„Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Iar după ce va fi trecut, voi întoarce ohiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămane doar eu.”

Dune nu are nevoie de prea multe prezentări, căci este extrem de cunoscută și apreciată în rândul cititorilor. Magnifica epopee science fiction semnată FrankHerbert, apărută pentru prima dată în anul 1965,  a cucerit milioane de cititori și a fost tradusă în zeci de limbi. Frank Herbert este cel ami apreciat scriitor SF al tuturor timpurilor, sursa de inspirație a nenumărați autori celebri, printre care George R.R.Martin. Saga Dune este alcătuită din șase romane principale, publicate între anii 1965-1985 și continuate mai apoi, după decesul lui Herbert din 1986, de către filul său, Brian Herbert, care împreună cu autorul Kevin J. Anderson, a scris numeroase preludii la romanul de succes al tatălui său: Trilogia Preludiul Dunei, Legendele Dunei, Hunters of Dune, Sandworms of Dune, toate aceste titluri bazându-se pe însemnările lăsate de Frank Herbert pentru cel de-al șaptelea roman al seriei.

Saga Dune constituie una dintre cele mai discutate și căutate serii din prezent, în ciuda faptului că aceasta a apărut cu câteva decenii în urmă, iar acest lucru se datorează caracterului ei (veșnic) modern, căci subiectele și temele dezbătute între paginile romanelor sunt mai actuale ca oricând, oferind cititorilor câteva ore de calitate petrecute în compania unor personaje ce traversează perioade edificatoare, reprezentative și în continuă schimbare pentru specia umană.

Nu am suficiente cuvinte care să descrie cu acuratețe aprecierea pe care o simt față de această capodoperă literară. Simt că orice aș spune pentru a descrie complexitatea și frumusețea acestei cărți este prea banal, prea modest. Cuvintele mele sunt mult prea sărace în comparație cu tot ceea ce veți găsi în interiorul acestui roman, însă nu există apreciere mai puternică pentru un autor decât citirea, recomandarea și promovarea creației sale, iar acest lucru vreau să-l fac și eu prin a vă îndemna să dați o șansă acestei povești, să eliminați din ecuație faptul că este o carte SF și poate nu v-ați regăsit niciodată între paginile acestui gen literar (așa cum spuneam și eu, până acum). Uitați de stereotipuri ori de impresia greșită cum că SF-ul nu ar fi un gen literar serios, din care să ai ce învăța. Îmbrățișați provocarea oferită de Herbert și veți descoperi o lume nu cu mult diferită de a noastră, în care autorul explorează nenumărate idei și teorii din cele mai diverse științe precum filozofia, religia, politica, ecologia, psihologia, tehnologia.

„Respectul pentru adevăr este, practic, baza întregii morale.”

„Supraviețuirea este aptitudinea de a înota în ape necunoscute.”

Acțiunea cărții are loc în viitor, într-un imperiu interstelar feudal, în cadrul căruia se poartă lupte continue pentru supraviețuire. Puterea aparține celor capabili să înfăptuiască orice este necesar pentru crearea, gândirea, dobândirea și manevrarea armelor perfecte ce-i va aduce în vârful piramidei, acel loc pentru care s-au bătut și se vor bate întotdeauna cei care aspiră la poziții de conducere.

„Cel care poate distruge un lucru controlează cu adevărat acel lucru.”

În centrul acestui Imperiu Galactic se situează planeta Arrakis, cunoscută drept și planeta Dune. Deopotrivă inospitalieră și valoroasă, Dune reprezintă pretextul construit de Herbert pentru a da naștere unei povești cu bogate implicații filozofice, politice și religioase. Arrakis este un tărâm rupt din cele mai înfricoșătoare imaginații: arid, vitregit de numeroase și violente furtuni de nisip, care distrug totul în calea lor, populat de giganticii viermi de nisip, monștri care devorează oameni și construcții, dar de care depind supraviețuirea planetei, căci acești viermi produc melanjul – mirodenia, cea mai importantă resursă a Imperiului, cunoscută și dorită datorită calităților ei atipice, printre care se numără prelungirea vieții oamenilor, oferirea darului preștiinței (capacitatea de a vedea în viitorul apropiat), augmentarea capacității mintale. Mirodenia reprezintă, așadar, o veritabilă și neprețuită armă în mâinile celor care acced spre dobândirea puterii absolute, instrumentul prin care sunt facilitate schimburile comerciale dintre planete.

