„Adevărul este că suntem ipocriți cu toții, întreaga viață. Spunem lucruri pe care nu le gândim, facem alegeri care nu ne caracterizează, acționăm așa cum își doresc cei din jurul nostru să acționăm. Îți trebuie curaj să faci fix ceea ce vrei în viață. Iar cei mai mulți dintre noi nu-l avem. Trăim într-o minciună perpetuă, bucurându-ne de crâmpeie din ceea ce ne-am fi dorit.”

O moarte violentă. Un om ucis cu sânge-rece. Un cadavru mutilat. Un Chef român ucis cu bestialitate în bucătăria unui restuarant din Castelldefels, o localitate situată în Spania. O poveste din trecut ce are în plin plan o afacere neortodoxă. O aparentă prietenie între doi bărbați al căror drum se intersectează în momentul în care ambii se afla la răscruce. O iubire complicată. Un polițist din Barcelona și un polițist din România, ambii responsabili cu investigarea cazului, găsirea și pedepsirea criminalului. Și câteva rețete culinare ce vor da peste cap papilele gustative ale cititorului. Cam acestea sunt principalele ingrediente pe care scriitorii Anamaria Ionescu și Radu Costescu ni le propun în această călătorie literară sângeroasă, dar și gastronomică, cu iz mediteranean.

Al Punto este un roller-coaster de excepție, un thriller cu gust, asezonat cu mult suspans, acțiune pe repede-nainte, secrete din trecut și umor din belșug. Este acel gen de carte care te intrigă, te șochează prin brutalitatea poveștii, care ar putea fi la fel de bine o poveste inspirată din realitate, dar care îți oferă și nenumărate scene amuzante. O lectură cu de toate, parțial amară, parțial dulce-acrișoară. Precum viața.

“Probabil că noi, ăștia care anchetăm crime, am căpătat un fel de imunitate, dublată de un simț macabru al umorului, care ne ajută să facem față oribilităților de care avem parte și care sunt în job description. Numai așa pot justifica tâmpenia care mi-a iețit pe gură în momentul în care m-am apropiat și am privit mai atent victima. M-am uitat la capul bărbatului ars de plită și am murmurat ceva de genul L-au cam fript al punto, săracul... De-abia când l-am auzit pe Esteban sufocându-se de râs mi-am dat seama ce glumă proastă am slobozit.”

Cei care mă urmăresc constant știu prea bine pasiunea mea pentru lecturile noir. Devorez thrillerele și am mari pretenții când vine vorba de acest gen literar. Nu știu exact cu ce așteptări am început cartea, dar țin să menționez că odată începută, au fost suficiente cinci pagini să n-o mai pot lăsa din mână. Suspansul crește pe măsură ce paginile zboară, nu ai timp să respiri, nu ai timp să pui piesele cap la cap, că te trezești prins în păienjenișul atent construit de către cei doi autori. Și apropo de asta, întotdeauna am fost fascinată de modalitatea în care doi oameni își pot uni talentul și pasiunea dând naștere unei singure povești. Tot respectul și admirația pentru cei doi, căci au reușit ceva ce nu mulți scriitori ar fi în stare, dacă e să vorbim pe șleau.

Acțiunea cărții se desfășoară între trecut și prezent, un du-te vino alambicat, construit cu multă imaginație, oferind cititorului momente de maximă tensiune, dezvăluiri șocante din trecut, mici bucățele de puzzle pe care acesta se vede responsabil a-l compune cât mai repede, de a afla răspunsurile la miile de întrebări ce apar necontenit, de a forma acea imagine finală îndelung așteptată. Vrei să afli cât mai repede cine este vinovatul crimei (sau vinovații), vrei să descoperi motivele care au stat în spatele acestei crime brutale (au criminalii motive plauzibile sau sunt, pur și simplu, psihopați cu acte în regulă, ascunși cu dibăcie printre noi, pozând în oameni normali, inofensivi?), vrei să cunoști toate secretele în timp ce salivezi la propriu în momentele în care se ating anumite teme gastronomice. Și în același timp nu vrei să afli. Pentru că atunci știi că ai ajuns la final, și parcă ai mai vrea să fii puțin ținut în suspans, căci totul ți se pare ireal de banal, dar în același timp extrem de complicat. Căci, așa cum am mai menționat, povestea asta nu are nimic fantastic, ar putea fi povestea oricărui om pus în fața unor decizii majore. Un om care nu prea a avut noroc în viață, un om care a ales greșit, un om care se îndreaptă spre un drum care-i va fi pieire, deși în acel moment el este orb și surd.

„Trecutul te ajunge întotdeauna din urmă. Sună ca o mantră proastă. De fapt, nu te ajunge. Pentru că nu pleacă niciodată de lângă tine. Stă acolo, pe scaun în autobuz, trântit pe canapea când te uiți la televizor, pe pernă, lângă capul tău, când vrei să dormi și nu ți se-nchid ochii nici lipiți. Doar că e tăcut și invizibil. Așteaptă să te simți în largul tău, să ai impresia că ai scpăat, că toate relele au rămas în urmă. Abia apoi scoate capul.”

Backgroundul personajelor, această psihologie a lor care pe mine m-a fascinat mereu, în special în cărțile thriller, este construit ca la carte. Personajele, destul de numeroase, sunt construite credibil, autentice, pline de defecte dar și de calități. Ele întruchipează diferite tipologii umane și sunt puse în situații dificile, nevoite să iasă la liman prin orice mijloace posibile. Pe întreg parcusul cărții mi-a venit în minte o expresie relevantă pentru povestea de față, și anume „Banii sunt ochiul dracului”, căci majoritatea personajelor comit greșeli de neiertat în numele banilor. Puterea, renumele și banii sunt motivațiile ce stau în spatele acțiunilor lor, toate acestea furându-le demnitatea, onoarea și inocența. Ambițiile nemăsurate, toxice, duc, uneori, la fapte murdare. Linia dintre bine și rău, corect și greșit, este uneori atât de fină, încât nu realizezi momentul în care îți pierzi definitiv orice brumă de umanitate.

Relațiile dintre personaje sunt nesănătoase, toxice, de o fragilitate pregnantă. Prietenia se transformă în ură, iubirea în resentimente, iar fraternitatea în competiție. Avem trădări, minciuni și adevăruri spuse pe jumătate, fantome din trecut și familii disfuncționale. Este o poveste dură, acaparantă, amețitoare. Un thriller de nota zece, care te pune pe gânduri și te face să te întrebi în ce moment a murit umanitatea, în ce condiții mai putem avea încredere în cineva și cum ne mai putem privi în ochi unii pe ceilalți știind că, în locul iubirii și al familiei, alegem din nou și din nou, în cunoștiință de cauză, să facem rău?

Cartea o găsiți la editura Tritonic, fiind una dintre cele mai noi apariții editoriale. De aici o puteți achiziționa.