„Ne schimbăm. Toți. Iremediabil. O parte din noi rămâne același nucleul, sufletul pur rămas din copilărie, dar în jurul lui se adună atâtea sedimente. Până la urmă îl desfigurează pe copilul care am fost, îl fac un adult atât de diferit și de monstruos încât, dacă ne-am putea dedubla, copilul nu l-ar recunoaște pe adultul care am devenit – și fără îndoială îngrozit la ideea că ar putea deveni acea persoană.”

Cercul de BernardMinier este cel de-al doilea volum al seriei Martin Servaz, serie ce împrumută numele peronajului masculin principal, un comandant trecut de prima tinerețe, cel care vă va ține companie în timpul celor mai bizare anchete polițienești de pe întreg cuprinsul Franței.

M-am atașat cu rapiditate de Martin și de celelalte personaje reprezentative seriei, iar entuziasmul meu pentru romanele crime a fost crescut vertiginos odată cu descoperirea romanului Inghețat, cel care deschide această călătorie palpitantă în lumea lecturilor detectivistice.

Minier s-a bucurat rapid de aprecierea publicului literar, cărțile sale fiind traduse în peste 21 de limbi, odată cu publicarea primului său roman, în anul 2011, iar eu mă bucur să-l pot numi atât de repede unul dintre autorii mei preferați de thrillere noir, alături de Stefan Ahnhem, M.J.Arlidge și J.K.Rowling. 

Acțiunea romanului Cercul se petrece la doi ani după evenimentele din Înghețat, așadar, deși mulți spun că romanele care fac parte din serii thriller pot fi citite și separat, eu vă recomand insistent să le luați în ordine, pentru a vă bucura de o călătorie literară completă, un fel de sejur palpitant în lumea thrillerelor, în care personajele vă vor deveni, pentru câteva ore, parteneri de călătorie.

Luna iunie a anului 2010 îi aduce o nouă provocare comandantului Servaz, care primește un apel neașteptat de la o persoană importantă din trecutul său, o fostă iubită de care a fost extrem de atașat și pe care credea că a uitat-o și nu o va mai revedea nicicând. Tragicul eveniment din Marsac, micul oraș universitar unde cei doi au învățat în tinerețe și același orășel în care Margot, fiica lui Servaz, învață și ea în prezent, face ca drumurile celor doi să se interesecteze din nou, după aproape douăzeci de ani, căci trupul brutalizat al unei tinere profesoare este găsit de chiar de către fiul fostei sale iubite, care îl sună disperată pentru a-i ajuta copilul. Crima este una dintre cele mai brutale pe care le-a investigat Martin până acum, iar certitudinea că o femeie tânără a sfârșit atât de tragic, iar un criminal se plimbă nestingherit printre ei capătă conotații înspăimântătoare.

„Apa era elementul principal. Apa de aici și apa de afară...Ploua..Așteptase oare asasinul această noapte futtunoasă pentru a acționa? Cine merita să moară atât de tânăr? Privirea din apă îi povestea urmarea îi fusese frică, foarte frică, înainte să moară. Înțelesese că se terminase, că își epuizase orice credit, înainte de a afla cum este să îmbătrânești. La ce s-o fi gândit? La trecut sau la viitor? La ocaziile pierdute, la ce-a de-a doua șansă pe care n-o va mai avea niciodată, la proiectele care nu vor mai vedea lumina zilei, la iubiți sau la marea dragoste? Sau poate că doar la supraviețuire? Se zbătuse cu sălbăticia unei vietăți prinse în capcană. Dar era deja captivă în strâmta ei închisare de sfoară în acel moment și simțise cum nivelul apei creștea, încet și ineorabil, în jurul lui. Pe pielea ei. în timp ce panica îi urla ca un uragan în creier, dar ea nu putea urla cu adevărat, din cauza lanternei care o împiedica, mai eficientă decât un căluș, și apoi nu mai respirase decât pe nas, și gâtul o durea, umflat în jurul acelui obiect străin, care îi lipsea creierul de oxigen.”