În miezul Arrakisului sunt trimiși membrii familiei Casei Atreides, alcătuită din Ducele Leto, concubina Ducelui, Doamna Jessica și fiul lor în vârstă de cincisprezece ani, Paul. Această mutare ce se vrea a fi văzută ca o aparentă victorie caștigată de Casa Atreides în defavoarea Casei Harkonnen, cei care au comandat Arrakisul timp de mai multe decenii este, de fapt, doar începutul unui plan minuțios și malefic în urma căruia se dorește exterminarea totală a Casei Atreides. Secvența în care Ducele și familia sa descind pe pământ deșertic este declanșatoarea acțiunii. Din acest punct povestea capătă amploare și oferă cititorului o călătorie amplă, plină de semnificații sociale, geografice, politice și filozofice, răsturnări de situație, tactici psihologico-militare, trădări, revelații, iubire, violență și tehnologie de înaltă calitate.

„Luna plină te cheamă la ea..

Pe Shai-hulud îl vei vedea;

Noapte roșie, cer mohorât,

Moarte cruntă te-a doborât.

Lunii pline ne-om ruga...

Luna ne va ajuta;

Ce cautăm va fi găsit

În ținutul pustiit.”

Pe parcursul acestei călătorii SF cititorul va întâlni situații greu de imaginat și contexte politico-sociale revelatorii pentru perioada pe care o traversăm în prezent, căci Herbert a dorit nu doar crearea unei saga care să atragă doar prin acțiune, intrigă și poveste, ci mai ales prin profunzimea subiectelor, vizând idei legate de ecologie și gândire sistemică, evoluția speciei umane care se poate transforma cu ușurință în declin în cazul în care oamenii, în goana nebună după posesiune și putere, se lăcomesc și nu mai țin seama de acele limite care nu ar trebui încălcate niciodată, iar aici mă refer la evoluția tehnologică care, după un anumit nivel, ar putea periclita rasa umană, Herbert exemplificând toate acestea prin crearea termenului de mentat – așa zisele calculatoare umane, care fac referire la acel cetățean antrenat să dispună de o logică perfecta, imbatabilă.

„Odinoară, oamenii au pus mașinile să gândească pentru ei, sperând că astfel se vor elibera. Singurul rezultat a fost că alți oameni cu mașini i-au înrobit.”

O altă problemă înfățișată de Herbert este aceea a lipsei anumitor resurse necesare supraviețuirii, iar apa este principala resursă de care Arrakisul nu dispune, fremenii, populația deșertului,  fiind nevoiți să se adapteze unor condiții vitrege, imaginația lor dar mai ales simțământul adânc înrădăcinat al supraviețuirii servindu-le pentru a inventa cele mai bune mijloace de supraviețuire , unul dintre acestea fiind distraiul, faimoasa și nelipsita îmbrăcămite a cărei principală funcție este aceea de a regenera umiditatea provenită din evaporarea corporală și din reziduurile organice.

„Ascultând murmurul fremenilor, Jessica înțelese gravitatea acestei experiențe, înțelese ce inhibiții cumplite existau aici pentru plâns, pentru lacrimi. Se concentră asupra cuvintelor Dă umezeală mortului. Lacrimi-ofrandă adusă lumii umbrelor..Fără îndoială că pentru fremeni lacrimile erau sacre.

Nimic din ceea ce văzuse până atunci pe planeta aceasta nu îi oferse o imagine atât de zguduitoare despre suprema valoare a apei. Nici vânzătorii de apă, nici pielea uscată a băștinașilor, nici distraiele sau cerințele aspre ale disciplinei apei. Acum știa că apa era aici cea mai prețioasă formă a materiei – era viața însăși..învăluind totul în simbol și ritual.”

