„..se trezise derutat și pe jumătate despuiat într-o parte necunoscută a pădurii, cu o siluetă întunecată și ascunsă de o glugă care-i comanda să fugă. Intră în panică și-și mută privirea de la o potecă la cealaltă. Fu copleșit brusc de nehotărâre, conștient cât l-ar fi costat alegerea greșită. Nu știa de ce era vânat, nici încotro s-o ia, nici ce fel de chinuri îl așteptau. Nu știa decât că în noaptea asta îl urmărea moartea.”

În pădure pândește ceva malefic. O entitate crudă, un rău de netăgăduit, un vânător abil și necruțător, care se bucură de vânătoare și se hrănește cu frica, teama, sângele celor pe care-i urmărește, traumatizându-i cu un joc sadic, de-a v-ați ascunselea, înainte de a-i omorî în mod brutal, sugestiv. Vânătorul își etalează vânatul, agățându-l cu picioarele de copaci, cu trupul însângerat din care ies săgeți de arbaletă ce-au perforat organele principale. Crimele sunt sadice, iar victimele sunt simple păpuși mânuite de un păpușar puternic, experimentat, decis să dea naștere unei povești înspăimântătoare, capabil să pună în practică o regie sadică a crimelor, care să nu fie uitată prea curând.

În scenă intră, bineînțeles, justițiara Helen Grace cu a ei echipă loială și competentă, formată din oameni capabili, a căror motivație este aceea de a face dreptate oamenilor aflați la ananghie. Nu pot exprima în cuvinte cât de drag îmi este de acești oameni, de aceste personaje construite impecabil, de aceste povești realiste și înfiorătoare construite de Arlidge, autorul care îmi oferă de șase ani lectură de calitate prin intermediul seriei thriller-psihologic Helen Grace.

Am așteptat cu sufletul la gură acest volum al seriei, deoarece anul trecut a fost tradus volumul nouă și, dintr-un motiv pe care n-am reușit să mi-l explic, s-a sărit peste volumul opt, acesta de față. Și cum nu îmi place să citesc cărțile dintr-o serie decât în ordinea în care au fost scrise și în oridinea acțiunii (detaliu logic pentru orice cititor care se respectă), am avut de așteptat mai mult de la ultima mea întâlnire cu Grace. Dacă dorul a fost imens - mai aveam puțin și începeam să recitesc întreaga serie, de la primul volum (lucru pe care sper că îl voi face la un moment dat) -, reîntâlnirea a fost pe măsură. Incendiară, excepțională. Să spun că am devorat capitolele ar fi un eufemism. Arlidge știe cu siguranță cum să își tină cititorii în tensiune și suspans. Este un scriitor de nota zece și sunt atât de recunoscătoare că am ocazia să iau parte la această călătorie literară perfectă. Toate volumele seriei au loc de cinste în biblioteca mea J Și, bineînțeles, și-au rezervat pentru toteauna un loc special în inima mea de cititoare înrăită.

Cazul prezentat în acest episod este, așa cum mă așteptam, complex, alambicat și foarte întunecat. Nici nu mă asteptam la mai puțin de la Arlidge. Avem crime brutale, care înspăimântă oamenii de pretutindeni și intrigă poliția. Prin fața detectivilor se perindă un melanj ciudat de suspecți: un nomad care a mai avut probleme cu legea și în trecut, fiind un bărbat cu înclinații exagerate de protejare a naturii, care respinge orice contact uman, se autoizolează în pustiu și consideră că oamenii sunt principalii vinovați de declinul naturii, fiind de părere că aceia care invadează natura merită pedepsiți, un alt bărbat ce dă dovadă de comportamente extremiste, o iubire nesănătoasă pentru arme, probleme psihice și care și-a construit un alter ego născut dintr-o imaginație bolnavă și un al treilea bărbat care dezvoltă grave și îngrijorătoare afinitiți pentru victimele cu care face mereu contact, prin natura muncii sale. Însă, în realitate, niciunul dintre aceștia nu este adevăratul asasin, cazul complicându-se din ce în ce mai mult pe măsură ce timpul trece în defavoarea echipei coordonate de Helen.

