„Cu toate avantajele sale materiale, viața sedentară ne-a făcut irascibili, neîmpliniți. – Carl Sagan”

Anders Hansen este un medic psihiatru suedez cunoscut și apreciat pentru numeroasele sale articole științifice despre sănătatea și întelegerea creierului, având chiar și  emisiuni de radio și tv despre accest subiect. Este autorul cărților Creierul puternic, Creierul deprimat și Creierul ecranului, traduse în limba română la editura Publica.

Creierul puternic este una dintre cele ma bune titluri de popularizare a științelor pe care am citit-o în ultima perioadă, cea de-a doua fiind Creierul deprimat. Ambele se completează și oferă informații valoroase pe care eu, personal, nu le-am găsit în alte cărți care tratează subiecte asemănătoare. Creierul este un subiect fascinant și, așa cum Hansen m-a făcut să înțeleg, greu de descifrat. Studiul acestui domeniu a început acum mulți ani, însă numeroasele cercetări nu sunt nici pe departe încheiate și este posibil ca ele să fi dezvăluit mai multe întrebări decât răspunsuri, creierul fiind extrem de schimbător.

Extrem de dezamăgitor este și faptul că s-au realizat foarte multe cercetări despre efectul anumitor medicamente asupra creierului, finanțarea aici fiind destul de generoasă, în detrimentul studiilor efectuate pentru găsirea altor soluții benefice creierului, și, implicit, corpului uman. Soluții, cum ar fi, experimentarea unor factori care să nu producă efecte adverse organismului uman. Tot Hansen este acela care vine spre ascultători și cititori demonstrând, prin cercetări și exemple, cum exercițiile fizice ne pot îmbunătăți nu doar condiția fizică, ci și pe cea psihică, ajutându-ne să fim mai puternici mintal, mai focusați pe ceea ce contează, recăpătându-ne sănătatea și luptând, la propriu, în combaterea depresiei, stresului și a stărilor negative.

Creierul reprezintă doar 2% din greutatea corpului, însă consumă 20% din energia organismului. Avem în jur de 100 de miliarde de celule cerebrale, cele vechi murind și formându-se altele noi. Factori  precum stresul, poluarea, sedentarismul, alimentele procesate, depresia, contribuie negativ la scăderea numărului de celule și a conexiunilor pe care acestea le realizează, apărând astfel deteriorarea, îmbătrânirea și în final moartea creierului. Însă, conform studiilor, exercițiile fizice contribuie pozitiv la creșterea numărului de celule. Lobul frontal, locul în care se formează noi vase de sânge, este puternic întărit de exercițiile fizice. O mai bună gestionarea a stresului se poate realiza prin antrenamente, căci în timpul activității fizice nivelul cortizolului crește, însă se bucură de o scădere semificativă după încheierea activității, nivelul cortizolului atingând valori mai mici decât înainte de efectuarea activitățiilor. Concluzia este că antrenamentele regulate scad nivelul hormonului stresului chiar și atunci când nu ne antrenăm.

„Într-o perioadă care reprezintă un moment de răscruce în istoria noastră, facem schimbări uriașe în stilul de viață, care ne reduc mai mult de jumătate din mișcările corpului. Dacă am compara acest lucru cu faptul că dezvoltarea evolutivă a oamenilor ca specie este lentă, mai degrabă în termeni de zeci de mii de ani, ne dăm seama că schimbările în stilul nostru de viață au fost mai rapide decât evoluția corpului și a creierului nostru. Evoluția nu a ținut pasul. Din punct de vedere biologic, atât corpul, cât și creierul tău sunt încă în savană și ești mai degrabă un vânător-culegător decât un agricultor.”