Singurul indiciu evident de la fața locului și scena crimei – și anume casa profesoarei – este un mesaj macabru pe care doar Servaz îl poate înțelege și care îi provoacă fiori pe șira spinării: un casetofon în care se află un cd cu muzica compozitorului său preferat, Mahler, celebrul compozitor simfonic austriac. Ce poate fi atât de macabru la acest detaliu aparent insignifiant pentru ceilalți, dar care are o atât de mare însemnătate pentru Servaz? Mahler este puntea de legătură dintre Servaz și Julian Hirtmann, afinitatea pe care cei doi o împărtășesc, muzica pe care amândoi o iubesc: atât comisarul Servaz, cât și doppelgangerul lui, Hirtmann, cel care a ales calea întunericului, faimosul criminal în serie care face obiectul discuției în Înghețat, cel care a evadat, la finalul primului volum, scăpându-i printre degete lui Servaz, chiar din interiorul Institutului psihiatric de maximă siguranță, aflat undeva în Alpii francezi, împărtășesc aceleași gusturi muzicale.

Cazul se complică și mai mult odată cu apariția unui e-mail criptic prin care Martin este informat că Hirtmann a lovit din nou, făcând o nouă victimă. Iar uciderea cu brutalitate a profesoarei se aseamănă cu profilul din trecut al victimelor lui Hirtmann – femei tinere cu care acesta organiza orgii, pe care le omora apoi în cele mai cumplite moduri, după ce le ținea sechestrate zile în șir.

Trecutul pare să-l acapareze pe Servaz din toate părțile, iar micul oraș universitar, care ascunde secrete nebănuite, este dominat de haos, trădări și sânge. Cu ajutorul echipei sale profesioniste, formată din detectivii Esperandieu și Samira – două personaje atipice și nonconformiste, care atrag atenția prin stil vestimentar și temperament -, dar și cu ajutorul neprețuit al detectivei Irene Ziegler, cea care se remarcă prin stilul puțin neordotox de a rezolva problemele ivite, un fel de Helen Grace pentru cunoscători, Martin pleacă pe urmele criminalului (criminalilor?), la vânătoare, însă rolurile se inversează rapid, iar comandantul, fiica lui și întreaga echipă devin carne de tun, luați în vizor și atacați din toate părțile, fiind nu doar o dată puși în situația de a lupta cu toate armele și puterile rămase, pentru a rămâne în viață.

“Avu neplăcuta senzație că asistă la un număr de prestidigitație, când saltimbancul îți atrage atenția într-o parte, iar esențialul se petrece în cealaltă. O mână la lumină pentru spectatori, o mână în umbră, acționând. Cineva voia să îi forțeze să privească în partea greșită..Aranjase scena, alesese decorurile, actorii – poate chiar și spectatorii..”

„Actorii din drama aceasta se învârteau într-o horă în jurul lui, ca într-un joc de-a baba-oarba. Iar el era jucătorul central, cel cu ochii acoperiți, care încerca să-l găsească, cu mâinile întinse și pe pipăite, pe criminal.”

Psihologia personajelor create de autor este una reușită, acesta evidențiind diferitele prototipuri umane, cu toată paleta de traume și evenimente nefaste care schimbă oamenii de-a lungul anilor. Avem povești din trecut care se ridică la suprafață din cele mai întunecate și adânci ape, povești rupte din cele mai groaznice coșmaruri devenite realitate, secvențe de maximă intensitate, răzbunări menite să readucă o oarecare aparentă stare de pace sufletească pentru cei care au suferit odinioară, pe nedrept, dar care provoacă și mai multă tragedie.

Iubiri și prietenii din trecut, desfăcute, reînnodate, apoi din nou destrămate, promisiuni pentru un nou început, dar care sfârșesc mai tragic decât se poate aștepta cineva, minți bolnave care oscilează între realitate și o ficțiune ruptă din cele mai negre scenarii, un pact încheiat într-un moment de mare vulnerabilitate, care a pus amprenta asupra sufletului și minților unor tineri inocenți, o cursă contra cronometru și un deznodământ șocant, cam acestea sunt ingredientele cu care Minier se joacă în acest roman de mare intensitate.

Cercul este o carte întunecată, complexă și inteligent scrisă, care răstoarnă toate credințele și pune serios la îndoială termenul de umanitate.

Cartea poate fi achiziționată de pe librăria online Libris.ro, acolo unde găsiți și celelate volume ale autorului, atât în limba română cât și în limba engleză.

Mulțumesc din suflet celor de la Libris.ro, care au făcut posibilă această experiență literară palpitantă.