„Când se apropia de pradă, când era extenuată, disperată, timpul părea să se scurgă mai încet. Când ridicau privirea imploratoare spre el, reușea să observe toate detaliile – groaza din priviri, sângele de pe piele, unghiile murdare. Clipele păreau să se lungească – de parcă ar fi văzut săgețile mișcându-se cu încetinitorul, eliberându-se de orice constrângeri și șuierând prin aer înainte să lovească vânatul. Erau clipele pe care le savura – expresia de șoc de pe chipurile lor când sângele care-i ținea în viață se scurgea din ei.”

În pădure pândește ceva malefic și ar fi bine să nu te apropii de zona de camping, căci ceea ce se vrea a fi o noapte relaxantă, petrecută cu cortul în natură, se poate sfârși tragic, cu câteva ore bune de vânătoare sălbatică, traumatizantă și macabră. Doi tineri, aparent fără nicio legătură unul cu celălalt- un bărbat care urma să își planifice viitorul cu prietena mult iubită și o fată sensibilă, al cărui singur sprijin îi era iubitul pe jumătate italian, își pierd viața mult prea devreme. Cine sunt tinerii și de ce au fost vânați mortal? Care este povestea lor? Există o exxplicație pentru aceste fapte inumane?

Ca de obicei, partea psihologică a romanului este creată magnific, autorul jucându-se cu personajele lui, oferindu-le o poveste, un trecut, triggere psihologice, substanță și motivații (criminale). Avem povești de viață triste, secrete întunecate din trecut, regrete, acțiuni care declanșează un haos de neimaginat și care distrug vieți bunăoară fericite, cu un viitor promițător în față.

Povestea criminalului este acel gen de poveste cu care îți este greu să nu empatizezi. Bineînțeles, scopul nu scuză mijloacele, cu atât mai puțin cu cât ne referim la crime abominabile, însă este imposibil să nu deplângi situația unui om care a suferit enorm și care a fost pervertit în cea mai întunecată variantă a sa, din momentul în care ființa pe care o iubea cel mai mult a fost distrusă. Și, din nou, repet și tot spun că răul naște rău, că acțiunile bolnave ale unor oameni de cea mai joasă speță dau naștere la și mai mult rău și eliberează în lume un întuneric care ajunge să devoreze sufletele celor nevinovați, transformându-i fie în oameni răniți, dezamăgiți chiar de către cei care ar fi trebuit să-i ajute, incapabili să treacă peste dezamăgiri, incapabili să mai vadă lunimița de la capătul tunelului, fie în oameni al căror singur scop în viață este acela de a se răzbuna pe cei care au comis acel rău. Iar când prădătorul devine pradă, ei bine, scenariul n-are cum să fie decât unul sumbru, cu final tragic.

„Când se lăsa înunericul, îl înconjurau demoni sâcâitori, insistenți, cerând răbunare, cerând ispășire. Până la urmă, cedase în fața lor, acceptând schimbarea din el. Atunci era altcineva. Atunci era fiul nopții.”

Pe lângă cazul propriu zis, mai avem parte și de poveștile de viață alambicate ale detectivilor Grace și Charlie, care trebuie să se confrunte, pe lângă găsirea criminalului, și cu reminiscențele unui trecut sângeros, în care una dintre colegele lor a fost omorâtă în timp ce își îndeplinea sarcinile la muncă. O muncă care le aduce, pe de o parte, multe pierderi și sacrificii echipei lui Grace, nopți și zile întregi în care sunt măcinați de toată brutalitatea care îi înconjoară, răni și cicatrici de neșters, dar în același timp și satisfacția de a rezolva cazuri complexe și de a aduce o fărâmă de speranță celor care încă mai cred în justiție.

Un volum desăvârșit, construit impecabil, cu o execuție fină, precisă și fără cusur. Un alt episod din seria Helen Grace care stârnește curiozitatea cititorului și-i oferă câteva ore explozive, în compania unei lecturi memorabile. O poveste întunecată, cu o eroină greu (dacă nu chiar imposibil) de egalat.

Mulțumesc din suflet celor de la Libris.ro pentru oportunitatea de a citi acest thriller exploziv. Pe Libris.ro găsiți cele mai interesante titluri, atât în limba română, cât și în limba engleză.