O informație extrem de utilă pe care Hansen ne-o oferă în carte este modul în care stresul ne afectează creierul. El ne explică existența în corp a unui sistem de stres numit axa HPA. Această axă începe adânc în interiorul creierului, într-un loc numit hipotalamus (H-ul din HPA). În momentul în care creierul detectează o amenințare, un pericol, cu alte cuvinte, un stres, hipotalamusul trimite un semnal către glanda hipofiză/pituitară (P-ul din HPA), aceasta răspunzând prin eliminarea unui hormon care se deplasează prin sânge către glandele suprarenale (adrenal, A-ul din HPA), care la rândul lor eliberează în corp cortizol. Este esențial ca noi să cunoaștem acest mecanism care se produce în corpul nostru atunci când ne confruntăm cu anumiți factori stresori și la fel de util este să știm cum să calmăm acest sistem. Cum putem face acest lucru? Prin exerciții, bineînțeles, căci acestea acționează favorabil întărind hipocampul, centrul de memorie al creierului, care are rolul de a încetini sistemul de stres și calmează amigdala, motorul axei HPA. Odată cu vârsta (și la fel de bine și cu expunerea la stres cronic), hipocampul se micșorează și își slăbește rezistența în fața stresului, însă antrenamentele fizice îi cresc rezistența.

Efectul literalmente miraculos al exercițiilor fizice este dovedit și asupra depresiei, acest inamic care este de cele mai multe ori asociat cu deficitul de serotonină, noradrenalină și dopamină – substanțe care transmit semnale între celulele creierului și care în limbaj medical sunt cunoscute sub denumirea de neurotransmițători. Aceste substanțe sunt vitale pentru o bună funcționare a creierului și pentru capacitățile noastre cognitive (concentrare, motivație), însă asocierea depresiei cu lipsa acestora este simplistă, nerealistă și prea puțin studiată, căci aceste substanțe nu doar că se influențează reciproc, dar au și efecte asupra multor altor substanțe din creier. Sistemul este atât de complex și insuficient înțeles, încât ar fi o greșeală să pretindem că l-am descifrat și l-am rezolvat prin apelarea exclusivă la medicamente. Pe de altă parte, nivelul celor trei substanțe poate fi crescut cu ajutorul exercițiilor fizice.

Dacă vi se pare că am folosit de prea multe ori aceste două cuvinte – exercițiile fizice, ei bine, aveți dreptate. Însă, cu fiecare capitol, autorul dorește să accentueze importanța acestei activități și starea de bine mintală și fizică pe care ne-o refuzăm dacă populația nu este corect informată și/sau continuă să nege efectele pozitive ale mișcării.

O ultimă informație necesară pentru a ne cimenta impactul benefic de care creierul se poate servi în urma practicării exercițiilor fizice are legătură cu o descoperire extrem de interesantă făcută prin anii ’70: creierul își poate produce propria substanță asemănătoare morfinei, acest ingredient extras din opiu (care se obține din seva uscată a macului) și folosit atât ca analgezic, cât și ca sursă de euforie. Astfel, după incredibila descoperire, substanța eliberată în mod natural de către creier a fost botezată endorfină. Nu a trecut mult până ce oamenii de știință au făcut legătura între eliberarea de endorfină și starea incredibilă experimentată de către cei care fac sport intens, cunoscută sub denumirea de runner’s high. Cu alte cuvinte, exercițiile fizice pot da dependență, ca și drogurile, însă fără efectele negative ale acestora. În plus, mai există un alt grup de analgezice produse de organism, care se activează atunci când ne mișcăm – endocanabiniodele.

„Suntem desincronizați cu biologia noastră sau, mai bine spus, nu ținem pasul cu ea.”

Acestea sunt doar câteva dintre multitudinile de informații inteligente pe care le-am extras din cartea lui Anders Hansen, pentru că mi-ar fi fost dificil să le redau aici pe toate. Deși scurtă, neavând mai mult de 240 de pagini, cartea abundă în informații pertinente din punct de vedere al neuroștiințelor, oferind cititorilor atât o lecție esențială despre cel mai important organ al nostru, creierul, cât și motivația necesară pentru a face o schimbare în stilul nostru de viață.

Împărtășiți aceste informații prietenilor, familiei, colegilor, bucurați-vă de o lectură aparte și mai ales, puneți în practică ceea ce ați aflat, căci informațiile din carte nu trebuie tratate superficial.

Creierul puternic poate fi achiziționat de pe site-ul editurii Publica. Eu le mulțumesc oamenilor frumoși de acolo pentru că au făcut posibilă lecturarea acestui titlu. J