe că nu-l mai poate atinge ori repeta, un viitor incert și un prezent în care luptă cu fiecare fibră pentru a contribui la bunăstarea readucerii magiei dătătoare de viață.

     „Un băiat, cu fruntea înconjurată de argint, încătușat de umbre. Un soare, înghițit cu totul de niște fălci căscate. O fată, cu părul împletit regește, precum coroana unei regine, cu flăcări în gheața din ochi care-l îngenuncheau. Și o voce care spunea: Nu ai de ce să te temi de întuneric când ai putea să-l întrupezi.”

    Celor trei personaje li se alătură și altele, unele mai vechi, pe care cititorul se va bucura să le reîntâlnească, altele noi, întroduse în poveste pentru a conferi veridicitate. Absolut toate sunt creionate realist și vor oferi cititorilor frumoase lecții de viață, reprezentând stele ce vor lumina veșnic sufletul cititorilor iubitori de aventură, suspans și magie.

    Descătușarea stelelor este finalul perfect al duologiei Nisipurile din Arawiya, o carte profundă, amuzantă și teribil de adictivă.

    Duologia poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Storia Books.