Pe lângă toate aceste subiecte importante se remarcă, bineînțeles, personajele. Numeroase, complexe, atipice, acestea dispun de calități ieșite din comun, fiind înzestrate cu particularități ce le ajută să supraviețuiască acestei lumi crude. Pe lângă membrii familiei Atreides, își mai fac simțită prezența maeștrii de război ai Duelui Leto - Gurney Halleck și Duncan Idaho, Thufir Hawat – mentatul Maestrul Asasin al Casei Atreides, Baronul Vladimir Harkonnen, cel care trage ițele mai multor comploturi, Feyd-Rautha - nepotul și moștenitorul Baronului, fremenii Stiglar –căpetenia grupului din Sietch Tabr, Kynes – planetologul Arrakisului, Chani –fiica acestuia și cea care reprezintă cea de-a doua imagine feminină pentru Paul, în afară de mama acestuia și, nu în ultimul rând, Împăratul Padișah al Imperiului și fiica și moștenitoarea acestuia, Prințesa Irulan. Toți aceștia joacă roluri bine delimitate în magnifica lume create de Herbert.

Nu este înțelept să te atașezi de personaje, dar este imposibil să nu te lași vrăjit de complexitatea cu care autorul le înzestrează. M-am atașat de suficient de multe nume din cele menționate mai sus, iar autorul m-a înșelat și mi-a demonstrat că iubirea este un sentiment deopotrivă puternic și slab, căci doar datorită iubirii poți înfrunta răul cu toate puterile tale, însă acest sentiment are și un revers al medaliei, căci iubirea te poate face și slab, dezvăluindu-ți cele mai importante vulnerabilități în fața dușmanului. Iubirea este refugiu, dar și slăbiciune. Iubirea este salvare, dar și condamnare. Iubirea este o armă cu două tăișuri.

„Numai omul lipsit de sentimente e de temut.”

Personajele de care m-am atașat cel mai mult sunt tânărul Paul și mama acestuia, Jessica, cea care deține cheia multor răspunsuri, femeia ce dispune de o educație și pregătire ieșite din comun, vrăjitoarea Bene Gesserit ce constituie o unealtă cu multiple implicații. Lady Jessica este una dintre cele mai impozante figure feminine din literature de specialitate, o adevărată cunoscătoare a firii umane, o femeie instruită în cele mai profunde taine, o iubită loială, o mamă care luptă cu dinții pentru bunăstarea copiilor ei.

Paul este prototipul personajului nevoit să treacă prin multe încercări pentru a-și dovedi capacitatea de bun conducător. Instruit ani de-a rândul atât în tactica militară, cât și în tainele oferite de societatea Bene Gesserit, Paul dipune de abilități ieșite din comun, iar întâlnirea cu oamenii deșertului – fremenii, deschide poarta către o lume nouă, în care Paul își dovedește cu prisosință excepționalele-i abilități de care până în acel moment nici măcar nu era conștient, devenind echivalentul unui Mesia, înfăptuitorul unor schimbări notabile în ceea ce privește viitorul Imperiului.

Un alt personaj de care m-am atașat cu rapiditate este Chani, tânăra fremena care le va sta alături Doamnei Jesica si fiului acestuia și abia aștept să descopăr, în următoarele volume, rolul pe care aceasta îl va juca în continuare în viața lui Paul, la fel de tare pe cât îmi doresc să descopăr mai mult din cel mai promițător și atipic personaj întânit vreodată – Alia Atreides, Blestemata.

În încheiere nu pot decât să îmi exprim, încă o data, entuziasmul nemărginit față de această lume magnifică, construită cu sârg, înțelepciune și imaginație. Dune este lectura perfecta, ce abundă în profunzime și învățăminte. Cartea care îți va lărgi orizonturile și îți va oferi o călătorie literară greu de uitat.

Mulțumesc librăriei online Libris.ro pentru șansa de a lectura această carte.